Ski la Rânca – am fost acolo și ne-a plăcut

Am încheiat anul 2020 într-un mod în care nu neapărat ne reprezintă pe noi. Pentru că noi nu plecăm niciodată de sărbători de acasă și pentru că în ultimii ani am tot avut copii mici. Ceea ce, din start, a temperat entuziasmul nostru de călătorii iarna. De data aceasta însă, la inițiativa unor prieteni, am decis că vom pleca după Crăciun, pentru câteva zile. Alegerea a fost Rânca din mai multe motive: șansele să fie zăpadă erau destul de mari (altitudinea de 1700 m), aveam o recomandare de pensiune și mai fuseserăm acolo de câteva ori. E drept, nu am fost iarna, nu aveam experiență cu skiul și nu am stat mai mult de o zi sau de o goană a mașinii. Am decis repede împreună cu prietenii noștri că vom merge la ski la Rânca, căci fetele noastre abia așteptau. Și bine am făcut.

În timp ce aproape niciunde în țară nu era zăpadă, iar la București erau 15 grade, noi trimiteam fotografii cu viscol și zăpadă din Rânca. E drept, au fost câteva zile intense, mai ales că focusul nostru a fost doar pe pârtie. Acum, când mă uit pe imagini, nu îmi vine să cred că eram pe pârtie în vreme de ceață și ninsoare. Nu îmi mai amintesc mare lucru, căci mă concentram intens la monitor să ascult și să împlementez ce îmi zice.  🙂

A fost prima noastră experiență cu skiurile, de la cea mai mică la cea mai mare. Nu știu cât a înțeles Măriuca din orele ei individuale cu Bianca, monitorul ei, dar măcar a văzut despre ce e vorba. Cât despre Teo, după 2 ore de lucrat cu monitorul, zbura singură pe pârtie. Suntem tare mândri de ea! Cât despre mine, e clar că mai trebuie să exersez. 🙂

În zilele în care am stat noi în Rânca nu a fost extrem de aglomerat, pe pista din centru era ok, monitorii își vedeau de treaba lor cu clienții, nu era înghesuială. Lume nu era foarte multă, nu m-am simțit în pericol. Singurul lucru care a fost cu adevărat enervat era puzderia de mașini, care țineu morțiș să parcheze în buza pârtiei. Ceea ce înseamna zilnic o coloană generoasă de mașini pe tot traseul localității. Pe noi nu ne deranja mult, pentru că mergeam pe jos dus- întors cam 5 km pentru ski, dar era enervant să te tot ferești de mașini. Oricum, eram ciudații stațiunii, care mergeam pe jos. 🙂 Și care la nici măcar ora 9.00 plecam înspre pârtie. În orice caz, a fost foarte bine, ca să evităm aglomerația, am fost mereu contra valului.

Din București la Rânca am făcut cam 4 ore (sunt 270 km), fără să ne grăbim și cu doar o pauză. Ceea ce e decent, dacă mă raportez la Valea Prahovei, unde se poate chiar și mai rău. Doar că noi am plecat înspre Rânca luni și ne-am întors în București vineri. În general, cam așa planificăm când plecăm pe undeva. Ca să nu ne supărăm apoi nici pe drumari, nici pe vreme și nici pe autorități. Că doar știm de ani de zile limitele țării în care trăim, nu?

Am fost echipați cu anvelope, cu lanțuri, lopată, spray-uri și toate cele necesare mașinii. Nu avem 4X4, pentru cine e interesat. 🙂 Din fericire, nu a fost nevoie să le folosim, deși când am plecat înapoi spre casă începuse iarăși un viscol neplăcut pentru șoferi și călători.

În Rânca ne-am cazat chiar la intrarea în stațiune, la pensiunea Valea Mariei. Cameră mare, spațioasă, foarte cald, ne-a acomodat pe toți 4, nu am avut nicio problemă cu nimic. Am comandat și în cameră mâncare, dar am mâncat și în restaurant. Orele la care mâncam noi nu erau oricum preferatele turiștilor. Noi la 8 eram la micul dejun și la 13.30 maxim la prânz. Nu e foarte mare restaurantul lor, dar mesele erau cu distanțare. Nu primeau din afara unității de cazare. Am avut o comunicare bună cu ei, chiar au returnat avansul prietenilor noștri care nu au mai venit și au anunțat cu 2 zile înainte. Mâncarea proaspătă, nu am avut nimic de reproșat. Sigur, multă carne și preparate de sezon, că doar nu mănâncă nimeni salată iarna la ski. 🙂 Am redus timpul de așteptare al mesei de prânz, printr-o bună planificare. Am dat comanda pentru prânz în fiecare dimineață, la micul dejun, în care am trecut și ora la care estimam că vom ajunge la masă. Pe care, da, am și respectat-o. Spre suprinderea gazdelor, dar și pentru confortul nostru. Dacă vrem respect și angajament de la prestatorii de servicii, cred că trebuie să dăm și noi, clienții, la fel. Costul camerei pe noapte, cu mic dejun inclus, cu pat suplimentar (avem un copil de 12 ani) a fost de 375 lei. Nu a inclus alte mese, acestea se plăteau separat. Mâncarea costa ca în vârful muntelui, deci nu puțin.

Pentru monitorii de ski am fost pe pârtia centrală, unde am și închiriat echipament. Costul de persoană pe zi era 40 lei. Monitorul este 100 lei de persoană pe oră. Este un serviciu 1 la 1, nu de grup. Dacă aveți nevoie de recomandare, dați-mi un mesaj să vă dau nr lui Claudiu, cel care a învățat-o pe Teo în 2 ore să zboare pe skiuri. Mai adăugați ski pass-urile, la toată această aventură. Desigur, echipamentul de iarnă, wind proof și waterproof pentru copii și pentru adulți, care nu e puțin lucru, de la ciorapi, la casca de protecție și ochelari, plus încălțări. După ce am bombănit casca mea pe care dădusem o grămadă de bani, mi-am dat seama rapid de diferența dintre ea și un fes cu moț, fie el și din polar, când m-a lovit fix în cap piesa de la teleski, într-un moment de neatenție. Am scăpat cu sperietura, dar dacă nu aveam casca…Așa că sporturile de iarnă fără echipament pot fi foarte periculoase. Cât despre copii, e chiar relaxare să nu mai stai cu gura pe ei că se udă, în combinezoanele care îi protejează perfect, cu mănușile care nu se udă. Uh, ce ușurare!

Ne-am dat cu sania pe una dintre pârtiile de lângă noi (sania de închiriat e 20-30 lei), căci spuneam că pensiunea Valea Mariei e chiar la intrarea în Rânca, dinspre Novaci. Acolo sunt 2 pârtii. Una privată, cu iluminat nocturn și una de sănii plus de ski, care face legătura cu celelalte pârtii din stațiune, pentru avansați, desigur. Nu am încercat-o pe cea de ski, dar ne-am dat cu sania acolo într-o seară, până la apus de soare și ne-am frecat cu zăpadă, am căzut de pe sănii, ne-am lovit, am râs, am plâns, s-a uitat toată lumea la noi ca la urs. Vorba aia, oameni mari și fără minte. În orice caz, fetele au fost extaziate, așa frecate, înfrigurate și înzăpezite cum erau. Le-am luat limonada și placinte în cameră și au zis că a fost cea mai frumoasă seară din vacanța lor. 🙂

Nu am mâncat în alte restaurante, nici nu am încercat, cum vedeam că se practică și nici nu aveam de ce. Sunt câteva magazinașe prin centru pentru apă, fructe și ce mai are turistul nevoie. Dar eu, ca o mamă responsabilă, am plecat de acasă cu totul: apă, fructe, castraveți, ardei, kefir, 2 caserole de sticlă cu diferite bunătăți, pâine, sendviș și nu vă mai enumăr. S-au păstrat foarte bine în portbagaj și seara nu a mai fost nevoie să ne îngrămădim la masă cu restul pensiunii. Am comandat frugal, un ceai, o plăcintă. Chiar nu ne-a lipsit nimic. Iar personalul a fost foarte cooperant, ne-au pus ceaiul în termos dimineața, am luat cana de cafea la pârtie cu mine și am returnat-o (spălată) apoi, au intrat la aspirat, ne întrebau dacă mai avem nevoie de ceva.

Ce mi-aș fi dorit să mai fac: să bat un pic cu pasul stațiunea până la capăt, să văd Rânca Ski Resort și poate și pârtia de pe Păpușa. Și un traseu prin pădure. Dar nu a fost nici timp și, din cauza aglomerației de pe drum, era stresant să ne tot ferim de mașinile isterizate, ca să nu mai vorbim de gazele de eșapament pe care trebuie să le inhalăm. Așa că seara am făcut maraton de filme pe Comedy Channel și am râs ca nebunii. Ceea ce noi nu facem acasă never ever – nu e niciodată timp seara de așa ceva. Însă pentru anul acesta voi păstra ideea pentru vineri seara măcar.

Pentru cei care nu știți, Rânca se află pe versantul sudic al Munților Parâng, la 1700 înălțime. E considerată centrul drumețiilor din Parâng. Drumul care o traversează este DN 67c –  Transalpina este cea mai înaltă șosea din România, cu  punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2. 145 m). Iarna se poate urca doar dinspre Novaci, Transalpina fiind închisa, în această perioada, între Rânca și Obârșia Lotrului. La Rânca se practică nu numai ski, ci și alte sporturi de iarnă: snowboard, patinaj, săniuș, snowmobil. Vara sunt niște peisaje minunate, iar sporturile cu motor, bicicletă, atv și parapantă sunt la mare căutare. Noi vrem să ne întoarcem pentru câteva vărfuri pe care le-am văzut acolo și care cred că ar fi foarte ofertante. 🙂
Rânca are 4 pârtii de schi, toate dotate cu teleschi. Cea pentru începători e dotată cu nocturnă și e în centrul staţiunii, iar cea pentru avansaţi continuă peste vârf. Mai este un telescaun care deserveşte trei pârtii de schi, care se află la poalele Vârfului Păpuşa.

Nu știu dacă pentru avansați și cei care se numesc împătimiții muntelui să practice ski la Rânca e ofertant, eu povestesc din perspectiva unui începător. Care am căutat ceva civilizat și neaglomerat, care să ne permită să ne împrietenim cu ski-ul. Ceea ce am și găsit, de care ne-am bucurat și unde sunt sigură că mai vreau să mă întorc, cu prima ocazie.

Pe de altă parte, dacă nu vrei ski la Rânca sau vreun alt sport de iarnă, mă tem că poate fi plictisitor și nu merită drumul ca doar să te plimbi prin stațiune și să mănânci bine, să faci poze și să te bată vântul. Sau poate că da? Nu știu. 🙂

Voi ați fost la ski la Rânca? Cum vi s-a părut? Vă las mai jos foto din escapada noastră. 

Un an nou grozav să avem!