Cum arata cea mai buna mama

Multe lucruri s-au spus de-a lungul vremii despre mame si s-au conturat diferite modele, iar femeile care se abateau de la model aveau de suferit judecata celor din jur. In zilele noastre cea mai buna mama este cea care naste natural, care alapteaza cat de mult poate, care sta in concediu de crestere a piscotelului 2 ani, care le gateste singura copiilor, doarme doar cu ei, care se lasa intotdeauna pe ea si nevoile ei pe ultimul loc, care spala si calca singura, careia nu ii lipseste din casa nimic atunci cand are nevoie si care are cea mai curata si ordonata casa din lume, fara sa o ajute nimeni. A, si am uitat, care are si copii cuminti. Cum, nu stiati ca nu sunteti cele mai bune mame daca nu va incadrati in acest profil?
Ei bine, da. Deschideti TV-ul mai des, intrati mai des pe forumuri sau pe grupuri de discutie, ascultati povesti la birou sau fiti cu urechile mult mai deschise la ceea ce va spun mamele si soacrele voastre. Cateodata, poate e bine sa fiti mai atente si la prietenii vostri, pentru ca si judecata lor e foarte aspra. Oricine se abate de la profilul mamei perfecte de mai sus are de suferit. Daca ati zis cumva ca dormiti noaptea, inseamna ca cel mic doarme si deci il hraniti cu lapte praf. Daca mergeti la birou mai devreme de 2 ani inseamna ca va ganditi la cariera si nu sunteti o mama buna deloc. Daca ati iesit in oras seara vreodata in viata voastra de mama cu copil mic, fie ca va permiteti aceasta aroganta alaturi de sot/tatal copiilor vostri, fie ca alaturi de prietene pentru care dorul v-a sfasiat efectiv in ultimii ani, nu sunteti mame bune deloc. Daca postati imagini de la sala de sport sau de la salonul de masaj, veti primi mesaje de mustrare care va intreaba cu cine l-ati lasat pe cel mic si daca mai alaptati. Din nou, va trebui sa va simtiti vinovate si intrebarea va incolti in mintea voastra vinovata: ”Oare chiar sunt o mama buna daca am facut asta?”. Daca ati plecat fie si 2 zile de acasa in vacanta cu partenerul vostru, sigur se va gasi cineva care sa va conteste calitatea de mama si sa va intrebe fatis: ”Dar cum poti face asa ceva?”. Daca cititi altceva decat carti de parenting si pareti ca va preocupa orice altceva, vor fi sprancene ridicate deindata – o mama trebuie sa fie mama, nu are voie sa viseze la alte lucruri, mai ales daca are un copil mic. Daca aratati ingrijit, machiate si frumos imbracate, cineva va intreba daca sunt bine copiii – insinuare clara ca nu va preocupati destul de ei si pierdeti timpul in oglinda sau prin magazine dupa rochii, in timp ce ei sufera acasa. Iar machiajul, o, acesta e interpretat de cele mai multe ori ca un semn al starii de bine si al odihnei, infamie pentru o femeie care are de crescut copii acasa. Chiar daca el ascunde cearcane pana la brau si chiar daca numai noi stim cate cafele am baut ca sa ne putem compune o fata umana in public, dupa nopti nedormite si agitatie continua acasa.
O, da, toti cei din jur se simt datori sa le judece pe mame, fie ca au, fie ca nu au copii. Fiecare si-a proiectat o imagine despre cum trebuie sa arate o mama, ea nu trebuie sa fie femeie, trebuie sa fie doar mama. Si nu oricum, perfecta. Sa nu se abata din tiparul mamei perfecte de mai sus. Adevarul insa este ca mare parte din casele unde sunt copii sunt intr-o vesnica dezordine si stare de agitatie, ca mamele ar da orice pentru o cana de cafea cu prietenele de care le e un dor nebun, ca sunt si mame care, desi alapteaza, dau copiilor cate un biberon de lapte praf seara la culcare, ca sunt femei care nu pot naste natural sau care sunt infricosate de idee si de povestile de groaza auzite, ca sunt putine dintre noi care reusesc sa stea 2 ani incheiati acasa cu cel mic, nu pentru ca ar fi carieriste, ci pentru ca efectiv au nevoie de bani sau ca sunt obligate sa se intoarca la birou ca sa nu isi piarda jobul. Sunt femei pe care barbatii nu le inteleg si care se poarta precum copiii, cersind atentie sub toate formele si protestand impotriva bebelusilor in acelasi pat sau in aceeasi camera cu ei. Ca sa nu mai vorbim de femeile care isi pierd partenerii pentru ca acestia se simt neglijati de ele, in favoarea copiilor pe care i-au facut impreuna. Adevarul este ca nu ai cum sa ingrijesti copiii si sa si faci mancare, sa speli sau sa calci, decat daca cei mici sunt lasati oleaca la TV sau nesupravegheati la ei in tarc sau in camera – pentru ca pur si simplu nu te poti multiplica. Si, odata ce mama nu le poate oferi timp de calitate, pentru ca nu ii permite situatia, copiii nu au cum sa fie ”cuminti”. Copiii vor atentie si cine sta cu ei trebuie sa se ocupe doar de ei. Adevarul este ca, de cele mai multe ori, mamele stau nemancate o zi intreaga, pentru ca nu au timp sa manance, sarind de la un copil la altul sau de la o activitate la alta. Iar cand mananca, o fac seara tarziu, mananca prost, repede si fara sa mestece. Deci, unde este perfectiunea in aceste imagini?!
Dragele mele, inainte de a ne judeca unele pe altele in functie de modul cum am nascut sau cum hranim copiii – alaptat sau lapte praf, diversificare naturala sau autodiversificare, haideti mai degraba sa ne sustinem cu o vorba buna, de incurajare. Pentru ca realitatea ne spune ca multe dintre noi suntem foarte singure, cat e ziulica de lunga si ca foarte multe am suferit perioade de depresie, chiar daca am vrut sa recunoastem sau nu acest lucru. Pentru ca ne afecteaza enorm lipsa somnului, lipsa unei alimentatii echilibrate, a hidratarii, lipsa ritualurilor noastre zilnice si a socializarii cu prieteni sau familie. Desi aproape de ei, suntem totusi foarte departe. Discutiile despre liste de cumparaturi si programari la doctor nu ne sunt suficiente pentru a ne simti in forma in care am fost odata si in care ne dorim sa revenim. Avem nevoie ca oamenii din jur sa stie ca suntem femei, chiar daca mame acum. Ca nu vrem sa fim perfecte, ci doar intelese – ca nu le putem face pe toate si ca, de cele mai multe ori, ajungem sa facem doar ce putem si ce trebuie musai in momente de cumpana. Ca ne dorim somn si liniste in mare parte a timpului, dar si o carte buna si o relaxare pe sezlong, fara sa ne simtim vinovate. Ca lumea nu va deveni mai buna daca nu mai vorbim despre lapte praf sau nastere prin cezariana si ca vor fi femei care ajung acolo inevitabil si care oricum sufera, ce rost are sa le mai impovaram si noi cu intrebari la care sa ne raspunda noua, doar ca sa le aratam cat de imperfecte sunt. Asa la urmatoarele intrebari (stupide) din jur, putem raspunde cu o alta intrebare: ”Deci cu ce te gandeai sa ma ajuti? Stai sambata seara cu fetele mele sa vad si eu un film? Vii luni sa le duci tu la balet cu masina? Aduci ceva de la farmacie sau imi faci si mie cumparaturile in seara asta?” etc. Concret, nu povesti, nu teorie, ca pentru asta avem cartile.
Mama perfecta nu exista si nu cred ca cei mici isi vor pune vreodata problema asa. Ati auzit vreun copil spunand: ”Vreau o mama perfecta!”? Stiti de ce nu? Pentru ca, pentru fiecare copil cea mai buna mama este mama lui!
Voi ce parere aveti?
Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!