”Întreabă psihologul” - rubrică nouă pe blog. Aștept întrebările voastre!

Începând de astăzi deschid o nouă rubrică pe blog - ”Întreabă psihologul”, în colaborare cu Elena Iorga, psihoterapeut de cuplu și familie. Va funcționa foarte simplu. În fiecare luni vom răspunde câte unei întrebări din partea voastră. Aștept întrebările de la voi pe adresa mea de email: contact@florinabadea.ro. Sper ca această rubrică de fitness emoțional să ajute cât mai multe cititoare. Așa că nu vă sfiiți și scrieți-mi!Prima întrebare primită de la voi este:Îmi fac foarte multe griji din cauza viitorului. Dacă va veni criza din nou peste noi (la prima criză noi am pierdut multe, aveam credite și alte datorii), dacă îmi voi pierde jobul, dacă se va întâmpla ceva cu noi și nu vom mai putea lucra - sunt gânduri care mă țin mereu trează noaptea, iar ziua nu mă lasă să mă concentrez. Ce aș putea face?R: Nimănui nu îi place să fie ros de îngrijorări, dar ne comportăm de parcă nu se cade nici să fim lipsiți de griji, ca și cum acestea ar intra automat în fișa de post a unui adult.Ceea ce face dificil de renunțat la îngrijorări este faptul că acestea au un rol adaptativ în evoluția noastră ca specie: pe vremea când noi, oamenii, eram mai puțin feriți de primejdii naturale, supraviețuiau cei care își făceau mai multe griji și aveau un plan pentru a se proteja de atacul animalelor sălbatice, de exemplu. Cei lipsiți de griji se puneau mai mult în pericol și, cel mai probabil, nici nu au apucat să devină strămoșii noștri.Așadar, ca descendenți ai celor care au învățat să anticipeze pericolele și să evalueze riscurile, ducem mai departe această tradiție, pentru a ne asigura supraviețuirea.Ceea ce s-a schimbat între timp este faptul că, în prezent, majoritatea îngrijorărilor noastre sunt de așa natură încât nu au un punct clar final, când putem răsufla liniștiți (ca atunci când strămoșii noștri se baricadau în peșteră). Grijile de tipul nesiguranței cu privire la viitor sunt mai greu de liniștit, în primul rând pentru că însăși perioada pentru care ne îngrijorăm este imprecis definită. Apoi, pentru că ceea ce facem noi este să căutăm soluții pentru probleme care încă nu au apărut.Un alt lucru care s-a schimbat din perioada când se trăia în peșteri este acela că noi nu ne mai dorim doar să supraviețuim fiecărei zile, ci să ne bucurăm de viață în tihnă, să creștem, să creăm. Iar astfel de gânduri ne țin blocați pe modul supraviețuire, în care resursele se folosesc cu zgârcenie, atenția se concentrează pe semnele unui pericol și toată energia de care dispunem se concentrează pe a rămâne în gardă în caz de...

Ce putem face

În primul rând, să ne amintim că îngrijorările nu ne protejează de neprevăzut, ci ne privează de bucuria prezentului. Tot în prezent (aici și acum) este locul în care avem puterea de a acționa. Este imposibil să activăm acum resursele de care vom avea nevoie atunci pentru a traversa o situație. Dar, trăind în prezent, cu siguranță vom contribui la șlefuirea acelor calități de care vom avea nevoie pe viitor.O modalitate de a fi în prezent este să ne observăm gândurile derulându-se pe ecranul minții noastre, fără a încerca să ne luptăm în vreun fel cu ele. Îi putem mulțumi minții noastre pentru grija pe care ne-o poartă și pentru că ne amintește că mai există și pericole pe lumea aceasta. Dar alegem să le observăm doar, nu să le și credem.Apoi ne confruntăm cu îngrijorarea ca emoție. Asta înseamnă să fim atenți la ceea ce se întâmplă în corpul nostru atunci când ne trec prin minte toate scenariile catastrofale cu privire la viitor. Atenție! Ne observăm senzațiile corporale și atât; nu rămânem în minte, reluând gândurile. Câteva minute de prezență în corp fac minuni.În al doilea rând, ajută să ne amintim dățile în care am fost luați prin surprinere de viață în trecut și am depășit cu succes încercările. În definitiv, nevoia de a controla viitorul făcându-ne planuri de back-up vine, în parte, și dintr-o încredere în sine scăzută. Când am încredere în mine, știu că, orice s-ar întâmpla, voi găsi o soluție, pentru că la momentul acela voi activa cea mai potrivită resursă din mine pentru a face față.Iar a ne aminti că ne-am mai descurcat și în trecut, ne conectează la acea putere interioară, care ne face mai toleranți față de imprevizibil (adică viața, așa cum e ea).

Resurse pentru voi

Un site foarte bun cu idei și exerciții de prezență este www.mindful.orgMeditația este un instrument bun de ancorare în prezent și există multe aplicații pe telefon în acest sens. Deep Meditation este una dintre ele – cu track-uri diversificate și frumos gândite. Se poate găsi pe Google Play.

Scrieți-mi

Aștept întrebările voastre la adresa contact@florinabadea.ro! Vom dezvolta, pe rând, răspunsuri la întrebările voastre. Proiectul ”Întreabă psihologul” va apărea la rubrica Sănătate și wellbeing.

Despre Elena Iorga - psihoterapeut de cuplu și familie

Elena Iorga este psiholog autonom, specializată în psihoterapie sistemică de cuplu și familie. Cu un master în psihodiagnostic și psihoterapie, o formare adițională în NLP și experiență de 7 ani în psihologie organizațională, activează din 2010 că psihoterapeut în practică privată.Lucrează cu persoane care se simt neputincioase în lupta cu circumstanțele exterioare și care decid să își revendice puterea de a crea schimbările pe care și le doresc în viață și a se adapta la schimbările care se petrec peste tot în jurul lor. Interesată de descoperirea puterii interioare autentice, Elena ajută oamenii care lucrează cu ea să între în contact cu resursele personale latente, pentru a reuși să facă schimbări semnificative de durată în viețile și relațiile lor și să se îndrăgostească de puterea proprie de a face lucrurile să se întâmple.Elena crede în responsabilitatea pe care o are orice persoană pentru propriile sentimente și schimbările sale de comportament, pentru relația actuală și pentru trecerea la acțiune. Cunoscând călătoria de la Victimă la Erou, ea canalizează procesul terapeutic către împuternicirea clientului de a se ajuta singur. În acest proces, se ghidează după cuvintele lui Ernest Holmes, conform cărora învățătură adevărată eliberează discipolul de învățătorul sau. Acesta din urmă își va găsi învățătorul înlăuntrul său.