Ca sa fim onesti cu noi insine, internetul este o cu totul alta lume, chiar si pentru noi. O lume plina de informatie neverificata, de continut mult si greu de filtrat. Relatia noastra cu mediul online este dupa caz: dragoste, dragoste – ura sau dependenta. Cu toate acestea, fara el nu mai putem trai si, aceia mai intelepti si maturi dintre noi au invatat cum sa il foloseasca ca pe o resursa si in ce limite, dar mai ales sa nu il lase sa devina o viata in care sa ne ducem existenta, fara nimic altceva. Pentru copiii nostri insa, situatia e cu totul alta si, din pacate, deloc roz. Mediul online nu este nici pe departe o carte de jocuri educative, este o lume mare si necunoscuta, atractiva si infricosatoare in acelasi timp. Iata ce ne spun specialistii si cum stau lucrurile la nivel de cifre.
Studiile Salvati Copiii din ultimii ani arata cresterea utilizarii de retele sociale/internet in randul copiilor. Varsta medie la care copiii afirma ca au inceput sa foloseasca internetul este de 8 ani, in scadere cu un an comparativ cu datele obtinute prin studiul omonim desfasurat de Organizatia Salvati Copiii in 2013 si cu 2 ani daca luam in considerare rezultatele studiului EU Kids Online, realizat in 2010.
33% dintre acestia isi expun in mod public informatiile postate si datele personale.
90% dintre copii sunt pe retelele sociale
55% dintre copii au persoane necunoscute in lista
1 din 2 copii a fost hartuit online
1 din 3 copii a vazut imagini cu caracter sexual
(studiu Salvati Copiii, 2015, copii intre 7 si 17 ani)
Nu stiu voi ce spuneti, dar eu ma simt cam speriata. Nu fac parte din categoria parintilor care cred ca trebuie sa feresti copilul de tot ce are potential negativ pentru el. Sigur ca toti ne dorim sa nu dea nas in nas cu raul pe lume, dar din pacate, solutia nu inseamna izolarea. Asta ar insemna sa ii tinem chiar departe si de alti copii, caci nu-i asa, nu toti copiii si familiile lor rezoneaza cu felul nostru de a fi si cu preocuparile noastre. Si oricum, daca noi nu le oferim acces la ceea ce are marea majoritate a celorlalti copii, tot vor gasi ei la un moment dat o modalitate sa afle si sa testeze acel lucru interzis acasa. Care, de cele mai multe ori, poate fi o experienta neplacuta si periculoasa, daca copilul nu intelege contextul si rostul acelui lucru, in toata complexitatea lui.
Cu toate acestea nu pot sa nu ma intreb, cum de a scazut atat de mult varsta la care copiii folosesc internetul? Este musai nevoie ca la 7-8 ani un copil sa invete navigarea pe internet? Si de ce? Ma raportez la copiii de varsta aceasta – al meu si prietenii lui. Da, au acces limitat la aplicatii si jocuri de pe tableta si coltul copiilor de pe telefonul mobil, dar cu toate acestea, Google le este inca necunoscut si de asemenea cautarile. Nu am gasit nici necesar si nici important pentru ei la aceasta varsta sa ii invatam navigarea. Le-am provocat alte preocupari, la care peste ani nu se vor mai putea intoarce, pe cata vreme relatia cu internetul, odata creata, ii va acapara in timp pe nesimtite.
Da, nici lumea in care traim nu este o lume sigura, pentru ca nu mai este nimic sigur in viata noastra. Dar la varste atat de mici, copiii nostri petrec mult timp cu noi, cu familia. Unul dintre rolurile noastre este sa ii protejam acum si sa ii invatam sa se protejeze singuri in viitor de agresiunile de tot felul, caci nu vor fi scutiti de ele. Iar online-ul a devenit, din pacate, un mediu in care mesajele care instiga la ura sunt foarte frecvente si agresiunile apar la tot pasul, sub diferite forme: limbaj, foto, video etc. Violenta la care pot fi expusi copiii nostri pe internet este deosebit de periculoasa.
„Riscurile expunerii la discursul violent, care instiga la ura, la discriminare, sunt de zeci de ori mai mari in cazul unui copil, decat in cazul unui adult. Copilul deja se afla intr-o etapa cognitiva si emotionala aparte, in care se formeaza emotiile si sentimentele, in care isi asuma, treptat, propriile evaluari si judecati, iar contactul cu limbajul violent si cu indemnurile discriminatorii pot fi devastatoare pentru el. Contextul international si evenimentele recente au dus la o crestere a ponderii acestui tip de discurs pe Internet, de multe ori fiind indreptat chiar catre cei mici. Este necesar sa sanctionam actele instigatoare la ura, dar si sa introducem in curricula scolara programe adecvate care sa ii ajute pe copii sa dezvolte o gandire critica la astfel de mesaje in mediul online si nu numai.” – Gabriela Alexandrescu, Presedinte Executiv, Salvati Copiii Romania.
Salvati Copiii ii incurajeaza pe utilizatorii de Internet sa raporteze cazurile de discurs instigator la ura sau discriminare pe Internet, la linia de raportare disponibila pe portalul www.sigur.info. Pe langa cazurile de pornografie infantila semnalate in mediul online, linia va oferi si cadrul pentru raportarea continutului instigator la ura la adresa copiilor.
Mesajele instigatoare la ura din mediul online
O scurta analiza a continutului din mediul online ne arata ca mesajele instigatoare la ura sunt indreptate in special catre romi, maghiari, evrei, imigranti, refugiati, dar si alte categorii. Mesajele instigatoare la ura sunt propagate prin diverse canale online, iar copiii sunt fie subiectul acestora, fie gasesc aceste retele usor accesibile. Desi incitarea publica la ura si discriminare impotriva unei categorii de persoane, inclusiv prin mijloace de comunicare online, sunt sanctionate penal, mesajele nu sunt filtrate, iar simpla accesare a unui motor de cautare ne arata usurinta cu care copiii pot intra in contact cu acest continut. – comunicat Salvati Copiii, cu ocazia Zilei Internationale a Sigurantei pe Internet, cand s-au dezbatut consecintele proliferarii discursului instigator la ura in mediul online si expunerea copiilor la acest gen de mesaje. La eveniment au participat reprezentanti ai sectorului public si privat, experti in domeniu, bloggeri, jurnalisti, parinti, elevi, profesori. Dezbaterea a avut ca scop definirea unor metode mai clare de prevenire si combatere a acestui tip de discurs, precum si adaptarea programelor scolare, astfel incat sa corespunda nevoii de protejare a copiilor.
Ce cred eu despre acest subiect
Cred ca este admirabil tot ceea ce asociatiile neguvernamentele au inceput sa faca cu ani in urma si continua sa implementeze cu sprijinul scolilor si al profesorilor. Cred ca se depune efort mult si se implica resurse, de care statul roman oricum nu vrea sa stie, pentru ca sunt bani europeni si ce bine ca exista! Am asistat la dezbatere si am auzit idei interesante si oameni care isi asuma responsabilitatea pentru tot ceea ce propun si chiar fac, profesori si specialisti. Dar cred ca nu este suficient. Cred ca parintii, adultii, in general, trebuie implicati intr-un astfel de demers. Problematica discursului instigator la ura si a discriminarii are radacini mult mai ample in societatea noastra. Acest discurs nu a aparut in online si doar acolo exista. Internetul este doar un instrument prin care ura si discriminarea se pot transmite mai usor. Ura aceasta e o plaga a noastra, a intregii societati, care se raspandeste si la copiii nostri, pentru ca noi nu mai putem sa o controlam. Ce fac copiii nostri? Isi insusesc ce vad la noi, sa nu credeti ca altceva. Ura pe care parintii o arata la volan dimineata in prima ora, in drum spre gradinita, ura cu care isi injura vecinii pentru ocuparea locului de parcare, ura fata de guvernanti si tot asa. Iar daca sunt prieteni cu noi pe Facebook si vad clipurile misogine pe care le postam sau comentariile facute la adresa unui membru al comunitatii rome, ce credeti ca va intelege fiul nostru? Ca este ok si este normal asa. Si cand va fi expus acelorasi mesaje din partea altora, nici macar nu i se va parea nefiresc. Dimpotriva, va sustine mesajele sau le va initia pe ale sale proprii, cu acelasi ton si in aceeasi directie.
Da, ma astept ca scoala sa fie un mediul sigur pentru copilul meu, unde sa fie respectat si sa nu fie nevoit sa suporte violenta de nici un fel. Dar de aici pana a face scoala responsabila de toata educatia lui, e cale lunga, pe care nu vreau sa o parcurg. Eu sunt reponsabila cu indrumarea lui pe tot parcursul vietii, in primii lui 7 ani de viata la noi in familie a deprins limbaj, atitudine fata de oameni si lume, maniere, ingaduinta si iubire fata de oameni, indiferent de clasa sociala, etnie sau rasa. Iar in calatoria prin lumea internetului, tot noi, cei din familie, e bine sa ii insotim si sa ii invatam cum sa o parcurga si cum sa nu se expuna, asa incat sa nu ajunga victime.
Deci aruncarea responsabilitatii doar pe umerii scolii si ai autoritatilor nu va suparati, nu este nici corecta si nici sanatoasa pentru societate, pe termen lung. Va propun sa ne intoarcem catre noi insine sa ne intrebam de unde izvoraste aceasta ura si tendinta catre discriminare a oamenilor de langa noi, de ce simtim nevoia sa le exprimam atat de des si ce ne-ar putea ajuta sa scapam de ele.
