4 ani de blog – când au trecut?

Zilele trecute s-au făcut 4 ani de blog. 4 ani de când scriu aici și de când ne-am adunat într-o comunitate. M-am luat cu treaba, cu problemele de familie, cu viața, cu 1 iunie, cu o nouă lună. Și am uitat efectiv de momentul aniversar. Până anul trecut am pus la cale în fieare an câte ceva. O campanie aniversară, un proiect, un articol cu mulțumiri. Anul acesta am omis efectiv. Mi se pare oricum că sunt de o viață aici, cu voi. Parcă sunt 10 ani, nu 4. Și oricum, ce mai contează acum? Contează că suntem împreună și că ne bucurăm împreună. La bine și la greu, știți formula. 🙂

La momente aniversare, la ce se gândesc oamenii, de obicei? La cum a fost la început, nu-i așa? Și compară cu prezentul. Apoi mulțumesc celor dragi și care le-au fost de ajutor. Să vă zic că nu pot să compar? Că e viața de dinainte de blog și viața de după? Un before and after atât de frumos și atât de împlinitor. Cineva mă întreba ieri cum am ajuns aici. Și mi-a fost greu să spun exact cum. Îmi amintesc doar primul an când citeam cărți pe kindle despre cum se creează o comunitate și cum se crește un blog. Cum îmi notam toate ideile și mă străduiam să le pun în aplicare. Cum băteam la diferite uși pentru proiecte și cum nu mă știa nimeni la început. O, cât de multe refuzuri am primit! Aceiași oameni care azi vin ei înspre mine să colaborăm cumva.

Apoi îmi amintesc de bloggerii pe care îi citeam și admiram. Câtă inspirație am primit de la ei! Și cum oameni mari precum Cristi Manafu și Cristi Birta m-au ajutat cu ce au putut – recomandări la clienți sau consultanță, pur și simplu.

Îmi amintesc de Monica Popescu, cum m-a introdus ea în grupul de bloggeri de parenting. Ce om și ce suflet mare!

Îmi amintesc de brandurile de început cu care am colaborat. Am șocat lumea bloggingului când am dezvăluit că am avut primul contract la 1 lună de când am lansat blogul. Contract pe 1 an, pe care nu îl uit nici acum. Așa cum a fost, m-a încurajat și m-a ajutat timp de 1 an. Parteneriatele de început nu se uită niciodată, asta e clar.

Imi amintesc de nopțile în care scriam sau de zilele în care scriam, cu bebele pe mine. Și câtă bucurie îmi aducea scrisul, o terapie binefăcătoare. De toți oamenii pe care i-am cunoscut, grație blogului. De specialiștii cu care am interacționat, de toate evenimentele la care am participat, de toate notițele pe care mi le-am luat, ca să vă scriu și vouă aici. O altă lume, cu totul nouă și fascinantă mi s-a deschis în cale odată cu blogul. Aveam deja o profesie care înseamnă multă expunere, dar acum am descoperit altceva. Mai mult, mai frumos, mai bun, mai potrivit cu mine și cu modul meu de viață.

Nu vreau să scriu despre realizări, despre cifre, despre colaborări sau despre cum am ajuns eu să fac din blog un full time job.  Cred că pe voi nu vă interesează asta. Poate pe oamenii din branșă. Dar lor le povestesc deja în privat despre aceste lucruri. Cui întreabă doar. 🙂 În rest, ce am avut de demonstrat, am demonstrat deja. Mie, în primul rând. Altminteri, timpul va trece, apele se vor cerne și cititorii mereu vor alege. După suflet, după afinități, după rezonanțe, după cum și ce rezonanțe au și cu cine. Eu cred că există un public pentru fiecare blogger. Ceea ce e minunat și așa trebuie să fie. Mai cred că e mereu o problemă de încredere și de reputație. O legătură între cel care scrie și cel care citește, bazată pe cele 2. Și că mereu comunitatea trebuie să fie pe primul loc. Dacă voi nu ați fi aici, dacă nu ați considera valoros ceea ce scriu și ce fac, nu am avea despre ce povesti acum.

Așa că în acest articol aniversar vreau doar să vă mulțumesc vouă! Celor care acum citiți ce scriu, care ați citit și ieri și în ultimul an și de la început, acum 4 ani. Pentru prezență, pentru răbdare, feedback și vorbe bune. Pentru umanitate. Pentru că v-ați arătat chipul în comunitatea Mama Time Out. Pentru fiecare like, share sau comment. Pentru că v-ați dezvăluit vulnerabilități. Pentru că existați. Pentru că sunteți!

Dacă rămâneți aici, vă promit că de la an la an voi găsi pentru voi informație și mai valoroasă. Și că nu o să vă risipesc timpul, dimpotrivă. Așa, ca să ne facem mari împreună! Mari la suflet, în primul rând.

În rest, sănătate să avem, că e cel mai important dar de la Bunuțul.

Vă cuprind pe toți într-o îmbrățisare mare, plină de recunoștință!

La mulți ani nouă, la 4 ani de blog, la 4 ani împreună!