Anul Nou a început pentru mine la 1 februarie

Așa cum se zice că bebelușii mai au nevoie de 1 lună în plus în burtica mamei, așa și eu, am nevoie de 13 luni ca să simt că s-a încheiat anul. Decembrie e orice altceva pentru mine, mai puțin moment de evaluări și integrări învățăminte. E mai ales despre bucurie, despre cum mă pot lăsa luată de valul sărbătorilor. E o ”tradiție” nouă la mine, nu a fost mereu așa.

Abia de câțiva ani am învățat că am un ritm nou. Am acceptat asta, că după 40 de ani se schimbă ritmurile feminine. În timp ce învățam despre ele și în timp ce practicam în cursuri ori în retreaturile organizate de mine.

La 30 de ani făceam repede o evaluare în decembrie, cel mai adesea una financiară, pentru mine și pentru noi, în cuplu. Pac, pac, totul era clar repede, treceam mai departe. Nici nu mă gândeam că aș mai putea evalua altceva, poate doar numărul de vacanțe și zilele de concediu, care erau oricum generoase.

Acum am nevoie de mai mult timp ca să analizez cine am fost anul trecut.

2022 a fost un an foarte greu pentru mine, chiar dacă în fotografiile de pe social media nu se vede. Mi-a fost greu să accept că e nevoie să mă despart de unele lucruri și de modul cum le făceam. Atât personal, cât și profesional.

Am renunțat la super planificare, ca să fac loc mai mult. La ce? Doar spațiul gol poate atrage altceva nou, nu-i așa? Cum le zic eu femeilor care se luptă cu infertilitatea: ”Dacă tu nu ai un loc în agenda ta liber, cum crezi că vei avea loc și timp pentru un bebe? Cum să vină el în viața ta, dacă tu ești super ocupată?”. Așa eram și eu, îmi doream unele lucruri noi ori diferite, dar nu aveam pic de loc pentru ele.

Și a trebuit să tai, să scot, să renunț, să las să moară. A fost dureros și greu. Am cam plâns și m-am răzvrătit ca azi, pe 1 februarie, să mă simt eliberată și necopleșită de lucruri ori oameni care nu îmi aduceau niciun pic de bucurie, bă chiar deveniseră bătaie de cap.

A fost un an greu, pentru că, la mijlocul lui, am decis că îmi voi pune mintea pe silent. Mai des. Că atunci când voi lua decizii, nu le voi mai lua din cap, ci le voi trece prin filtrul corpului. (Dacă vi se pare ceva interesant aici, dați-mi un email la [email protected]).

În 2022 am început o formare în terapie somatică, ca să am mai multe instrumente de lucru cu femeile pe care le însoțesc pentru schimbare. Dar supriză! Am fost șocată să văd cât de mult mă ajută pe mine, în primul rând și în ce paradigmă nouă încep să trăiesc.

Am renunțat la niște colaborări în care era atât de evident că sunt folosită încât doar eu nu vedeam, toată lumea îmi arăta clar cum se petreceau lucrurile.

Am luat decizii proaste, cu care însă m-am împăcat până la final de an și, cumva, s-au reparat de la sine. Poate pentru că m-am împăcat cu ele și că am acceptat că mai și greșesc, oricât aș cântări și analiza în avans.

Am plâns și am învățat să primesc, o poveste pe care nu o voi uita vreodată.

Am învățat să cer ajutorul, într-un mod simplu, vulnerabil și autentic.

E anul în care mi s-a zis de atâtea ori că vocea mea e liniștitoare și vindecătoare, încât m-am gândit dacă să mă angajez la radio. 🙂

În 2022 am învățat să renunț, căci nu orice lucru merită resursele mele, timpul și zdroaba mea.

E anul în care am terminat formarea în coaching și am început-o pe cea în somatică, iar în septembrie, m-am trezit studentă la zi la Facultatea de Psihologie, croită să îmi iau a 2-a licență și să mă fac psihoterapeut. (mai multe despre asta într-un articol separat).

E și anul în care am lăsat să plece femei care nu erau pregătite pentru schimbare și nu își dădeau seama. De atunci am decis că filosofia ”no client lift behind” nu mă mai reprezintă. A fost momentul în care am conștientizat că vreau să însoțesc clienți puternici și asumați, nu femei care cred că știu tot și care sunt atât de mult în zona lor de confort, încât li se pare că pierd vremea când încep să își acord timp și spațiu. Adevărul este că schimbarea nu e pentru toată lumea și nu trebuie să fim toate slabe și energice. (Aceasta nu este o ironie)

A fost și anul în care am înțeles mai bine care sunt darurile mele unice și pentru ce vin oamenii înspre mine.

Și, cel mai important, am înțeles că limitele mele, bine trasate, fac să nu mai ajungă în comunitatea mea decât femei care au nevoie de mine și de ce le pot oferi eu. Nu ca să mai tragă cu ochiul sau cu urechea, nu ca să mai încerce ceva nou, nu ca să mai cocheteze cu o idee pe care o propun eu. Femei care sunt deja convinse că au nevoie de mine.

A fost un an în care am făcut gesturi mai multe pentru mine, gesturi mici, dar importante.

Deci cine am fost în 2022? Cred că o femeie care s-a maturizat încă un pic și și-a asumat tot ce zice și face, fără să mai dea socoteală, nici la greșeli și nici la reușite. Am înțeles mai clar ca niciodată misiunea mea și de acum lucrurile vor fi mai simple și mai clare.

Aud des această frază: ”Mă inspiri, vreau să fiu ca tine!” :). Atunci când vă mai trece asta prin gând, citiți și ce am scris despre cât am plâns, am renunțat, am luat decizii obositoare, am lăsat să moară, am învățat, am testat, am acceptat că greșesc, am rupt relații sau le-am pus în alte sertare, am avut curaj, mi-a fost frică, am vorbit despre curaj și frică, am pierdut bani, m-am trezit cu datorii, mi-am cerut iertare, am admis că nu știu ori că am greșit și am lăsat scuzele și procrastinarea deoparte. Toate acestea nu doar în 2022.

Cine voi fi în 2023? Un om care va alege simplitatea și moduri ușoare de a acționa. Simt asta în fiecare celulă, simt cum parcă mă scutur de straturi inutile care m-au împiedicat să văd și să fac lucrurile dorite până acum.

Cum ziceam, acum în Ianuarie mi-am dat seama de toate aceste lucruri, când am putut să mă uit la an cu ochii limpezi. Iar această limpezime a fost bună și pentru ianuarie, unul plin, dar frumos și energizant.

Pentru voi cum a fost anul trecut? Dar, mai ales, prin ce filtre l-ați trecut la final?