Ne-am obișnuit să povestim despre copii doar lucruri negative

Ați observat că până și educatorii ne dau feedback despre copii doar când au ceva rău de zis? Dacă lucrurile merg bine la școală/grădiniță, nu te oprește nimeni să spună ce grozav a fost copilul în ziua respectivă. Dar dacă a avut loc un incident în clasă și copilul s-a evidențiat în mod negativ, e primul lucru pe care îl vom auzi la finalul zilei. E de perspectivă. La fel și noi, părinții, între noi, ne povestim despre ei doar lucrurile negative. Adică mai mult ne plângem de ei. Sigur, între prieteni, ne mai vărsăm oful: că nu se spală pe dinți, că nu se culcă la ora stabilită, că trebuie să îi asistăm prea mult la teme, că nu fac aia și nu fac ailaltă. Copiii însă fac și multe lucruri bune și sunt ”cuminți” de multe ori. Dar prea puțin vorbim despre aceste momente. Când, de fapt, ele ar trebui povestite cel mai mult.

Copiii simt și știu. În timp ce noi, obosiți și luați cu ale noastre, credem uneori despre copii tot felul de lucruri. De exemplu, că fac în mod special unele lucruri supărătoare, când ei nu își doresc decât să fie apreciați de noi. Își doresc să fie văzuți, acceptați, iubiți. Asta include și lipsa criticii. Ați simțit că atunci când îi criticăm continuu, nesiguri pe ei și neîncrezători în ceea ce pot face, nu reușesc să se ridice deloc? Dimpotrivă, parcă greșesc și mai mult. Cum oare să fie altfel, sub ochiul critic și nemulțumit al părintelui sau educatorului? În timp ce atunci când ne relaxăm și îi încurajăm mai mult, le oferim putere și încredere. Încrederea noastră în ei îi ridică în proprii ochi. E ca o magie pentru copii. O magie care îi crește fără ca măcar să prindă de veste.

Ce ați zice să schimbăm perspectiva și, în fiecare zi, să ne propunem să vedem la copiii noștri doar lucrurile bune? Și să vorbim mai mult despre ele, să le spunem și copiilor de ce suntem mândri de ei.

În loc să îi certăm pentru șosetele murdare de sub pat, să le mulțumim pentru cât de frumos au așezat masa seara.

În loc să ne arătăm nemulțumiți pentru cât timp petrec cu telefonul în mână, să îi lăudăm pentru cât de frumos desenează.

În loc să îi criticăm pentru cum își trag nasul și nu îl suflă, să le spunem cât de frumoși sunt și ce ochi minunați au.

Continuați voi lista cu lucrurile minunate despre copii?

Eu sunt mândră de fetele mele pentru că:

• au mereu câte o explicație pentru orice, chiar dacă nu e cea care mi-ar plăcea mie și chiar dacă mă enervează că sunt offtopic, uneori;
• își susțin mereu punctul de vedere, chiar dacă mai trântesc și ușile prin casă;
• au simțul umorului – serios, au niște glume surprinzătoare pentru vârsta lor;
• simt când au atins limita mea de suportabilitate la ceva și își cer iertare sau mă îmbrățișează repede;
• sunt atente la detalii, țin minte amănunte din locurile pe unde am călătorit împreună sau despre oamenii cu care am interacționat;
• sunt jucăușe și fac din orice joc o poveste;
• se adaptează ușor în orice loc în care merg, de la școală, la grădiniță ori alte grupuri;
• citesc (cea mare) și sunt atrase de cărți foarte mult.

Și sunt frumoase, talentate și vesele, sunt ale mele și sunt exact așa cum trebuie să fie.

Acum când scriu am uitat de șosete, de apa de după fiecare baie, de biroul răvășit, de dulapul de haine și de tot ce, de fapt, se repară, învață, educă și reeducă în timp. Căci cel mai important e să fie copilul sănătos, vesel și fericit.

Voi ce ați scris pe lista de lucruri frumoase și bune despre copiii voștri?