Cum arată o zi de lucru pentru mine

Pentru cei care au deschis mai târziu internetul, de 4 ani încoace, blogul și conceptul din jurul lui sunt munca mea. Totul a pornit de la ultimul job, unde am lucrat pentru sistemul de sănătate - asociații de pacienți, asociații medicale, companii farma etc. Așa mi s-a deschis apetitul pentru zona aceasta. Apoi, mi-am dat seama că e un domeniu care mă pasionează mai mult decât oricare altul. Munca mea de azi se împarte între clienți pentru care fac comunicare și PR, blog (scriu zilnic, în afară de weekend), consiliere femei pentru o alimentație corectă (încă vă mai puteți înscrie în programul Fit for Winter) și traininguri pentru companii cu același scop - vedeți programul Food for Brain, conceput special de mine. Am rezumat într-o frază munca din fiecare zi, pentru care oricum nu sunt niciodată de ajuns orele alocate.Așadar, sunt soloprenor. De fapt, la granița dintre soloprenor și antreprenor, dar despre asta vom vorbi în alte articole. Oamenii mă întreabă des cum e și dacă e mai bine decât pe vremea când eram pe statul de plată al altcuiva. Există acest miraj al muncii pe cont propriu, pe ideea de libertate totală. Firește că, atunci când nu știi ce înseamnă această libertate, îți închipui despre ea doar ce ți-ar plăcea ție. Cei mai mulți cred că mă trezesc când vreau și fac ce vreau, că toată ziua stau și aștept să îmi apară creativitatea prin cafenele. Că postările mele de pe Facebook arată o viață liberă și cum mă vântur eu de colo până colo, că sunt mereu în mișcare, pe la evenimente sau prin restaurante. Că nu am probleme, nu mă bate nimeni la cap și că banii curg peste mine, în timp ce eu stau.Sper că putem trece peste ideea absurdă că cineva ar putea fi plătit ca să nu facă nimic, decât să bea cafea și să pară fericit. Cam știu ce vârste aveți voi, cei care mă urmăriți și sper că până acum v-ați dat seama că nu există așa ceva. Prin urmare, să trecem mai departe, să mai demontăm un mit: libertatea totală. Este și nu este. Despre libertatea celor care lucrează pe cont propriu s-a tot scris, depinde mult de om și de cât de organizat e. Adevărul e că fără disciplina muncii, la final de lună nu ai facturat nimic și nici nu ai încasat nimic. Și pentru o formă organizată de muncă, ai de plătit taxe și impozite. Acestea se plăteau în trecut de către angajator și nu prea îmi păsa. Azi îmi pasă, ca să pot trăi liniștită. Am scris aici despre acest lucru. Și aici am demontat ideea de lucrat de acasă, din pijamale, care pe mine nu mă motivează, nu cred în ea și la mine nu a funcționat. De un singur lucru mă bucur în acest statut: dacă am nevoie, în timpul zilei, să merg la un medic urgent, pot să o fac fără învoire și cerere de concediu.Adevărul e că am un program zilnic foarte riguros, cu oră de culcare și oră de trezire, dar, mai ales cu ore de începere program și de finalizat program. Ca orice om angajat, care își câștigă existența. Nu am timp să visez și creativitatea mea e exersată, nu vânată prin cafenele. Altfel spus, puterea exercițiului, îmi asigură ideile: pentru scris, pentru clienți - proiectele speciale, pentru consilierea în nutriție. Adică scriu cât mai mult, citesc cât mai mult - online, cărți sau studii. Nu mi-a răsărit niciodată vreo idee stând. Și să vă zic un secret: în ultimii ani mintea mea nu a stat nicio clipă, decât în faza de somn cea mai profundă. În fundal, rulează tot timpul un program, în funcție de ce văd, ce aud, cu cine mă întâlnesc, ce citesc, unde călătoresc. Mai mult, în spatele fiecărei acțiuni e un scop precis și un plan clar. Nu mă laud, doar povestesc, ca să răspund întrebărilor vostre rostite și nerostite. Așa sunt eu, așa funcționez și așa am ajuns azi să fiu independentă financiar. Nu a fost simplu de la început. Dar cea mai mare calitate a mea e perspeverența. Nu sunt cel mai deștept om de pe planetă, dar respect cu sfințenie planurile pe care mi se fac, în termenele stabilite. Dau la o parte tot ce nu e pe traseu și merg mai departe ca o broscuță surdă. Știți povestea, nu? Erau mai multe broscuțe care voiau să ajungă în vârf de munte, în timp ce de pe margine li se spunea ba că vor reuși, ba că nu vor fi în stare. La final s-a aflat că cele 2 care au atins vârful muntelui erau surde. :)Așadar, cum arată o zi tipică de muncă pentru mine?09:00 - început de program.10:00 - 13/14.00 - întâlniri pentru new business sau de status14.00 - 16.00 - scriu pentru blog și pitchuiesc idei de proiecte la clienți16.00 - 17.30 - mailuri, telefoane, PR pentru brand personal (interviuri, articole) și alte lucruri administrative22.00 - 23.00 - social media - postări, promovări, community management23.00 - 23.30 și uneori mai târziu - cititÎn tot acest timp, telefonul îmi bâzâie continuu cu mesaje de la cliente, care îmi trimit poze cu ele sau cu ce au mâncat - poate au înlocuit un fel de mâncare propus în planul alimentar sau poate nu au găsit un ingredient sau poate au o poftă și vor să ne consultăm pe loc. Normal, le răspund. Face parte din contract și din promisiunea de ongoing coaching pe care le-am făcut-o.Uneori, din diferite motive care nu țin de mine, încep cu întâlniri la 10 sau cu vreun eveniment. Am limitat participarea la evenimente, tocmai din lipsa timpului alocat specific pentru lucruri cu return. Seara ies din casa foarte rar - trebuie să fim prieteni foarte buni pentru asta :) sau să fie vreun proiect pentru care am contract. De curând, o prietenă bună a început clase de yoga și voi merge la ea în fiecare luni seara. Orele de sport cu antrenor personal sunt incluse la întâlniri. Aici este despre proiectul ”Jurnal de începător la sală”.Alteori, am proiecte care presupun sesiuni foto sau prezența într-un loc, ca să pot crea povestea ulterior. În alte zile, am trainingurile Food for Brain. Sau sunt în vreun restaurant pe care îl încerc pentru review, în Turul Restaurantelor. Sunt zile de weekend în care pun sesiunile de gătit și sesiunile foto aferente pentru Food for Brain - componenta pentru copii și părinți, acasă. Atunci îi implic pe toți ai mei. Sau sunt weekenduri în care suntem plecați la vreo pensiune, pentru a testa serviciile și produsele lor. Plecăm toți 4 sau plecăm în cuplu.Cred că în felul acesta v-am răspuns cum e, tuturor. Am dat un program de 9-10 ore de angajat, pe un program de muncă aproape non stop. Anul trecut am călătorit mult și m-am bucurat de locuri noi din țară și de afară. Dar nu pot spune că m-am deconectat prea mult și nu mi-a păsat de telefon, cu mesajele sau mailurile lui. Cam asta înseamnă munca pe cont propriu pentru mine. Dar, repet, e doar pentru mine și nu consider că este un model. Am scris acum despre ea, ca urmare a întrebărilor din ultima vreme. Îmi place foarte mult ce fac și simt că mi se potrivește și că aceasta e calea mea. Văd deja în viitor cum se așează alte piese din conceptul acesta, pe care l-am creat, ca să îl întregesc cu totul.Mă bucur și vâslesc în continuare! :)