Poate că vremea blândă și prietenoasă de afară ne împiedică să ne gândim la Crăciun, însă se apropie. Ultimele 2 luni din an, caracterizate de hedonism :), încep. Nu-i așa că sunt lunile când cheltuim în neștire și ce avem și ce nu avem, ca să facem cadouri altora și să ne recompensăm pentru cât ”am tras” tot anul? Poate exagerez, insă cam asta urmează să se petreacă. Și nu pun la socoteală presiunea de la locurile de muncă, unde se fac bilanțuri și evaluări. Ceea ce, desigur, are impact emoțional asupra noastră, cu ceva consecințe, deloc neglijabile în plan an consumului exagerat.
Ladies, scriu câteva rânduri pentru voi, poate vă ajută o altă perspectivă. Zilele trecute, am avut modulul despre nutriția pentru femeile care mănâncă emoțional în cadrul ultimului curs live ”Mâncatul emoțional – de ce mănânci și cum să te oprești”. A fost un moment de aha pentru femeile care au ales să facem cursul împreună, atunci când le-am vorbit de diferența dintre focusul pentru rezultate și focusul pe proces. Ca să nu vă las curioase, le-am povestit despre cum trebuie să își mute atenția de pe numărul de kilograme dorit, pe cultivarea de obiceiuri bune și hrănitoare și atenția sporită pe corp și mesajele lui.
Nu întâmplător aduc aici, pe masă, tema focului pe proces versus pe rezultate. Pentru că toate cursurile și toți îndrumătorii ne învață că ultimele 2 luni din an sunt luni de evaluare. Știți voi, acelea când ne uităm să vedem dacă s-a ales ceva de obiectivele noastre sau poate de intenții doar, când numărăm economiile și datoriile, când ne evaluăm creșterea ca oameni și ca profesioniști. Ca să știm cum ne-am petrecut anul care tocmai se încheie și să vedem ce ne propunem pentru următorul. Vorbesc acum despre aceia care fac o practică curentă din acest mod de a trăi, pentru că sunt și oameni care trăiesc pur și simplu, în flow, cum se zice și atât.
Pentru că lucrez cu femei, în procese de coaching, văd zbaterea și presiunea pe care singure și-o pun pe ele. Sau pe care o acceptă din partea locului de muncă și a societății, în general. Ele simt că nu e totul despre rezultate cantitative, cu liniuță, pe hârtie. Simt că e mai mult decât ”the what”.
E invitația mea de acest final de an. Aplecați-vă și asupra lui ”the who”. Nu zic să uitați cu totul de ceea ce ați făcut, însă mutați-vă un pic atenția de acolo. Cifrele la care vă raportați în viață sunt importante, dar nu sunt totul. Uitați-vă la voi, ce vedeți?
Cine erați la început de an?
Cine simțiți că sunteți astăzi?
Unde simțiți cea mai mare diferență în voi?
Ce a produs această schimbare?
E o schimbare care vă produce bucurie?
Ce s-a schimbat cel mai mult?
Intențiile în ceea ce vă privește, de la început de an, s-au schimbat între timp?
Ce a făcut să se producă această schimbare?
Ce ați reușit să faceți pentru voi înșivă în acest an?
Cât de mult ați investit în voi?
De ce sunteți foarte mândre?
Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ați înfăptuit?
Cine a fost alături de voi în acest an?
Cine vă doriți să fiți în anul care vine?
Ce sunteți dispuse să faceți în acest sens?
E un set minim de întrebări pe care vă invit să le parcurgeți înainte de startul colindelor în difuzoare. Ca să o faceți în tihnă, nu pe grabă. Dați-vă și vouă timpul pe care, de obicei, îl oferiți cu atâta generozitate altora. Luați-vă câteva ore, într-un decor plăcut și înconjurată de ceea ce vă aduce vouă bucurie (cărți, cafea, orice) și clarificați asta cu voi. E mai important decât orice alt lucru. E un moment care o să vă ajute la reînnoirea pe care o doriți pentru 2024.
E important să măsurăm, dar e important și cu ce instrumente o facem. Și cu ce voce. Cred că e timpul să lăsăm vocea critică ce ne spune continuu că nu suntem suficient de bune, de productive și de harnice. Nu e vocea noastră. E o voce din prima copilărie, pe care am acceptat-o atunci, pentru că nu puteam altfel. Azi, din instanța de femei mature, ne putem adresa vorbe bune și pline de compasiune, de laudă și de apreciere.
Suntem destul și am făcut destul. Nu mai trebuie demonstrat nimănui nimic și nici măcar noua înșine. Să lăsăm în acest an și aceasta idee toxică, alături de vocea critică.
Azi, la final de 2024, nu mai suntem deloc cine eram la final 2023. Au trecut peste noi nu doar lunile din calendar, ci și o mulțime de experiențe, multă cunoaștere și multă viață, cu relații și interacțiuni care ne-au schimbat pentru totdeauna.
Ce să punem în ultimele 2 luni ale lui 2023?
Un strop de liniște.
Multă tihnă.
Pace și împăcare.
Credința că suntem suficiente.
Mai multe plăceri pentru noi.
Bucurie că suntem, că trăim și că ne putem susține copiii.
Îmbrățișări, cu admirație, dragile mele prietene!
