Când o mamă omoară o femeie

Eram însărcinată și era vară. Frecventam un magazin pentru mame și copii, căci ce să fac și eu ca femeie însărcinată, nu-i așa? Fenomenul de nesting îmi da târcoale, așa că mai mereu eram pe-acolo ca să târguiesc câte ceva. Ceva-uri pe care, by the way, le-am donat cu succes ulterior, că nu știu cât de repede mi-a crescut copilul! Și nici nevoi așa multe ca primul nu a avut și nici câte mi-am închipuit eu. În orice caz, dacă vă întrebați ce nevoi ați putea avea și rămâneți fără imaginație, dați o tură prin magazine de mame și copii mici. În 30 de minute vă veți întreba cum de ați trăit până acum fără atâtea lucruri. Ceea ce nu e antireclamă, ci e o treabă fabuloasă pe care nu ai cum să nu o observi. Împreună cu cea despre care vă scriu azi.În ziua despre care vreau să vă povestesc era foarte cald și foarte aglomerat, fiind weekend. Așa că la un moment dat am obosit și am decis să mă așez. Ar fi o idee bună de marketing, de exemplu, dacă s-ar gândi cineva să facă insule de odihnă pentru femei însărcinate în interior. Mulțumesc, dau ideea gratis. :)Așa că am ieșit și m-am așezat la intrarea în magazin, pentru că nu m-am îndurat să mă așez pe fotoliile de cumpărat, m-am temut pentru integritatea lor. :) Eram și cu niște prieteni, așa că urma să stau pe acolo ceva vreme. Mi-am luat o cafea de la un aparat și am început să mă uit.Măi fetelor, voi știți ce am văzut acolo preț de vreo 40 de minute? Nu, nu casieri recalcitranți. Nu, nu copii în pline tantrumuri și nici așa o atmosferă urâtă ori atât de aglomerat încât să te calci pe picioare, la propriu. Nu, toate acestea erau la limita suportabilului. Altceva m-a frapat. Și poate nici nu aș fi observat, dacă n-aș fi stat nițel să îmi trag sufletul pe un scaun, cu fața la vad, ca să zic așa.Am văzut femei multe, unele din ele însărcinate, dar nu atât de multe. Mare parte din ele erau mame care născuseră de ceva vreme. Unele singure, cu copiii lor. Cu mintea și brațele ocupate. E puțin înfricoșător când ești însărcinată a 2-a oară să vezi asta. Mai ales când cea mai mare frică a ta e că nu te vei descurca cu 2. Suntem multe cu frica asta, știu eu sigur. Dar cele care mi-au atras atenția au fost femeile și soții lor. Adică mamele și tații la cumpărături. Circul groazei, cum să vă spun. Mi-a distrus mitul femei mamă, caldă și bună. Eu am văzut acolo doar zgripțuroaice, femei care se uită urât și care țipă la bărbați.Pot să înțeleg tantrumurile femeii însărcinate, care sunt influențate de furtuna hormonală. Mai pot să înțeleg și tantrumurile mămicilor care abia au născut. Mai pot înțelege femeile obosite, care nu fac decât casă și copii și sunt niște roboți care muncesc fără să se bucure. Dar oare chiar s-au adunat toate la supermarketul de mame și copii în sâmbăta aia?Din 3 femei, 2 jumătate țipau la bărbat că nu știe să plătească sau să țină punga bine. 4 din 5 se uitau atât de urât la bărbatul care le însoțea, de parcă veniseră la cumpărături cu dușmanul, nu cu soțul. Și, în general, ce am observat, multă vorbă urâtă. Câte suldame au scos femeile astea în 40 de minute acolo nu vă puteți închipui voi așa ceva! Am plecat șocată!O parte dintre bărbați, cu simțul ridicolului și probabil cu un soi de rușine, nu ripostau, dimpotrivă. Îi vedeam cum vorbesc încet, împăciuitor. De cealaltă parte, partenerii răspundeau și ei. Vă zic, e urât să vezi un cuplu cum se ceartă în public. Mi se pare intimă o ceartă între soți. Odată scoasă în lume devine grotească.Sunt multe de zis despre relații. Și puține relații merg pe termen lung. Realitatea și studiile zic că într-o relație funcțională ingredientul secret e comunicarea. Pare simplu și pe alocuri abstract. Și despre amantlâcuri se zice că sunt 80% comunicare și 20% sex. Ceea ce, honestly, explică multe. Vedeți nevoia oamenilor?Eu nu știu cu ce gând s-a măritat fiecare dintre voi. Dar știu sigur că nu se mărită nimeni cu gândul că se va despărți cândva. Sigur că e ușor să îi zici partenerului când ești în focurile îndrăgostelii că atunci când nu o să te mai iubească să îți zică simplu, fără ocolișuri. Abia când focurile au trecut și nu mai e nimic acolo, lucrurile devin grele. Oamenii nu mai sunt aceeași, deci reacțiile lor nu mai sunt ca cele de cu ceva ani în urmă.În general, oamenii spun părți din povestea lor. De regulă, părțile care îi avantajează. Își spun atât de convingător povestea,  încât ajung să o creadă și ei. Nu m-ar mira să aud aceleași femei de mai sus că spun lucruri despre partener, care și-a atras și meritat suldamele. De fapt, nu e treaba mea, că nu e partenerul meu. M-am gândit să scriu doar pentru că tot aud în jur femei nemulțumite de bărbații cu care își petrec viața. Și e greu să nu corelezi ceva ce vezi aici cu ceva ce auzi dincolo.Izbitor de multe cupluri își vorbesc ca la ușa cortului, în public sau privat. Ceea ce e fix problema lor, desigur. Dar această manieră de comunicare reflectă, de fapt, o lipsă de apreciere. Și cine credeți voi că vrea să stea într-o relație în care simte că partenerul nu dă 2 bani pe el? Bine, ar mai fi lipsă de educație, dar deja intrăm în povești lungi și ajungem la alte subiecte.„Am zis și eu, n-am dat cu parul!”, obișnuim să spunem, când cineva ripostează la ceva ce-am dat noi drumul. Dar oare e așa? Uneori, fie că zici, fie că dai cu parul, cam tot aia e. Prea ne-am obișnuit să disprețuim valoarea cuvintelor. În fapt, se uită greu o vorbă grea, știm cu toții. Și atunci, de ce ținem cu tot dinadinsul să ne războim în vorbe?Viața cu copii e grea, așa e. De obicei, nimeni nu știe ce urmează. Dar copiii nu s-au cerut aduși pe lume, iar bărbații în afară de vina că au zis DA, or mai avea și altele. Dar chiar așa? Pe un grup de Facebook, un bărbat căuta răspunsuri de la alte femei în legătură cu nevastă-sa. Vă dați seama cam cât de disperat trebuie să fii ca să te expui într-un grup online, întrebând dacă femeile își mai revin vreodată după ce devin mame? Nimeni nu i-a zis omului nimic concret, discuția a devenit offtopic la un moment dat. Și ce-ai putea să-i spui? Că e exact ca acomodarea copilului la grădiniță? Nu se știe cât timp o să mai plângă. Unii plâng 2 săptămâni, alții 3 ani. Unele femei se redresează în 1-2 ani, altele se metamorfozează complet și de nerecunoscut. Mama din ele omoară femeia și aia a fost.Zic și eu, nu dau cu parul!