Copiii tai mananca, sotul tau e de treaba si pe tine te ajuta parintii!

”Copiii tai mananca, sotul tau e de treaba si te ajuta parintii! Esti norocoasa, nu ai dreptul sa vorbesti sau sa te plangi!” - mi se plange deunazi o prietena la telefon, despre conversatia cu alte femei, prietene, colege sau pur si simplu cunostinte, la care asista neputincioasa si chiar simtindu-se vinovata. Un text copy paste pe care l-a auzit de atatea ori de cand are copii si familie, incat o dor urechile. ”In orice discutie intre femei, se ajunge aici. Nu pot sa am nicio opinie. Nu am dreptul sa zic nici de vreo batatura de la pantofi, ca si aici gresesc, eu oricum merg cu masina, deci imi merit bataturile (imaginare), cu alte cuvinte.”Interesanta discutia cu ea! M-am hotarat sa o reproduc aici, cat de fidel am putut, cu acordul ei:”Cam asa am ajuns sa nu mai vorbesc in general despre familie sau copii in vreun cerc in care intru. Sa vorbim despre lucruri de adulti, zic! Cand ajungem aici, hopa, intram in detalii despre barbati. Iar e gresit, eu sunt de moda veche, m-am maritat la 23 de ani cu jumatatea mea. :) Pfoai, cine a mai auzit in secolul 21 de 20 ani de relatie si culmea si de relatie ok, normala, bazata pe iubire, cum s-ar zice fericita! A, cum, n-am avut dubii niciodata?? Nu ne-am pus poalele in cap si nu am luat pauze??? Nu ne-am alergat pe scari si nu ne-am ascuns pe la prieteni? Cu toate acestea, nu am obosit de 20 ani?? Suntem clar dubiosi si e un caz de-a dreptul patologic! Deci nu se pune, prin urmare iarasi mi se taie dreptul la opinie. Carevasazica nu stiu cum e in lumea normala, care are probleme, eu am noroc! Barbatul meu e de treaba!In lumea in care bonele nu vor sa munceasca, vezi Doamne si parintii cuplurilor nici nu vor sa auda de crescut nepoti, pe mine ma ajuta parintii! Pfoa, pai daca nu stiu cum e sa stai cu grija si sa dai bani la straini, ce naiba ma mai bag in discutiile despre cum e sa stai cu grija copilului si a banilor dati! Eu am noroc, pe mine ma ajuta parintii!Am uitat sa zic ca am noroc ca vorbesc socrii cu mine si ca soacra mea nu e o ticaloasa care sa ma vorbeasca de rau la toate neamurile si sa vina acasa sa imi arate praful de un cot de pe mobila! Nu ai praf, cum draga, dar la tine de ce nu se pune?? Aaaa, ai noroc, ca ai femeie la curatenie!! Pe bune, cat de plictisitoare sa fii sa nu patesti tu nimic din tot ce pateste o femeie normala in aceste vremuri, cu 2 copii acasa si cu probleme??Astia mici ai mei isi indeasa de fata cu toata lumea broccoli pe gat, conopida si mananca morcov crud! Pai nu stiu eu ca altii intorc caputul si nu vor nici sa auda, vor numai iaurt cu fructe din comert?! Eu am noroc, uite, stau si in scaunul de masina in centuri, dorm noaptea si ala mare nu a vrut niciodata sa doarma cu noi! Ba mai mult, mananca amandoua peste!!! Cine a mai vazut copil sa manance el de buna voie Omega3??!!! Ce noroc ai!Ei da, cam asa! Eu am noroc cu toate si tot! E asa un praf magic de printesa pe mine care atrage numai lucruri bune in viata mea si nicio grija, nu-i asa? Pufnesc in ras, ca e hilar! Observati in tot acest discurs cat de mult e vorba despre ceilalti si cat de putin despre noi insine? Copiii sunt de treaba, nu ma supara cu nimic! Sotul e o minune, nu imi zice sa ma dau mai incolo, iar parintii, painea lui Dumnezeu! Ei sunt minunati, eu nu fac nimic, am doar un noroc iesit din comun, pe care toata lumea il vede cu ochiul liber! Oare?Ca sa intelegem cu totii rationamentul, daca am accepta ca de fapt in toata viata asta a mea, nici pe departe cum se descrie de catre asa zisi prieteni, eu as avea o minima contributie la binele si armonia pe care o transmit in jur, ar insemna ca ei, cei care stau, se uita si judeca admit faptul ca nimic din toate acestea nu este despre noroc, ci este despre fiecare din noi. Despre mine. Despre capacitatea si incapacitatea fiecaruia dintre noi de a contribui la armonie si la starea de bine in familie. Despre cat daruim si cat ne asteptam sa primim. Nu e vorba despre copii, sot, parinti sau socri, draga mea, e despre tine! Despre relatia ta cu tine, despre cat de mult si aspru te judeci sau te iubesti, despre ce oglindesti in cei din jur, despre cata iubire neconditionata oferi copiilor si barbatului de langa tine, despre cat de cotofana esti sau dimpotriva, cat de doamna, stapana pe tine si cu nervii in haturi, despre cat de mult te pretuiesti pe tine si reusesti sa le transmiti tuturor celor din jur asta.Nimic nu e la noroc pe lumea asta! Sau ma rog, e pentru cine crede in noroc! :) Dar daca iti fuge bona la fiecare luna si nu vorbesti nici cu parintii si nici cu socrii, fratele sau sora ta sunt asa si pe dincolo, followerii din online nu iti dau like doar pentru pozele cu tine, poate e cazul sa lasi norocul si sa te intorci cu grija, atentie si blandete catre tine! Haide cu blandete catre interior, acolo e raspunsul la asa zisul noroc! In rest, noi sa fim sanatosi! :)”.Ei, acuma nu am putut sa va zic chiar tot ce mi-a turuit femeia asta pe nerasuflate, cam cate cuvintele au stat la gura ei despre falsa prietenie, despre pizma intre femei si despre cat de rele sunt unele cu altele, pentru ca n-ar fi frumos si pentru ca nu are rost. Suntem niste doamne, nu-i asa? :)Dar voi ce credeti, cum e? Suportam noi, ceilalti, o poveste de langa noi care pare de succes? O acceptam sau o negam? Acceptarea ei ne baga in depresie sau in negare? Ne aduce fata in fata cu noi, cu neputintele noastre si cu esecurile noastre? Pf, pe mine chiar m-a pus pe ganduri....Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!Sursa foto: aici