Mama si bunica stau de vorba despre ingrijirea bebelusilor – despre atunci si acum

Bebe Mariuca da semne de liniste si simt cum ii cade caputul moale la mine in brate. Tocmai a servit o portie zdravana de laptic, dupa ce inainte bunica i-a schimbat scutecelul si a distrat-o nitel. Uf, bunicii astia…mereu au chef de joaca, in timp ce parintii parca sunt pe pilot automat: schimbat, mancat, adormit bebe, strans jucarii, pus la spalat, calcat, vase, sterilizat si tot asa de la capat sau in alta ordine. Ma uit la mama, care imi face semn ca i-a adormit nepoata la mine in brate si imi arata catre patut. Adica sa o pun la nani, care va sa zica. O asez, desi parca nu as lasa-o. E moale, pufoasa si miroase asa de bine a bebelus…
– Mai odihneste-te si tu, mama, daca tot sunt eu aici! imi zice mama si ma trage de mana din camera.
– Haide, mama, nu stii cata treaba am, lasa, vine vremea si pentru odihna, ii zic. Cand pleaca fetele la facultate. Si ii fac cu ochiul!
Zambeste nitel, dar ma si mustra din privire. Ma cheama la bucatarie sa imi arate ce mi-a adus de dimineata si nu am avut vreme sa vad: orez cu lapte. Ma asez bucuroasa la masa si ma napustesc pe castronel. Ma simt copil din nou, cu fiecare lingurita de orez pe care il iau. Ciresele de pe farfuria de alaturi imi fac cu ochiul. Dintr-o data, parca nu mai simt oboseala si incep sa ma prostesc cu ciresele, mi le pun la ureche si scot limba la mama. Incepe sa rada, desi o vad si pe ea obosita.
– Bunico, ce orez cu lapte bun faci! ii zic, cu gura plina.
– Poti sa il mananci pe tot, pentru Teo am pastrat in alt castronel. 🙂
In timp ce mananc, simt aroma de scortisoara si de lamaie, care ma transpun pe loc in copilaria mea. Imi amintesc de casa noastra cu mica veranda si de ciresul batran din curte. De bucataria noastra mare si de aromele care veneau mereu de acolo. Ma aud intreband:
– Mama, cum era cand eram eu bebe? Iti mai amintesti?
Mama incepe sa zambeasca. Dupa privire, imi dau seama ca scormoneste si ea inapoi, in trecut. Ii vad mainile cum incep sa aseze un servetel si sa neteasca fata de masa. Simt emotia mai mult din maini, decat din glas. Incepe sa imi vorbeasca incet:
– Mami, parca e din alta viata, sa iti zic sincer. Eram foarte tanara, aveam 22 de ani si tu foarte micuta. Pe mine m-a ajutat soacra mea o perioada, apoi nasa si moasa. Ma uitam la ele cum te manevrau si saream ca arsa, sa nu patesti ceva. Dar ele radeau, imi ziceau mereu ca bebelusii sunt mai rezistenti decat credeam noi.
– Ihi, ce tare! o incurajez sa continue, in timp ce ma minunez de aroma de scortisoara in orez.
Ma asez mai bine pe scaun si ma foiesc de nerabdare:
– Haide, mama, mai spune-mi de pe vremea cand eram bebe! Sa ma simt si eu mica nitel! ma alint in continuare.
Rade si ma intreaba:
– Nu vrei sa te odihnesti nitel, mai bine? Acus’ se scoala Mariuca si vei tasni pe usa!
– Nu, nu, lasa, vreau sa imi spui tot despre mine bebe! Spune-mi cum era atunci si cum ti se pare acum, ca ai trecut cu nepoatele prin 2 experiente.
”Ce bine ca mama e bunica tanara, imi zic in gand!” Ma gandesc la toate prietenele mele care nu au avut mamele aproape, din cauza distantei fizice sau pentru ca bunicile inca mai lucrau cand au aparut nepotii. Au suferit si ele si fetele lor. Greu se adapteaza o bunica sa stie ca bebe nepotel este ingrijit de o bona. Si e tare greu sa fii departe, sa nu il vezi pe bebe cum se schimba, de la zi la zi.
– Florina, mama, e alta viata! Acum totul este extrem de usor. Au trecut 40 de ani de atunci. E firesc sa fie asa. In secolul asta si cu globalizarea asta, cu mici diferente, gasim tot ce ne dorim. Astazi apasam pe un buton si apa calda curge la robinet. Pe un alt buton apas la voi si masina de spalat vase isi face treaba pentru 1 ora. Acum cumparati zeci de produse pentru bebelusi inca de dinainte de a se naste, iar pe unele nici nu le folositi. Gasiti 10 produse doar pentru mucisori, imi zice amuzata mama.
– A, da, iarasi am picat in capcana, stiu! Desi am redus lista cat de mult am putut, fiind la a doua experienta. 🙂
Aflata in fata mea, la masa, mama, care imi seamana la fizic foarte bine, pare transpusa in alta lume, incercand sa isi aminteasca detalii cat mai mult. Eu ma gandesc ca am mancat deja prea mult orez si nu m-as mai opri. Gustul lui ma face copil din nou si nu vreau sa se termine clipa asta. Mama continua cu un glas duios, pe care nu i l-am mai auzit demult:
– Mi-au placut mult hainutele de bebelus. Cred ca nu e femeie care sa devina mama sa nu simta fiori la fiecare hainuta pe care o cumpara pentru bebe sau o primeste. Dar pe atunci spalam de mana si fierbeam, ca inca nu aparusera masinile automate de spalat. Bebelusii se infasau la nastere cu scutecele mari textile si stateau ceva vreme asa, iar scutecelul mic textil se punea la funduletul bebelusului. Dupa cateva luni, cand decideam ca e momentul sa nu mai infasam bebeii, treceam la hainute – salopetele pe care le folositi si voi acum. Doar ca nu era ca acum, atat de simplu. Spalam si fierbeam aproape non stop, pentru ca, normal, te udai des si nu aveam cum sa te protejez. Iarna rufele se uscau greu. Aveam nevoie de multe hainute, pentru ca te schimbam mereu.
– Pf, auzi, mama, dar cum stateam asa uda? Nu mi se irita funduletul meu de bebe, catifelat? ma alint eu, dar cu un interes de mama deja, sa aflu cum se descurcau mamele de atunci.
– Era complicat, mama. Dar asta era treaba mamelor. Adica eu asa stiam de la mama mea: ca de atunci eram mamica, treaba mea era ca bebelusul meu sa fie bine, hranit, schimbat si iubit. Nu imi faceam alte probleme si faceam tot ce imi zicea intuitia mea de mama, desi tanara, plus ce ma sfatuiau mama, soacra, nasa si moasa. Ele erau femei cu experienta, crescusera multi copii si chiar mi-au fost de mare ajutor. Ca sa iti raspund la intrebare, te schimbam si te lasam cate putin cu funduletul la aer, sa se usuce, plus ca iti dadeam cu ceva pudra de copii. Dar faceam asta foarte des.
Am terminat de ceva vreme orezul cu lapte si ma uitam la femeia din fata mea, care parea mai tanara decat este, cand vorbea despre bebelusul ei, aproape in transa. Nu mai eram mama si fiica, eram 2 femei care vorbeau despre cum ingrijesc copiii. Imi amintesc ca uitasem ultimul scutec schimbat in camera pe care o impartim cu bebe, pe aleza pentru schimbat. M-as duce dupa el, dar nu vreau sa stric momentul. Rar avem timp sa ne povestim astfel de lucruri…Noroc ca am strans bine scutecul si nu miroase nimic. Modelul asta nou nici nu e asa parfumat, sa il deranjeze pe bebe, nu am de ce sa imi fac griji. O mai provoc nitel:
– A, pai vezi, ce simplu e azi? Sa tot ai grija de bebelusi!
– Sa stii ca da! Lux, mama! Astazi femeile sunt educate, au acces la informatie, nu mai asculta babele si, daca au posibilitati financiare, chiar nu au probleme ca acum 40 de ani. Voi aveti probleme voastre, sunteti obosite de atata munca pana in prag de nastere, apoi va intoarceti repede la serviciu sau altele din vremea asta. Vreti sa fiti si mame perfecte si neveste perfecte, sa fiti si gospodine si tot asa. Noi, pe atunci, stiam ca atat aveam, altceva nu exista si nu ne simteam in niciun fel. Asa trebuia sa fie. Imi amintesc ca la cativa ani dupa ce tu te facusei mai marisoara, venise un var din America si adusese scutece de unica folosinta. Ne uitam toate la el, credeam ca e o gluma, cum adica de unica folosinta?! Multa vreme n-am inteles, am zis toate mamele din neam ca face misto de noi. 🙂
Chiar am inceput sa radem amandoua si nu ne mai opream. Cred ca nu ne-am dat seama de cat zgomot faceam. Am auzit la un moment dat pe fundal bebele plangand si am sarit ca o sageata catre camera. Am luat-o pe Mariuca in brate, in timp ce mama a luat scutecul, l-a pus intr-o punguta mica de plastic si s-a indreptat cu el catre baie.
Mama a fost mama o singura data si bunica de 2 ori. De Teo a avut grija inca de la 6 luni multe ore pe zi, cand eu m-am intors la birou. Imi amintesc acum clar emotia ei cand i-am aratat cum se pune primul scutec. Stiu ca m-a intrebat: ”Atat?” Pe vremea aia m-am mirat nitel gandindu-ma la ce o vrut sa ma intrebe. Acum imi dau seama. A vazut femeia ce usor se poate pune un scutec. Eu, pe pilot automat atunci, o ascultam neatenta, cum imi povestea despre funduletul bebelusului – ca nu e niciodata umed si nici iritat, ca nu se uda niciodata pe hainute si ca ce bine ca ii respira pielea. Abia dupa aceasta discutie imi dau seama de ceea ce a reprezentat pentru ea primul scutec pus la bebe Teo.
(P) La bebe Teo am folosit exclusiv scutece Pampers. Era cu 8 ani in urma. Nici nu stiam alte branduri, dar nici nu voiam sa aflu de altele. Ei erau cei mai buni, pe ei in voiam. Toti parintii vor ce e mai bun pentru copiii lor. O singura problema aveam, dar era doar a mea, nu a lui bebe: parfumul. Dar asa sunt eu, sensibila olfactiv. Mi se parea ca scutecul e prea parfumat pentru gustul meu. 🙂 La Mariuca, am incercat aproape toate brandurile, am observatii pentru fiecare, dar nu e momentul sa fac asta acum. Ce vreau sa va spun e ca acum, vara, m-a convins scutecul Pampers Premium Care. Iata de ce:
– e destul de slim – pe vremea asta, saracul bebe, sa stea cu ditamai scutecul gros de 10 cm pe el, tare greu trebuie sa fie!
– parfum discret – yeiiii, ce bine! Acum sunt si eu fericita! 🙂
– protectie delicata – pielea bebelusilor e foarte fina, asa ca tot ce intra in contact cu ea trebuie sa fie din material fin;
Iata ce spune medicul pediatru despre acest lucru:

– are microperle absorbante care retin umezeala si o tin departe de pielea bebelusului, asa ca niciodata funduletul nu este ud;
– are un strat absorbant unic Premium Care – el tine umezeala si murdaria departe de pielea copilului;
– are indicator de umezeala – o linie pe centrul scutecului, care isi schimba culoarea, pe masura ce scutecul se umple, ca sa ne dea de stire ca soseste momentul sa il schimbam pe bebe; dunga din pachet e galbena si se face albastra cand primeste lichid scutecul; cu cat mai mult lichid primeste, cu atat se duce duce dunga albastra mai in sus, pana se face toata albastra si iti da semnalul ca scutecul e plin. Evident, eu nu am rabdare sa il las sa se faca plin cu totul, nu stiu de ce. Cred ca tot imi fac griji pentru bebe, sa nu i se umezeasca pielea.

– materialul din care e facut lasa pielea sa respire;
– masurile pentru nou nascuti au o forma care protejeaza forma ombilicala – ceea ce e foarte bine, pana cand cade ombilicul, nu mai trebuie sa mai pliem noi o data scutecul, sa nu atinga acea zona.
La final, zic doar ca scutecele astea sunt o adevarata revolutie, care le-au oferit si bunicilor de bebelusi sa vada cu ochii lor si sa simta pe pielea lor ce inseamna progresul si inovatia cand vine vorba despre ingrijirea bebelusilor. Pentru ca unele lucruri, cum sunt scutecele, nu sunt mofturi, sunt necesitate. Pentru ca ne fac viata mai usoara noua, dar, mai ales pentru ca il respecta pe micutul pufos si dragalas, aflat la inceput de drum in viata! Trebuie sa fie tare fain sa fii bebe in zilele noastre! Dar si bunica si mama!
Multumesc, mama si buni, pentru discutia noastra la un orez cu lapte si cirese, ca in copilarie! M-ai facut sa ma simt norocoasa si iubita!
Va pun si cateva foto cu Mariuca, sa vedeti ce exploratoare s-a facut. Si, mai ales, ce smotoceste punga cu scutece! 🙂

Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!
Sursa foto: arhiva personala