Lasati mamele care nu alapteaza in pace!

Sustin alaptarea! Sustin mamele care alapteaza! Sustin alaptarea copilului la cerere! Sustin tot ce este firesc si natural, asa incat mama si copilul sa se bucure impreuna de aceste momente. Vorbesc pe blog si in proiectele in care sunt invitata despre importanta alaptarii, atat timp cat se poate si cat copilul si mama isi doresc. Dar nu pot sa nu vad cat de judecate sunt mamele care, din motive personale, nu (mai) alapteaza. Sunt judecate, admonestate si aspru criticate in public de toti strainii, oameni despre care ele nu au auzit niciodata si pe care nu ii cunosc.
Odata cu venirea pe lume a bebelusului, toata suflarea din jur este preocupata sa o preseze pe mama din toate partile si sa ii aminteasca de indatoririle ei de proaspata mama. Indiferent de faptul ca cei interesati si sfatosi au trecut prin aceasta experienta sau nu. Chiar daca au experiementat si ei esecul alaptarii. Si indiferent de cat de dispusa e mama sa ii asculte sa nu. Femei sau barbati, mame sau femei fara copii, bunici si matusi, toata lumea vrea sa afle daca ai lapte si cat! Trebuie sa stie cat bea bebelusul, iar mama trebuie sa le spuna cu exactitate cat.
Daca alaptezi pana la 6 luni, vei fi intrebata de ce numai pana la 6 luni. Daca alaptezi pana la 1 an, ti se spune ca poate e cazul sa mai lasi copilul liber (de parca lucrurile asa ar functiona). Daca depasesti 2 ani ti se spune ca e o relatie bolnava si e cazul sa o incetezi. Repet, de catre oameni care nu te cunosc sau te cunosc prea putin si care chiar nu ar avea nicio cadere sa iti spuna nimic, daramite sa dea sfaturi in alaptare.
Dar cea mai mare batalie de-a dreptul trebuie sa o duci daca esti o mama care nu reuseste sa alapteze sau o face prea putin sau oferi supliment de lapte praf bebelusului. Pentru asta nu te va ierta nimeni – de la tot online-ul unde esti activa (grupuri de discutie sau platforme pe care comentezi sau pui intrebari), pana la locuri unde mergi cu traistuta de biberoane si lapte praf. In clipa in care ai scos biberonul si laptele, simti privirile acuzatoare ale celor din jur, daca esti singura, in cel mai fericit caz. Daca esti cu cineva, mai mult de jumatate de discutie va trebui sa o porti in jurul acestui subiect si sa povestesti ce s-a intamplat de nu alaptezi copilul. In timp ce persoana din fata ta iti da sfaturi (nesolicitate) despre cum ar trebui sa faci si cat si cum. Si mai ales cati ani a alaptat ea. Si ca laptele praf e moartea, plin de E-uri si aditivi care iti vor transforma copilul intr-un obez si un bolnav de toate bolile pamantului. Nu vede nicio clipa ochii umezi pe care ii ai tu, nu simte strangerea de inima care nu te paraseste toata intalnirea si nu vede lacrimile care aproape te-au podidit. In niciun caz, nu are de unde sa isi dea seama cum va fi restul zilei pentru tine, cand ajungi acasa si plangi in perne si iti spui ca mai bine nu mai iesi din casa si de langa casa decat sa porti o asemenea discutie zilnic. Mai mult, de unde sa stie ca urmatoarele zile le vei petrece inchisa in tine gandindu-te ca nu esti o mama buna si ca nu ai facut suficient pentru bebele tau. Si ca, intr-o zi se va imbolnavi, numai si numai din cauza ta, care nu esti buna de nimic si nu ai fost buna nici macar sa faci ceva natural precum alaptarea. Pe vremuri, ti se spune, toate femeile isi alaptau puii, pentru ca nu le era lene, cum iti e tie, sa ii dai copilului sa suga. Esti o lenesa si nu te straduiesti suficient, care va sa zica! 🙁
In online, pericolul e si mai mare. Dincolo de faptul ca te judeca toate grupurile din care faci parte daca indraznesti sa intrebi orice despre biberoane si tetine, mai sunt specialistii care, in loc sa te consilieze, dau cu tine de pamant cu prima ocazie. De nu iti mai arde sa te arati la fata cu lunile si anii, pana iesi din zona in care e acceptat, in medie, sa nu mai alaptezi copilul. Nu comentez atitudinea consilierilor si nici modul cum se promoveaza fiecare, spun doar ca mi-as dori sa vad mai multe activitate din partea lor in spitalele de stat, dar si in cele private. Am fost personal consiliata, intr-o maternitate privata, de un consilier in alaptare, care m-a uimit prin agresivitatea cu care m-a abordat si pe mine si pe bebe. Nu mi-a cerut voie sa puna mana pe copil si nici pe mine sau pe sanii mei. Cum sa va zic, plateam servicii de 5 stele, ma asteptam macar la o atitudine mai molcoma. Cum ziceam, pentru ca nu am facut o documentare in detaliu pe tema consilierii si a activitatii consilierilor in alaptare, nu ma pot da cu parerea mai mult. Sigur sunt activi, doar trebuie sa ii gasiti pe cei cu care rezonati si sa le cereti ajutorul inca din primele zile. Contactul cu persoana potrivita si chimia dintre voi cu siguranta va fi factorul decisiv in aceasta experienta. Daca simtiti ca nu va potriviti cu un consilier, nu renuntati de tot la ideea de a cere ajutor, doar cautati o un alt consilier, cu care sa simtiti ca va conectati. Nu renuntati usor! Orice ajutor e mai bun decat niciun ajutor!
Altminteri, draga strainule, ce treaba ai tu cu laptele meu si cu bebelusul meu? De ce trebuie sa ma evaluezi tu pe mine, calitatea si cantitatea laptelui meu? Cine esti tu sa imi spui ce e mai bine pentru mine si pentru copilul meu? Ti-am cerut vreodata parerea? Te-ai gandit ca nu ai cum sa ma judeci pe mine si viata mea, atata timp cat nu stii nimic despre noi? De ce ti se pare ca alaptatul copilului meu e dintr-o data cel mai important subiect pentru tine, in care ai devenit expert? Imi cresti tu copilul si contribui cu ceva in viata lui? Cine esti tu sa imi spui detalii despre laptele formula si ca e daunator pentru copilul meu? Ei bine, afla ca nu e daunator, ca nu vrea nimeni sa omoare copiii, ci doar sa ii hraneasca cat mai mult posibil, asa incat sa le ia banii mamelor. Suntem constiente de asta, fii pe pace. Si ne asumam. Dam banii astia asumat.
Stii ceva, straine? Hai sa iti spun eu, ca stiu eu, ca mama de copii, unul alaptat mult timp si unul alaptat foarte putin. Sunt sigura ca bebelusii mei nu vor ajunge obezi deloc pentru ca acum consuma lapte praf si nici ca vor face diabet sau boli cardiovasculare in viitor pentru ca eu i-am hranit cu lapte praf in primii lor ani. Pentru ca grija mea pentru ei nu se opreste aici, la perioada cat ei mananca lapte la toate mesele. Grija mea pentru alimentatia lor va continua pana in adolescenta. Crede-ma ca degeaba i-as alapta pana la 3 ani, daca dupa 3 ani ii servesc cu pufuleti, cartofi prajiti, carne non stop si covrigi. Si tot degeaba e daca nu ii invat sa manance acasa, sanatos, gatit de noi cu dragoste. Si tot degeaba ii alaptez, daca dupa intarcare le pun sticlele de sucuri la indemana in fiecare moment al zilei. Si exemplele ar mai putea continua, dar cred ca ai prins ideea, draga strainule.
Cat priveste legatura dintre mama si copil, ea se creeaza din primele clipe cand bebe se formeaza in burtica. Acolo e un miracol care se petrece si care ramane miracol toate cele luni si dupa nasterea bebelusului. Tinem piscoteii la pieptul nostru si pe piele, chiar daca ii hranim la biberon. Ne conectam cu ei prin piele, prin privire, prin ras, prin caldura care ne invaluie pe amandoi, prin miros, prin toti porii nostri. Lasati prostiile si nu le mai spuneti mamelor care nu alapteaza ca nu se vor putea conecta cu bebelusii lor si ca sunt mai putin mame! La primul bebe crezi orice si poti cadea in cea mai adanca depresie pentru orice lucru care ti se spune de pe margine.
Asa ca vedeti-va de treaba voastra, strainilor, lasati mama cu puiul ei, sa il hraneasca cum poate ea mai bine, alaptat sau cu lapte formula si cu multe iubire! Lasati-i sa se bucure de o perioada care oricum trece mult prea repede! Sunt atat de ocupati cu treaba lor acolo impreuna, incat m-as rusina sa ma bag aiurea intre ei. Ganditi-va la asta!
Pentru copil, cea mai buna mama e mama lui! Amintiti-va asta in fiecare clipa a vietii voastre, mamelor care alaptati si mamelor care nu alaptati! Cand va este mai greu, ganditi-va ca sigur faceti ce e mai bine pentru copii, pentru ca VOI sunteti mamele lor!
Lasati judecata, dragilor! Uitati-va la voi in ograda si preocupati-va de alimentatia copiilor vostri si a voastra, indiferent de varsta. Si voi, dragile mele, mame care hranesc copiii la san si mame care hranesc copiii la biberon, nu va mai judecati intre voi! Fiti prietene, fiti intelegatoare si sustineti-va una pe cealalta, fiti empatice si blande una cu alta, asa cum sunteti cu pufosii vostri mici. Ca de la mama la mama, care trece prin atatea greutati, indiferent de laptele pe care il are sau nu ii sani. Eu am trecut prin ambele experiente si stiu prea bine ce inseamna. Deci va inteleg pe fiecare. Dar nu va inteleg cand va judecati intre voi. Acesta este un mesaj de pace pentru noi toti!
Am scris aici despre cum arata cea mai buna mama. Si aici un material complet despre cum putem alege biberoanele cele mai bune pentru bebelusi. Sa va fie de folos!
Miruna Ioana, blogger la Siblondelegandesc.ro, medic si sustinatoare a alaptarii, a scris o scrisoare care pe mine m-a emotionat foarte tare. Va invit si pe voi sa o parcurgeti, in felul acesta poate aducem linistea in sufletele noastre!
Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!
Sursa foto: aici