Voi aveți încredere în centrele educaționale pentru copii?

Gata, s-a dus și vacanța asta! Nu știu nici eu când și unde. V-ați înscris copiii la pian, engleză, pictură, dans, arte plastice, canto, pian, arte marțiale? 🙂 Toată vara m-am gândit ce să fac în legătură cu studiul individual al Blondei la engleză. Merge la cursuri de 4 ani, de la grupa mare, la un centru educațional din Drumul Taberei. Anul asta nu am mai vrut să o înscriu din iunie, pentru că era al doilea an când mă simțeam indecisă. Anul trecut am trecut peste îndoieli și am mers pe mâna confortului – am decis să meargă tot acolo, pentru că nu a fost timp efectiv să stau să gândesc alternative. Aveam un bebe nou și un botez mare de organizat. Iată-mă 1 an mai târziu, cu aceleași îndoieli și indecisă, după o vară de studiat oferte. Aseară însă am avut o mare revelație, stând de vorbă cu cineva.

De ce am renunțat la o relație de 4 ani cu același centru educațional

Inițial, centrul despre care vorbesc a bifat la toți indicatorii: proximitatea (foarte importantă pentru noi), metoda Cambridge și manualele aferente, copii puțini în grupă (cam 7 au fost în primul an), cost decent (în jur de 240 lei acum 4 ani, 2 sesiuni de câte o oră pe an). Nu mă interesa engleza, cât faptul că voiam să o văd și în alt mediu decât la grădiniță, ca să simt cum se acomodează și acolo.
Primul an a fost ok, ea era foarte bucuroasă, îi plăcea, iar Miss Andreea a captivat-o încă de la început. Noi eram mulțumiți, pentru că simțeam progrese. Până la 3 ani și 3 luni șezuse cu bunica acasă doar.
Problemele au început puțin câte puțin din anul al doilea, când a început să se schimbe Miss de câteva ori pe an. Copilul se întrista, normal, nu?  E vârsta la care ei se atașează de cine greu și la despărțire le este și mai greu.
În niciunul dintre ani nu am putut să aleg un program care să fie ok 100% pentru noi. Din cele 2 zile pe săptămână pentru care am optat, doar una era în regulă, dar evident că ora nu era negociabilă.
De la an la an prețul pachetului era mai mare. Deși oferta ar fi trebuit să fie cu discount de fidelitate. Ei bine, nu, doar era prezentată așa.
Anul trecut, am vrut să discut eșalonarea plăților cu ei. Era un an cu multe cheltuieli – naștere, bebe mic, botez etc. Ca orice familie. M-am lovit de un zid din partea lor când am deschis această discuție. Sub nicio formă, dar sub nicio formă, niciun leu nu a putut fi mutat de pe o lună pe alta. Atenție, nu voiam discount suplimentar, voiam doar să plătesc în rate lunare egale cursurile. Pur și simplu nu a contat că eram client de 3 ani la ei. Mi-au zâmbit super politicos și mi-au spus nu din vârful buzelor, de fiecare dată. ”Oferta nu este negociabilă.” Am vrut să trec de secretariat să ajung la management, să am o discuție acolo, nu s-a putut, nu au vrut să îmi dea nici măcar un contact. Nu am întâlnit în viața mea profesională, în care am făcut multe vânzări, o asemenea răceală și inflexibilitate, de la un partener de discuție.

Despre metoda de predare și învățare

Ca să nu ziceți că vorbesc doar despre bani și relația cu centrul, să trecem la ce e mai important: cu ce a plecat copilul de acolo. Voi lista lucruri care mi-au ridicat semne de întrebare:

• Fișele de pe care lucrau erau alb – negru, deși copiii aveau de rezolvat cerințe unde era nevoie să bifeze culori;
• Nu știu cât de mult se poposea pe o lecție și cum se consolida vocabularul, pentru că Teo nu reținea nici 50% din cuvinte. Ceea ce e ciudat, pentru că ea reține din prima termeni foarte repede;
• În clasa a II-a au avut lecții în care copiii foloseau afirmativul, negativul și interogativul, pe care la limba română nu le învățaseră și deci habar nu aveau de ele. Prin urmare, nici la engleză nu le înțelegeau. Am luat-o pe Miss la o discuție, ca să mă lămuresc. Singurul lucru pe care mi l-a putut spune a fost că va mai repeta cu ei la clasă. Ce, cum? Pe mine mă interesa cum le-a comunicat aceste lucruri, ca să mai lucrez și eu cu ea;
• Pregătirea pentru examenul Cambridge s-a plătit, luni la rând, în plus față de plata lunară. Lecțiile s-au făcut la clasă. Nu toți copiii au participant la examenul Starters, dar toți au participat la ce s-a lucrat în clasă…Acasă am primit de lucru pentru ore întregi – fișe și listening. Nu știu nici acum pentru ce am plătit, dacă tot eu am lucrat cu ea acasă! Și am lucrat săptămânal, serios, secțiuni de Listening și Reading;
• Evaluările individuale erau…foarte standard. De obicei, la final de an, când primeam și oferta de preț pentru anul următor.

Lucrul care m-a deranjat foarte tare

Când am văzut fotografii pe Facebook cu fetița mea!! Pe pagina centrului, evident. Era plină de fotografii și de filme cu ei, de la clasă. Am dat telefon și i-am rugat să scoată imediat și pe loc toate fotografiile în care apare copilul meu! Fata de la secretariat s-a arătat mirată. Eram singurul părinte care solicitam așa ceva!

Deci multe puncte în minus la:

• relația cu familia și flexibilitate;
• stabilitatea profesorilor;
• metodele de învățare;
• lipsa unei oferte reale pentru clienții fideli;
• rezultate. Copilul a luat cu maxim de punctaj testul Cambridge Starters, nu asta e problema mea. Ci faptul că, după atâția ani de engleză, văd că nu știe multe cuvinte simple, multe fraze standard și altele pe care ar fi trebuit să le bifeze, măcar în parte.

Știți vorba aia ”Ghiță, pupă-i în bot și papă-le tot?”. Cam așa mă simt după atâția ani de urmat cursuri de engleză la un centru educațional de cartier.

Ce opțiuni am mai analizat în această vară

M-am gândit serios să o mut. Opțiunile erau:

• British Council;
• Lexis;
• profesor acasă.

Primele 2 au picat din cauza distanței si a costurilor (duble la British Council, de pildă), cu privire la studiul acasă cu profesor, am primit din jur numai feedback negativ. Așa că, pentru moment, pentru că nu sunt obligată de niciun examen:

Am decis

Să mă ocup eu de ea. Am predat engleză până prin 2003, dacă îmi aduc bine aminte. Am atestat Cambridge luat, am studiat pentru el, după manuale și după metoda lor. So, am toate ustensilele să fac asta singură, cu ea.
Copila se bucură să petreacă timp cu mine oricum. Se va bucura să și lucrăm împreună.
Voi cumpăra manualele eu și mă voi pregăti nițel în avans.

Cum a apărut revelația

Camelia e profesoară de rusă și e vecină cu mine. Are 2 copii superbi, pe care îi admir mereu pentru cât sunt de calini și blânzi. Am discutat cu ea și m-am bucurat să aflu că nici ea nu are prea multă încredere în centrele educaționale. O fi deformație profesională la amândouă? 🙂 În orice caz, după 10 minute de discuție mi-am dat seama că Blonda a învățat să scrie compuneri frumoase pentru că am inspirat-o și învățat-o eu; a prins drag de lectură, pentru că am citit eu cu ea și apoi am citit amândouă, în canapea, după care a început să citească singură, la ea în cameră, fără mine ca imbold. Camelia, ești un super coach, dacă ai reușit să faci asta cu mine, doar în câteva minute! 🙂

Morala

Copilul va învăța cel mai bine de la părinții lui și va fi fericit că poate face asta. Indiferent de ce știm noi bine să facem: să coasem, să împletim, să scriem, să pictăm sau să dansăm, e bine să învățăm noi copilul nostru aceste lucruri. Să le deprindă de la noi.
Voi ce părere aveți despre centrele educaționale? Unde învață copiii voștri o limbă străină? Sunteți mulțumiți? La ce vă uitați când alegeți un centru educațional?
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viață sănătoasa, dați LIKE paginii de Facebook sau abonați-vă la Newsletter!
Sursa foto: aici