”Somawise” – interviu cu autorul și câteva vorbe despre carte

”A trăi exclusiv în minte, izolați de inteligența înnăscută a corpului, se aseamănă cu un adolescent lăsat singur acasă în weekend, în timp ce părinții pleacă din oraș. Nu știi exact ce anume se va întâmpla, dar știi că nu va fi bine.”

Țin în mână cartea ”Somawise. Eliberează-te de gânduri. Conectează-te cu corpul”, scrisă de Luke Sniewski și publicată la Editura Herald. Am terminat-o în dimineața aceasta și m-am bucurat. Pentru că am deja lucrat și interviul pe care l-am luat autorului la evenimentul de lansare a cărții, în urmă cu 2 săptămâni.

Îmi place mult Editura Herald, mai ales pentru faptul că a tradus și publicat cărțile lui Gabor Mate la noi în țară și pentru că are o colecție de psihologie și psihoterapie cu unele dintre cele mai căutate titluri pe partea de corp, traumă și sistem nervos. Aceasta este zona unde mă formez și eu în prezent și pe care intenționez să o aprofundez în viitor, mai ales că se afla la baza mâncatului emoțional și a tulburărilor alimentare.

În afară de faptul că am reușit să găsesc în carte toate ideile pe care le studiez de ceva vreme super bine explicate de autor, sunt câteva motive pentru ca recomand cartea tuturor celor interesați de relația cu propriul corp:

• Cartea explică de ce timonierul în relația minte-corp este corpul, într-o manieră simplă, dar extrem de reală;
• Autorul nu demonizează mintea, dimpotrivă, oferă strategii prin care această să fie convinsă că e bine să rămână la rolul ei principal și să lase spațiu corpului de trăire și exprimare;
• Ideea importantă este că schimbarea, vindecarea și sănătatea holistică încep în corp, nu în minte;
• Somawise înseamnă practica cunoașterii de sine prin intermediul corpului;
• ”Mintea spune povești, corpul rostește adevărul” – este afirmația laitmotiv a cărții;
• Fiecare capitol este însoțit de exerciții pentru corp, altfel am fi rămas tot în minte după parcurgerea cărții și nu aceasta este ideea;
• Sunt câteva concepte descrise pe larg în carte, care pot provoca disconfort cititorilor neavizați (oricine e expus la început la acest concept), dar aceasta e și ideea. Conceptele sunt: practica nemișcării tăcute și schimbarea care vine odată cu ea, disconfortul conștient și căutarea acestuia, plus acceptarea de sine. Vorbim și în interviul de mai jos despre aceste concepte.
• Una dintre ideile care mi-au rămas din carte și pe care vreau să o transmit tuturor femeilor care se luptă cu mâncatul emoțional este ”mintea nu știe și nu poate ști când să se oprească, deoarece a ști când să se oprească este unul dintre mesajele care se pot găsi doar în interiorul corpului.Corpul este cel care predă lecția teribil de importantă a îndeajunsului.” De aceea conectarea la corp este atât de importantă pentru femeile care mănâncă mânate de emoții inconfortabile.

Înainte de a vă lăsa în compania interviului exclusiv de mai jos, pe care autorul mi l-a acordat, aș vrea să vă anunț că vă pot oferi cartea și vouă, într-un pachet, alături de Teoria polivagală, a lui Stephen Porges. Pe pagina mea de Instagram este giveawayul respectiv. AICI – mai exact. Până vineri mai puteți să vă înscrieți și unul dintre pachete poate ajunge la voi, dacă sunteți din România.

Mai jos este interviul, sper să clarifice mare parte din conceptele noi cu care poate vă întâlniți acum și să vă convingă să citiți și voi cartea. Înțelegerea mesajelor corpului are misiunea de a ne ancora în prezent și a ne elibera, în timp, din traumele care ne-au amprentat de-a lungul vieții. Și este o condiție obligatorie pentru femeile care mănâncă emoțional și au probleme cu greutatea și kilogramele de care nu reușesc să scape pe termen lung.

Să fie de folos!

Î: Ce înseamnă expresia “mintea spune povești, corpul spune adevărul”? Pentru că este o afirmație înfricoșătoare pentru femeile raționale cu care lucrez, care și-au construit întreaga viață profesională folosindu-și mintea lor strălucită. Este înfricoșător să auzi așa ceva: ”să uiți de minte”.

Luke: Un lucru pe care vreau să-l împărtășesc este că nu trebuie să considerăm abordarea “somawise” și ascultarea corpului ca fiind o demonizare a minții. Această abordare nu înseamnă că mintea ar trebui ignorată, ci că mintea reprezintă doar o bază de date. Atunci când luăm în considerare faptul că percepțiile noastre și gândurile noastre sunt influențate de amintirile noastre, personalitatea noastră, experiențele noastre, traumele noastre, temerile noastre, motivațiile noastre, începem să vedem numitorul comun, înrădăcinat în multe dintre propriile noastre prejudecăți personale. Când afirmăm: “încrederea în corp” sau “corpul spune adevărul, mintea spune povești”, ceea ce spunem este că mintea are o reprezentare mai obiectivă cu privire la ceea ce se întâmplă de fapt în prezent.

Atunci când facem alegeri sănătoase de viață, de exemplu, putem avea mai multe tipuri de informații despre anumite alimente. Să luăm un aliment sau o categorie de alimente, spre exemplu: lactatele, untul, laptele sau oricare altă categorie. Mintea poate avea o informație anume despre alimentul respectiv, bazată desigur pe experiența personală, pe ceea ce am învățat despre el, ce am auzit vorbindu-se despre el, ce au spus diverse celebrități, ce a spus cutare studiu etc. Și totuși, atunci când consumăm acest aliment sau această categorie de alimente, corpul exprimă un adevăr obiectiv, care nu poate fi contestat. Așa că, imediat, atunci când vrem să decidem ce este sănătos pentru noi, ar putea fi foarte util să începem, poate, cu informațiile oferite de minte, pentru că nu știm de unde  altundeva să începem. Așa că putem începe cu ceva în care avem încredere, sau cu cineva în care avem încredere sau cu ceea ce ne oferă siguranța că da, putem merge în acea direcție. Dar în cele din urmă, mai devreme sau mai târziu, va exista o tranziție către ascultarea propriei noastre intuiții și ascultarea a ceea ce corpul nostru ne spune de fapt. Pentru că dacă mintea noastră crede că ceva este sănătos, dar corpul nostru răspunde în moduri care demonstrează că de fapt nu este sănătos, sursa supremă de adevăr este corpul nostru (reacția acestuia).

Așadar, îmi spun: cred că acest lucru este sănătos pentru mine, ar trebui să fie sănătos pentru mine, am citit că este sănătos pentru mine, dar experimentez balonare, indigestie sau energie scăzută. Deci corpul ne informează că da, poate că pentru unele persoane acest lucru ar putea fi sănătos, dar pentru acest corp unic în acest moment particular, răspunsul este unul negativ. Deci, aceasta înseamnă “corpul spune adevărul, mintea spune povești”. Uneori, povestea rostită de minte poate să nu fie 100% adevărată.

Î: Așa este. Și corpul este singurul care se află în prezent, deoarece mintea oscilează întotdeauna între trecut și viitor.

Luke: Da. Și reacționează cu gânduri despre viitor (mintea). Ea zice: ”vreau asta în viitor”. Deci, de fapt, are obiective și intenții diferite față de corp, deoarece singurul program al corpului este să supraviețuiască și să prospere. Corpul face acest lucru: de la începutul existenței, se îndreaptă doar spre viață, asta face. Fiecare dintre celulele noastre, o mie, miliarde, trilioane de celule în corp, fiecare dintre ele posedă o inteligență înnăscută, fiecare dintre ele este programată pentru supraviețuire. Prin urmare, desigur, ea va merge în această direcție.

Ceea ce blochează acest drum este mintea care spune: ”nu, nu, altceva funcționează”, iar corpul trebuie să lupte împotriva acestei experiențe. Atunci când mintea și corpul pot fi conectate, ei pot deveni foarte buni aliați în acest proces. Mintea poate alege, iar corpul poate oferi răspuns, iar mintea trebuie să fie cu adevărat smerită și sinceră în ceea ce privește acel răspuns în realitate.

Î: Este minunat. E un răspuns foarte bun.Îl voi folosi și eu în sesiunile mele.

Spune-mi, Luke, există principii ale unui stil de viață sănătos din perspectivă somatică?

Luke: Da. Unul dintre aspectele plăcute ale muncii mele este că totul a crescut și s-a dezvoltat unitar și nu am lăsat cu adevărat nerezolvat. Și mă bucur de acest lucru, pentru că am integrat tot ceea ce am făcut. Atunci când m-am concentrat strict pe stilurile de viață sănătoasă, pe programele pentru corp, indiferent dacă am avut sau nu toate informațiile disponibile, a devenit evident că au existat anumite principii privitoare la stilul de viață, constante în rândul tuturor clienților mei. Așadar, dintre toți clienții mei,  care puteau avea filosofii nutriționale diferite, credințe diferite, cei mai sănătoși aveau șase principii constante pentru un stil de viață sănătos: alimentație sănătoasă, mișcare, odihnă și relaxare, învățare pe tot parcursul vieții, comuniune cu ceilalți și dragoste.

Pentru experiența somatică, primele trei sunt cu adevărat importante. Primele trei principii reprezintă cei trei piloni principali pentru un stil de viață sănătos și cele trei piloni care creează un mediu propice de sănătate și vindecare pentru corp. Dacă mâncăm ceea ce corpul nostru are nevoie pentru a prospera, dacă ne mișcăm într-un mod în care corpul nostru simte deschidere, libertate, fără durere, dacă ne odihnim și oferim corpului odihnă adecvată, acest mediu are grijă de tot.

De fapt, mintea poate să renunțe în a mai controla totul. Aici este frumusețea acestei experiențe somatice: atunci când avem grijă de corp, nu trebuie să urmărim, să înregistrăm, să fim atenți, pentru că putem avea încredere că celulele corpului nostru, trilioane de celule, își vor face treaba, vor merge în direcția cea bună. Tot ceea ce trebuie să fac este să-mi așez corpul într-un mediu propice. Și dacă fac acest lucru, mă pot concentra pe ceea ce contează cu adevărat.

Imaginați-vă, și eu am trecut prin această fază, că trebuie să urmăresc și să înregistrez totul, în mod conștient, ca să fiu sănătos. Dar ce a avut de suferit atunci au fost relațiile mele din viața de zi cu zi. Iar pentru mine, este important să fiu eliberat de această povară și să știu că, dacă doar mă hrănesc cu alimente bune și am grijă de mișcarea zilnică și mă odihnesc, dintr-odată am toată energia de care am nevoie pentru a mă concentra pe lucrurile care contează în viața mea, adică relația cu fiul meu, relația cu soția mea, relația cu clienții mei, cei care vin la mine pentru îndrumare.

Î: Așa este, Luke. Spune-ne, cum anume ne conectăm cu al nostru corp?

Luke: Cum anume este mai puțin important decât intenția de a o face. Există diverse practici în acest sens, iar “somawise” se referă la construirea unei conexiuni treptate cu corpul nostru. Astăzi toată lumea vorbește despre conectarea la corp, dar nimeni de fapt nu învață cum se face acest lucru și aceasta a fost intenția mea cu “somawise”.

Este distractiv și minunat să spui ”știi ce? să rămânem conectați la corp”. Cum ar fi să ai o discuție aprinsă cu partenerul, poți rămâne conectat la corpul tău? Nu se va întâmpla, pentru că suntem provocați emoțional. Deci trebuie să începem într-un mediu mai controlat.

Cartea mea începe cu descrierea acestui mediu propice, de sănătate și vindecare, pentru că asta facem: mâncăm, ne mișcăm, ne odihnim sau nu ne odihnim. Deci, cum ar fi să începem să acordăm atenție și să fim conștienți la ceea ce se întâmplă în corpul nostru, spre exemplu la ceea ce simțim chiar înainte de a lua masa? Ne este într-adevăr foame sau este vorba despre o stare emoțională?

Putem deveni curioși și să acordăm atenție trăirilor noastre, apoi putem să luăm decizia de a mânca.

Ce se întâmplă, de fapt, când mănânc acest lucru? Ce simt? Și mai important, cum mă simt după? Și dintr-o dată, această verificare constantă a corpului începe să declanșeze automat această verificare conștientă: ”hai să vedem ce spune corpul meu”.

Obișnuiam să urmez programe de antrenament fizic. Era vorba despre anumite abilități, trebuia să fac asta într-un anumit mod. În cele din urmă, am renunțat la acestea pentru că am realizat că mintea mea ghida procesul, deci mă mișcam în fiecare zi, dar nimic nu se schimba de fapt.

Azi fac mișcare zilnic sau încerc să fac mișcare zilnic. De fapt, acum mă simt mai puțin vinovat ca atunci când aveam un program rigid. Acum, înainte să decid că trebuie să fac mișcare, mă întreb: ”de ce are nevoie corpul meu astăzi?„ Și zic: ”bine, am făcut asta ieri și pot simți că de asta am nevoie astăzi și poate mă voi mișca și voi acorda atenție acestui fapt și va fi plăcut”. Și așa încep să ascult nevoile corpului meu și toate strategiile de mișcare pe care încep să le fac devin un dar pentru corp.

Aceasta în loc să spun: ”trebuie să urmez acest program pentru a pierde în greutate, pentru că trebuie să arăt astfel și atunci voi fi fericit, doar atunci când ating cutare parametrii restabiliți. Să recunoaștem că aceasta este o experiență comună. Iar la baza unei astfel de decizii stă convingerea personală că nu sunt suficient de bun așa cum sunt.

Și acum imaginați-vă cum este să iei darul mișcării și să-l transformi în ceva care perpetuează convingerea că nu ești suficient de bun. De aceea m-am îndepărtat de deciziile bazate pe minte, pentru că știam că la baza lor stă ceva legat de propria mea valoare. Acum fac ceea ce am nevoie, pentru că îi place corpului meu, pentru că al meu corp are nevoie de acel lucru, și astfel simt diferența.

F: Predau cursuri despre mâncatul emoțional și folosesc toate aceste argumente în cursurile mele, dar tot simt rezistență din partea cursantelor.

Luke: Da, așa este, dar este în regulă pentru început. Aici e cheia, nu vrem să forțăm, dar putem să acceptăm rezistența. Aceasta pentru că de acceptare au nevoie cel mai mult clienții noștri. Prin urmare, trebuie să le oferim acel model de expunere pozitivă necondiționată.

Da, să le spunem că este în regulă că există o parte din tine care încă este Superman și una care vrea să-și pună centura de siguranță. Și dacă începem cu această sferă a acceptării, se deschide posibilitatea pentru ceva nou.

Dacă continuăm să rezistăm, ce se va întâmpla? Vom întâmpina mai multă rezistență! Dacă încercăm să forțăm, clientul va rezista și atunci vom ajunge la confruntarea între două forțe egale, dar opuse. Dacă vom spune: ok, hai să facem în felul tău, și apoi devenim curioși și îi urmărim în călătoria lor, iar această atitudine va deschide numeroase oportunități. Nu creăm schimbarea prin a le spune oamenilor ce să facă, ci creăm schimbarea punând întrebări și ajutându-i să ajungă singuri la o concluzie. (nota mea: puterea coachingului – btw.)

F: Cred că este o problemă și cu această acceptare, precum și cu auto-acceptarea, pentru că ai menționat asta în cartea ta. Cred că este perceput de oameni mai degrabă ca lene sau ceva de genul acesta.

Luke: Desigur. De fapt, este o teamă că nu pot accepta din cauza asta. Sau o altă explicație des întâlnită este: ”nu pot să stau liniștit pentru că atunci nu sunt productiv, și cine va face treaba mea, dacă nu eu?” Așa că avem aceste temeri pentru că ne identificăm cu  convingeri de genul: ”am valoare doar dacă produc, am valoare doar dacă fac asta sau cealaltă”, oricare ar fi. La un moment dat, nu pentru toți, dar pentru unii sau mai mulți, intervine un moment în care își dau seama că acest mod de gândire nu duce nicăieri. Acest mod de gândire produce o experiență circulară, adică se întâmplă mereu aceleași lucruri.

De ce mi se întâmplă mereu asta? De ce nu pot schimba această situație?

În cele din urmă, curiozitatea determină schimbarea direcției. Atunci putem începe să punem sub semnul întrebării acest tip de convingeri. Doar prin acceptare, prin liniște, putem folosi curiozitatea ca pe un catalizator, pentru a pune sub semnul întrebării toate aceste convingeri. Da, accept asta. Bine, accept asta ca parte din mine. Și atunci această acceptare ne eliberează pentru a spune ”oh, poate e posibil și altceva”.

Dar din nou, dacă rezistăm împotriva schimbării, nu ne vom schimba.

Î: Ah, disconfortul! Trăim într-o lume care nu tolerează disconfortul. Cum îmbrățișăm ideea de disconfort conștient?

Luke: Schimbarea nu este confortabilă. Realizăm că schimbarea este provocatoare. Acesta este un adevăr universal valabil pentru oricine, conștient sau nu. Schimbarea este dificilă, schimbarea nu este o experiență confortabilă. Deci, dacă vrem să urmărim valorile, intențiile, obiectivele care sunt cele mai potrivite scopului nostru superior, potrivite sensului și scopului vieții noastre, trebuie să ne simțim confortabil cu a ne simți inconfortabil.

Aceasta pentru că desprinderea de vechea condiționare nu este o experiență confortabilă. Dar dacă experimentăm conștient disconfortul și întâlnirea cu disconfortul prin exerciții fizice, post/abstinență, saună, baie de gheață, yoga, sau alte moduri diferite, prin meditație, liniște, sau altele care ne permit să întâlnim această experiență a disconfortului, această experiență face să ne fie mai ușor atunci când ne confruntăm cu experiențele inconfortabile din viața de zi cu zi.

Aceasta nu înseamnă că schimbarea devine ușoară, iar disconfortul eliminat. Doar că acestea, schimbarea și disconfortul, devin ceva obișnuit: ”am avut această experiență inconfortabilă, așa că pot încerca să mă împac cu experiența inconfortabilă a schimbării.”

F: Deci trebuie să îmbrățișăm intenționat această expunere la disconfort.

Luke: Da, dar intenția este cheia, nu disconfortul accidental. Pentru că aceasta permite minții să obțină dovezi că nu doar supraviețuiește, ci și prosperă.

Unul dintre aspectele unice ale practicilor de disconfort conștient, cel puțin ale acelora pe care le susțin, este că sunt dovedite științific a fi benefice și sigure pentru sănătate.

Pe scurt, mintea refuză să creadă în ceva care este de fapt sănătos pentru corp, aceasta este partea fascinantă. Chiar și atunci când ceva este sănătos, mintea va spune nu, pentru că nu-i place să simtă disconfort. Și astfel, avem dovada pe care o putem oferi minții: ”hei, minte, știu că nu-ți place asta, dar este un lucru sănătos, care ne va ajuta să realizăm asta și asta, și acestea vor fi rezultatele.” Iar mintea va zice: ”în regulă, bine, vom încerca să experimentăm și vom trăi cu acest disconfort.”

Nu este bine, dar trece și apoi vei spune că nu a fost chiar așa rău și te vei simți destul de bine.

F: Spui mai multe despre asta în cartea ta, Luke.

S: Da. Și tocmai am descoperit că acesta este cel mai lung capitol din carte dintr-un simplu motiv, pentru că este despre experiența personală. Nu ne oprim și nu ne punem întrebări despre viață atunci când lucrurile merg bine, adică nu spunem: ”Doamne, de ce este atât de minunat acum?”. Pentru că ne bucurăm, pentru că pur și simplă trăim viața.

Durerea și disconfortul provoacă reflecție și dezvoltare, durerea și disconfortul sunt absolut esențiale. Ele sunt primul ingredient de adăugat în dezvoltarea personală. Fără ele, nu ne oprim, nu creștem. Deci, da, cred că durerea este portalul către dezvoltare personală și maturitate.

Î: Este un mesaj foarte bun de dat mai departe. Mulțumim! Cartea ta are un capitol dedicat relațiilor. Ce înseamnă somawise în relații? Cum se întâmplă asta?

Luke: Când implicăm corpul în relație, înseamnă că rămânem conectați la ceea ce este al nostru. Deci nu permitem reacției noastre să pătrundă în relația cu cealaltă persoană. Cealaltă persoană poate să ne provoace furie, dar aceasta nu este furia noastră. Eu pot să reacționez la furia mea, să reacționez la gândurile despre acea persoană în loc să interacționez cu acea persoană.

Deci, când implicăm corpul nostru în relație, ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă de partea noastră, în terenul nostru. Corpul meu simte tensiune, furie, pot să accept aceste stări, să le observ? Dacă rămânem în această stare de observare, putem fi de față cu acea persoană fără să reacționăm, fără să lăsăm sentimentele negative să pătrundă în această relație. Pentru că știm ce se întâmplă atunci când reacționăm în relații: primim același tip de replică. Prin urmare, atunci când implicăm corpul în relație, automat se creează mai multă pace și armonie, pentru că există mai puțină reactivitate. Nu jucăm tenis cu acea persoană. Punem rucsacul jos, punem racheta jos și lăsăm mingea celeilalte persoane.

Of, nu prea este un sentiment plăcut, știu. Dar, din acel moment putem deveni interesați de celălalt și, în loc să reacționăm, spunem: ”observ că poți fi furios, spune-mi ce anume se petrece în mintea ta și cauzează această furie”.

Iată cum antidotul pentru acea reactivitate și cheia pentru înțelegerea acelei persoane este, de fapt, curiozitatea noastră. Ceea ce nu se întâmplă dacă trăim complet în minte și doar reacționăm.

Atunci când aducem corpul în relație, totul devine liniștit, prezent și putem să vedem și să auzim persoana în fața noastră.