Majoritatea dintre noi, mamele, avem coșmaruri cu separarea de copilul nostru. Știu că cel mai mult se discută despre anxietatea de separare a copiilor, dar adevărul este că și noi simțim la fel și e firesc. O prietenă simpatică își dorește mult să vină în Tabăra de Wellness, dar nu poate să își lase băiețelul acasă cu bunicile lui, deși ele nu au nicio problemă. Încă se mai gândește și se frământă, între dorința de a face ceva pentru ea și dorul de copil. Ideea că îl lasă cu altcineva 2 zile nu îi dă pace și o pot înțelege perfect. Adevărul este că ne facem și griji legate de cum o să fie cel mic îngrijit în lipsa noastră, nu e numai dorul de el. Dacă va mânca bine, dacă va dormi bine, în programul lui deja devenit rutina. Dacă va plânge și bunica nu va ști să îi ostoiască dorul sau durerea? Te încumeți să pleci de acasă cu asemenea întrebări fără răspuns?

Am scris un manual cu instrucțiuni pentru bunica

M-am întors la birou la 6 luni de la nașterea Blondei. Așa a fost atunci și multă vreme am regretat această decizie. Am avut program de 6 ore, dar totuși, cu tot cu drum, eram plecată 7-8 ore de acasă. Alăptam dimineața și după venirea acasă. În prima săptămână, poate și din cauza anxietății mele (firești) de separare, bebe a făcut febră mare, probabil a somatizat. Am rupt ușa de la sala de meeting a clientului unde eram și am fugit acasă. N-a fost ușor, din punct de vedere emoțional. Plângeam dimineața, când plecam de acasă, când vedeam mămicile cu bebelușii afară, în timp ce eu plecam la birou.
Privind în urmă, nu știu dacă nu cumva eu eram mai afectată decât bebelușul. Cred că da. Când vă zic eu că parentingul e despre noi, cel mai mult?!
Dar să revenim la primul bebe și experiența cu el. Am stat doar eu cu bebe timp de 6 luni, până am plecat la birou. Deci a fost nevoie să îi fac bunicii o întreagă sesiune de training și sa ii detaliez un manual de instrucțiuni despre:

ritualul de somn al bebelușului;
programul meselor și meniul zilnic;
programul de plimbări;
programul de distracție și jocuri;
o lista cu lucruri pe care nu vreau deloc să le facă bebe;
o listă cu lucruri la care țin foarte mult.

Ce am mai făcut

Nu i-am povestit mamei totul o singură dată, ci i-am detaliat zilnic o singură categorie. Nimeni nu poate reține deodată informații multe și, mai ales, noi. Plus că, să nu uităm, părinții noștri au ani în plus față de noi. 🙂
Am scris tot ce i-am spus. Să îi rămână într-un caiet și să le poată consulta atunci când avea nevoie sau când avea timp. Mai completam, dacă era nevoie de ceva sau îmi mai aminteam eu lucruri importante.
Cu 2 săptămâni înainte de a pleca la birou, am rugat-o să vină zilnic, dimineața, la aceeași oră. În felul acesta, vedea și ea cum se organizează cu transportul în comun și observam amândouă cum decurg lucrurile dimineața.
Am rugat-o, atunci când are întrebări, să și le noteze, să le vorbim în detaliu și când avem mai mult timp și nu ne apasă urgența unui telefon sau a unui sms.
I-am lăsat jurnalul bebelușului, unde eu îi notam scaune și mese, plus observații despre fiecare în parte – un catastif întreg.
I-am lăsat instrucțiuni pentru momente de constipație sau de regurgitări – care erau destul de dese, pentru că bebe avea reflux.
Bineînțeles, mă supăram dacă nu înțelegea ceva sau punea întrebarea: ”de ce?”. Azi nu mă mai supăr. 🙂 Dar nici ea nu mai întreabă ”de ce….?”.

Ritualul de somn al bebelușului

I-am scris/spus bunicii despre cum adoarme bebe, cu ce jucării, care e păturica ei preferată, cum să recunoască semnele de somn la bebe. De asemenea, unde doarme bebe, în funcție de ore – în cărucior, la plimbarea de dimineață, în pătuț, la prânz, în legănuț, la somnicul de după amiază și tot așa.

Programul meselor și meniul zilnic

După diversificare, totul a devenit complicat, așa că această secțiune a fost cu cele mai multe liste și listuțe, ca să fie și variație în meniu, dar să și respectăm mesele bebelușului, cu strictețe. La al doilea bebe, lucrurile au fost mult mai simple, pentru că am diversificat-o natural. Prima oară, găteam zilnic, doar pentru bebe. Spălam, ca și voi, blendere și storcătoare, pentru câțiva mililitri de suc/mâncare. A trecut, uh, ce bine!
În orice caz, e important ca această rutină să rămână scrisă, nu vă bazați pe memoria mamei voastre sau a bonei. Cum ziceam, au și ele o vârstă, nu e simplu să stai cu un bebeluș în spate care strigă sau plânge și tu să gândești cantități sau feluri de mâncare.
Dacă nu sunteți mulțumite de felul cum prepară ele mâncarea, cel mai bine e să îi pregătiți voi dimineața sau cu o seară înainte, dacă alimentele permit.

Programul de plimbări

Dimineața și seara, obligatoriu. Indiferent că e iarnă sau vară, bebe nu stă afară la ora prânzului. Ei, ok, dacă aveți o urgență și nu aveți cum altfel, normal că luați bebele cu voi, nu? Dar în niciun caz nu e bine să facem o rutină din a sta în miezul zilei afară. Copilul va crește și așa veți ajunge să îl obișnuiți în soarele amiezei în parc sau pe plajă.

Programul de distracție și jocuri

Bebe trebuie stimulat, că doar nu îl lăsăm să se uite la un perete alb toată ziulica. Atunci când e foarte mic, privirea și vocea mamei, căldura sânului ei sunt cei mai buni stimuli pentru el. Se simte bine și în siguranță. Vocea familiară a mamei îi vorbește și îi cântă. Cu fiecare lună care trece, bebe devine tot mai activ și are nevoie de socializare. Muzică, discuții, un țarc cu jucării, jucăriile din leagăn, poveștile, culorile cărților lui – sunt tot atâtea moduri de a-l stimula pe bebe. Eu i-am lăsat mamei lista cu cele mai importante și cum le poate folosi: acasă sau în parc. Nu uitați, până la 2 ani creierul unui copil se dezvoltă într-o proporție covârșitoare.

Lista cu lucruri pe care nu vreau deloc să le facă bebe

Nu am vrut ca bebelușii mei să:

să se uite la TV;
să fie stimulați cu tabletă sau telefon;
să adoarmă cu TV;
să mănânce în pat sau în alt loc decât bucătăria;
să mănânce în scaunul de mașină;
să lăsăm vreun alt adult să pună mâna pe el sau să îl pupe;
să se târască în parcuri, unde câinii sunt lăsați la liber;
să mănânce dulciuri;
să iasă afară atunci când are o boală contagioasă.

Lista cu lucruri la care țin foarte mult

să respecte rutina de masă și somn;
să mănânce zilnic fructe și supă;
să vorbească și să se joace cu noi, să alerge liber;
spălatul pe dinți;
hidratarea – mă refer aici la apă, nu sunt pro ceaiuri la copii;
să nu obligăm copilul să mănânce;
să nu îi dăm medicamente fără să ne consultăm cu medicul pediatru înainte;
plimbări pe jos;
să nu înfofolim copilul niciodată.

Mai las, de asemenea, chiar și azi, hainele cu care să se îmbrace.
Cam așa am rezolvat eu problema plecării mele de acasă. După care am adaptat acest scenariu atunci când am lăsat copila, de vreo 3 ani și ceva, la bunicii paterni, prima oară. Atunci nu numai bunica trebuia instruită :), dar și copila însăși, pe care am pus-o aproape să semneze manualul și regulamentul lăsat bunicii. A fost foarte amuzant, dar chiar am fost mândră de ele, la final.

Important:

E bine să vă arătați mulțumite și recunoscătoare, ca să fie și bunica veselă și să nu stea în stres toată ziulica. Nu fiți pricinoase, e un ajutor prețios pe care îl primiți! Chiar dacă ajutorul vine de la bonă și o plătiți, tot om e și ea. Cu cât cei care au grijă de copiii voștri sunt mai mulțumiți, cu atât își fac treaba mai bine, iar copilul e mai fericit și mai sănătos!
Dar fiți ferme și lăsați să se înțeleagă clar că, deși copilul vostru își petrece timpul cu ele, voi sunteți mama lui și voi faceți regulile în casă, pentru orice!
Voi cum vă descurcați cu bunicile sau cu bonele? Vă ascultă regulamentul, îl adoptă?
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viață sănătoasa, dați LIKE paginii de Facebook sau abonați-vă la Newsletter!
Sursa foto: aici