Cele mai intalnite afectiuni oculare la copii

Din fericire, cu vederea nu am probleme, ca sa imi pun problema la modul: ”ce bine ar fi fost daca mergeam cu parintii la medic atunci cand eram copil!”. Insa sotul meu a descoperit la aproape 40 de ani ca are astigmatism in combinatie cu alte afectiuni oculare. Acum isi da seama ca i-ar fi prins bine sa il fi vazut un medic in copilarie si nu mai este nevoie sa il conving ca fetele trebuie vazute de medici specialisti, chiar daca uneori nu se plang de nimic. In orice caz, scolarii trebuie urmariti, pentru ca din cauza oboselii pot acuza dureri de cap, ameteli sau pot avea alte simptome. La fel si bebelusii, nicidecum sa nu credem ca fiind mici sunt scutiti de posibile probleme. Sigur ca nu vrea nimeni sa aiba probleme, dar nici atitudinea ”mie si copiilor mei nu mi se poate intampla” nu este deloc sanatoasa, la propriu. Asa ca intrebati-va, in ultimul an ati fost cu cei mici sa ii vada un specialist? Noi am fost recent cu fata cea mare, de 8 ani si planuim ca pana implineste 1 anisor, sa mergem si cu cea mica la un medic oftalmolog. Dr. Roxana Cozubas, medic specialist oftalmolog la Ambulatoriul Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii Grigore Alexandrescu, a vazut-o pe Teo si tot dansa mi-a raspuns la multele intrebari pe care i le-am adresat. Astazi veti afla despre cele mai intalnite afectiuni oculare la copiii mici, despre ce impact pot avea acestea asupra vietii viitorilor adulti si ce putem face cu cei mici care nu vor sa poarte ochelari. La final, un sfat din inima: mergeti la specialist cu cei mici, cat mai devreme, nu asteptati cu anii, pana cand ei acuza dureri! 
Care sunt cele mai intalnite afectiuni oculare la copiii mici, pana in 1-2 ani? Dar la scolari? De ce apar ele? Cum se trateaza?
Viciile de refractie sunt cele mai intalnite afectiuni – aproape toti copiii se nasc hipermetropi, insa numai o parte dintre ei au nevoie de corectia cu ochelari a acesteia. Acest lucru se intampla din cauza ca ochii lor sunt inca mici, nedezvoltati la dimensiunea de adult si au nevoie de o dioptrie care sa ii ajute sa vada corect. Din fericire, exista mecanisme in interiorul ochilor care pot sustine natural “fabricarea” unei dioptrii pana la valori de 3-4, si chiar mai mari.
Copiii si tinerii cu hipermetropie pot sa nu prezinte niciun simptom (copilul vede bine si fara ochelari!). Totusi, daca efortul de acomodatie (crestere de dioptrie) se face permanent, pacientul se plange de durere de cap spre sfarsitul zilei, si mai ales dupa citit, si de vedere incetosata la aproape (se amesteca literele).
La copilul mic, hipermetropia poate determina o deviatie oculara inspre nas (strabism convergent) permanent sau intermitent. Practic, ochii obosesc sa sustina efortul de compensare a dioptriei si atunci unul dintre ochi fuge.

Orice strabism mentinut dupa varsta de 6 luni, trebuie investigat (de asemenea, si strabismele cu unghi mare, aparute in primele luni de viata, sunt o urgenta oftalmologica). Intr-o prima faza, se incearca prescrierea unor ochelari si se observa indreptarea unghiului de strabism prin controale dese, repetate.

Miopia (un alt viciu de refractie) afecteaza aproximativ o treime din populatie, debuteaza in copilarie, la 7-8 ani, si creste progresiv pana la 20-25 ani. Poate fi ereditara sau nu, asa ca, daca nu ai purtatori de ochelari in familie nu inseamna neaparat ca nici copilul tau nu este miop.

De cele mai multe ori, miopia apare din cauza ca ochii au crescut in lungime prea mult, de aceea, dupa ce s-a instalat, dioptria nu mai scade, poate creste sau stagna in evolutie.

Copiii cu miopie acuza vedere incetosata la distanta (la televizor, pe strada, in clasa, la tabla). Ei incearca sa-si amelioreze vederea ingustand fanta palpebrala, ceea ce le da un aspect incruntat. De asemenea, stransul din ochi este semn ca miopia a crescut. Acest copii vor beneficia de corectie cu ochelari sau lentile de contact, iar dioptria lor va fi ajustata periodic (la 4-6 luni).
Astigmatismul este o alta tulburare de vedere care apare la adulti si copii. Corneea, suprafata anterioara a ochiului, are o curbura anormala – ar trebui sa arate ca o minge rotunda, insa ea are aspectul ovalar (ca un ou sau ca o minge de rugby). Astfel, razele de lumina se focalizeaza in mai multe puncte pe retina, in loc de un singur punct.

Astigmatismul poate fi simplu sau combinat cu miopia sau hipermetropia.

Pacientii cu astigmatism au vedere incetosata atat la distanta, cat si la aproape; ei confunda literele si cifrele asemanatoare intre ele (N cu H, D cu O, 6 cu 8, 3 cu 9 etc). Practic, copiii cu astigmatism vor avea dificultati de vedere ce se pot traduce in note slabe la scoala, ramas in urma la copiat de pe tabla sau la citit. De asemenea, un alt semn este acela ca piticul se apropie de televizor sau apropie caietul/cartea cand citeste.

In toate viciile de refractie, daca dioptria apare doar la un singur ochi, copilul poate sa nu perceapa aceasta diferenta de vedere!

Ce se intampla daca afectiunile nu se trateaza, ce impact au in viata copiilor?
Un copil care vede bine cu un ochi poate trece neobservat de parinti, pana la varste foarte mari, uneori prea tarziu pentru a mai putea rezolva ceva. Ambliopia (ochiul lenes) se trateaza cu succes pana la varsta de 7-8 ani, apoi ochiul ramane slab de vedere toata viata.

Este lesne de inteles ca un adult cu un ochi slab nu poate profesa in toate domeniile (sofer profesionist, politist, chirurgie – necesita o buna vedere in spatiu, care nu se dezvolta la cei cu ambliopie). Din pacate, ajuns la varsta adulta, putem doar ridica din umeri in fata acestor pacienti – aceasta afectiune nu se opereaza nicaieri in lume!

Ce facem cu cei mici care nu vor sa poarte ochelarii, pentru ca le este rusine?
In ziua de azi, copiii fie vor cu toata fiinta sa poarte ochelari (li se pare la moda), fie nici nu vor sa auda despre acest accesoriu. Este greu sa convingi oricare dintre categoriile de mai sus de ce este necesar sa faca altfel – am avut copii care au plecat plangand ca nu le-am prescris ochelari, precum si copii care spun ca rad alti copii de ei, la scoala.

Primul pas este alegerea ramei – acest pas important din punct de vedere estetic trebuie facut obligatoriu cu cel mic contribuind. Daca parintele va fi cel care alege rama, atunci copilul are o scuza sa nu poarte ochelarii pentru ca nu il reprezinta. In afara de detaliile estetice, tineti cont de recomandarile opticianului.

Copiii mici, pana in 2-3 ani, s-ar putea sa nu accepte ochelarii din prima. Eu recomand parintilor sa ii dea ochelarii copilului si, daca la un moment dat ii respinge, sa lase copilul 15-20 de minute fara ei, apoi sa-i puna din nou la ochi. Uneori, mai ales in cazul copiilor mai mari, parintii isi aleg si ei rame, pentru a fi „ochelaristi” cu totii.
Am mai scris despre semnalele de alarma legate de vederea copiilor aici si despre afectiunile oculare cu care se pot naste copiii aici. 
Sa va fie de folos si pentru sanatatea copiilor vostri!
Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!
Sursa foto: aici