Ce-am făcut de ziua mea și ce revelații am avut

A trecut ziua mea de naștere și n-am povestit nimic despre ea. Timpul și-a făcut prostul obicei de a lovi și a fugi repejor apoi. Îmi place ca de aniversări să fac lucruri speciale. Așa cred eu că voi ține mai bine minte experiența respectivă. Un avion pierdut, o mașină ridicată, o nepetrecere, ceva care să scoată creierul din confortul lui. Uneori le plănuiesc, alteori mi se întâmplă. Vorba aia, dacă tot caut experiențe, universul, care are simțul umorului, începe să mi le trimita. :)Așa și anul acesta. Plănuisem o plecare cu soțul. Un city break, cum s-ar zice. Cum ne place nouă, de vineri până duminică. Nici să ne trezim cu noaptea în cap și nici să ajungem noaptea în țară. Dar universul a zis că soțul are o treabă, așa că m-am trezit cu o lună înainte fără weekend romantic. Well, doar nu era să mă pună pe mine la pământ o asemenea veste. Cine mă cunoaște deja știe că transform orice minus într-o oportunitate. Într-o zi aveam deja alternativă. La ce vă gândiți? Nu, alternativă pentru weekendul romantic, ci pentru city break. L-am transformat din unul romantic în unul de aventură între fete.Știu, sunt dotată de la Bunuțul cu spirit de supraviețuire. Nu îmi place să pierd, cu atât mai mult vacanțe. Și îmi doream atât de mult să ”gust” un pic din Sicilia, încât chiar n-am vrut să renunț. Am planificat deci să plec cu una dintre prietenele mele cu care am mai tot fost pe coclauri. Urma să urcăm împreună pe Etna. C. nici n-a stat pe gânduri. A zis ”da” în aceeași zi, deși are și ea acasă copil și soț. Asta ca să mai doborâm un pic ideile preconcepute legate de femeile cu cățel și purcel care sunt atât de legate de ei, încât nu fac niciun pas alături.

Ce-am făcut în weekendul respectiv

Că nu simt deloc cei 43 de ani de care sunt capabilă în prezent. Sigur, dacă nu aș simți oboseala de la lipsa somnului din ultimii ani cu copii mici și nopți fragmentate. Dar în capul meu am în continuare 20 de ani și mă port ca atare. Spre oripilarea unora, care nu înțeleg cum de mă încăpățânez să ființez întru tinerețe și vitalitate. :)Sunt o binecuvântată! Serios, dacă ai părinți care să aibă grijă de nepoți ca de ochii din cap cât tu umbli pe munți și pe vulcani prin lume, un soț care să nu strâmbe niciodată din nas când pleci (ba chiar să se bucure) și prieteni care să zică DA din prima la asemenea aroganțe, chiar poți zice că ești binecuvântată.M-am întors cu ideea pentru anul acesta - the idea - legată de cât de mult să mă nișez și pe ce, când vine vorba de munca mea.Nu regret nimic din tot ce sunt și am fost, din tot ce am făcut și fac, nici chiar din ce n-am făcut. Încă. Pentru că abia de acum capăt claritatea de care aș fi avut nevoie la 20 de ani. Ca să învâț să am mai multă grijă de mine, fără să par că sunt leneșă. Nu regret nici măcat siciliana aia de pe Etna, cu brânză sărată și pește, din cauza căreia mi s-a făcut rău seara. Așa ceva de bun..Nu avem nevoie de aniversări glamoroase, pot fi la fel de speciale dacă locul în care mergi și oamenii cu care te însoțești sunt ce îți trebuie ție atunci.Mi-am comandat imediat după ce m-am întors ”Instrumentele titanilor”. Trebuie să o citiți!Mă mai întorc o dată la prieteni. Multe lucruri se duc din viață pe calea lor, dar prietenii, oh, sunt ceva pe care dicționarele nu au cum să le descrie. Sunt idei care vin atunci când ai nevoie, sunt cuvinte care vin să umple goluri sau momente pe care le vei purta în tine toată viața. Sunt comorile care nu se țin la bancă ori în buzunar, se poartă în suflete și se umplu de taine de sus pe drumul ăsta întortocheat al vieții. Fetelor, voi, toate, aș vrea să știți cât de mult însemnați pentru mine! Balsam pentru suflet!
Îmi dau seama că am făcut atât de multe lucruri în anii ăștia, încât abia acum înțeleg expresia ”cât într-o viață”.La final, spun doar că am considerat acest city break doar o excursie de recunoaștere în Sicilia, de ziua mea. Pun la cale o vacanță de 2 săptămâni împreună cu piticele și tatăl lor, ca să explorăm calumea vara, să ne și scăldăm, bineînțeles.A mai fost cineva în Sicilia? Pe ce traseu?Urmăriți rubrica mea TRAVEL, SPORTS AND FUN de pe blog?
Previous
Previous

Ce schimbări am făcut în ultimele luni în viața noastră. Mic tratat de wellbeing familial

Next
Next

Întreabă psihologul, episodul 2: dependența de tehnologie