Temele – acest subiect intens dezbatut cu pro si contra, care au umblat si inca mai umbla precum dreptatea cu capul spart, in toate discutiile dintre parinti si profesori si care ne dau de furca in continuare, atat timp cat copiii nostri studiaza in sistemul de invatamant romanesc. In acest sistem, care a primit de-a lungul timpului cate o boare de schimbare, in care exista de ani de zile probleme de structura si infrastructura, de motivare si apreciere la adevarata valoare a oamenilor care ar trebui sa faca transfer de cunostinte, pasiune si drag de ”carte”, cum i se spunea pe vremuri, asupra copiilor nostri. In acest sistem in care parca uneori ne impartim pe tabere – profesori vs. parinti, cand de fapt ne-ar fi mai bine tuturor sa vedem ca suntem de fapt o echipa, pentru a stimula dorinta de cunoastere si de experiente a unor suflete pure, care abia intra in viata.
In realitate, cel putin in realitatea mea, lucrurile stau cam asa: ori ne mobilizam sa aducem schimbarea pe care ne-o dorim pentru copiii nostri, ori ne adaptam si ii invatam cum sa invete ca sa le fie mai usor si sa isi ia din scoala doar ceea ce au nevoie, dupa care sa isi urmeze visurile si pasiunile. E greu, dar nu imposibil. E un proces de durata, in care noi – parintii – suntem cei mai responsabili. Anii de acasa, din familie, dragostea noastra si sprijinul pe care doar noi avem timpul si taria sa li-l daruim neconditionat, e cel mai important. E pregatirea noastra pe care putem sa le-o oferim pentru intrarea in viata, care le va fi asa cum ii invatam noi sa fie.
La ora la care editez acest material pentru blog, suntem in vacanta la munte. Suntem in camera de hotel, dupa o zi plina de drumetii si descoperiri, o cina tarzie si un dus rapid. Sigur ca m-as fi bucurat sa merg la culcare direct, mai ales ca pitica ma imbia de zor si ma curta, cu manutele intinse: ”Haide, mami, nu esti obosita si tu dupa o zi cu atatea frumuseturi?”, ”Haide, inchide laptopul, iti faci temele si maine, ca e timp destul”. Si astfel discutia de seara a fost despre responsabilitati si indatoriri si despre cum in viata sunt si momente in care pur si simplu faci niste lucruri pentru care ai promis – altora si tie. Si daca iti si place ceea ce faci, chiar nu conteaza oboseala de peste zi si momentul – weekend si vacanta. Nu stiu daca a inteles toate mesajele mele, insa cu siguranta isi va aminti de ele cand va avea nevoie si va veni momentul.
Sunt pentru bucuria lucrului facut, nu imi place nici mie presiunea si nici sa aud ca trebuie sa facem ceva. In ceea ce priveste temele, nu am nici eu asa multa experienta. Incerc insa sa aflu mai multe perspective, caci voi avea nevoie de ele in urmatorii multi ani de scoala, de dupa clasa pregatitoare. Am intrebat o prietena, cu multa experienta in lucrul cu copiii, care e treaba cu temele in sistemul lor de invatamant si de ce e musai sa lucram acolo. Raspunsul pare destul de simplu si evident, temele nu sunt inventate de profesori care sa ne dea noua bataie de cap si sa creeze ruptura in relatia professor – copil – parinti. Ele sunt de fapt modul in care noi, parintii, ii putem ajuta pe copiii nostri sa exerseze ce au aflat la scoala, in aceste conditii si in sistemul de invatamant actual. E modul nostru de a face echipa cu profesorii si cu copiii nostri.
Mihaela Nedelea, profesor in invatamantul primar, cu onestitate, despre rolul nostru, al parintilor, si despre unicitatea copiilor nostri. Multumim, Mihaela, pentru insight-uri!
Care este rolul temelor in viata copiilor?
Parintii se intreaba adesea ,,De ce copilul meu nu poate sa vina linistit de la scoala, sa se relaxeze sau sa merga sa faca sport? De ce trebuie sa stam pana tarziu in noapte pentru a face temele?” Pentru ca, din nefericire, sistemul nostru de invatamant nu ne permite, nu ne lasa sa renuntam la ele. Temele ne ajuta atat la fixarea, cat si la exersarea cunostintelor si deprinderilor predate la clasa.
Va intrebati probabil de ce nu se face acest lucru in clasa. Pentru ca, luand ca exemplu clasa pregatitoare si clasa I cand se formeaza deprinderile de scris-citit, conform programei, este imposibil ca in 45 min. invatatorul sa poata preda si exersa suficient cu cei 30 de copii pe care ii are in clasa. De aceea, suntem nevoiti sa cerem ajutorul parintilor prin efectuarea acestor teme. Asa vad eu temele – ajutorul oferit de parinti copiilor pentru fixarea sau exersarea cunostintelor.
Exista, din pacate, si o parte a profesorilor care trimit copiii acasa cu teme care se masoara in numar de pagini. De aici aversiunea copiilor si implicit a parintilor.
Cum ar trebui abordate temele de catre parinti, pentru a le cultiva copiilor dorinta de a le lucra independent?
Aici este putin mai complicat, pentru ca fiecare copil are personalitatea lui si este foarte important ca parintele sa-l cunoasca si sa gaseasca solutii care sa se potriveasca pe fiecare in parte. Unii dintre ei isi fac temele repede, cum ajung acasa, pentru a scapa de ele si a avea timp de joaca, altii au nevoie de odihna sau de impuls pentru a incepe ceva. Primii risca sa fie superficiali si de aceea recomand parintilor sa verifice temele in permanenta, iar in cazul celorlalti trebuie gasit motivul pentru care copilul se urneste asa de greu. Poate fi oboseala, poate fi o neintelegere a continuturilor predate in clasa sau poate fi nevoia de motivare.
In oricare dintre cazuri recomand parintilor sa comunice cu copiii si sa gaseasca impreuna solutia. E bine sa va ganditi si dumneavoastra, ca adulti, cand vi se impune ceva, chiar va este greu sa faceti acel lucru. Incercati sa empatizati cu ei: ,,Stiu ca iti este greu sa te apuci acum sa scrii problema la matematica, te inteleg, dar gandeste-te ce bine te vei simti maine la scoala cand vei arata celorlalti colegi metoda ta de rezolvare.” Ar putea fi o varianta, in functie de cum poate fi motivat copilul.
Crezi in temele de vacanta si rolul lor in viata copiilor?
Sigur! Cred si sustin ca sunt necesare, mai ales pentru cele 3 luni de vacanta de vara din Romania. Il ajuta pe copil sa nu piarda din notiunile invatate. Dar trebuie sa spun ca si acestea se dau cu masura. Recunosc ca am vazut teme de vacanta care m-au ingrozit si pe mine. Acum au aparut tot felul de caiete de vacanta, cu un continut atractiv care ajuta copiii sa-si reactualizeze cunostintele, intr-o maniera vesela si distractive, adaptata varstei. Eu am terminat clasa pregatitoare si, cu acordul parintilor, ne-am oprit la un astfel de caiet. Sunt bineinteles si pentru exersarea cititului. Ca orice deprindere, se va forma in timp, prin exercitiu. Pentru care, timpul de acasa este mai generos decat cel din clasa, iar in familie oricum cititul poate fi stimulat de catre parinti si frati, cu si mai multa aplecare decat in clasa, cand timpul de lucru se imparte la 30 de copii.
Sunt copii la grupele pregatitoare care primesc teme, copii care nu primesc de lucru acasa. Ce parere ai?
Depinde de invatator. Eu personal am dat teme, dar pe sarite. Consider ca sunt necesare si la clasa pregatitoare pentru a se obisnui incet cu ideea de lucru pentru acasa. Dar nu sunt de acord cu teme zilnice si la comunicare, si la matematica, chiar daca sunt simple. Clasa 0 este o clasa de adaptare care trebuie parcursa treptat, cu blandete si intelegere si in ritmul copiilor.
Sunt sisteme educationale din alte tari unde s-a renuntat la ideea de lucru acasa. Cum au ajuns acestea la aceasta decizie?
Cred ca intr-adevar, cuvantul ”sistem” spune totul. Sunt multe lucruri care nu pot fi comparate: numarul de copii dintr-o grupa, programele, dotarile – sunt doar cateva elemente. Mai mult, nu cred ca aceste sisteme au fost atat de des schimbate, ca sa bulverseze profesori, copii si parinti deopotriva. Exista alte programe, alt sistem de lucru (pe module de exemplu) care la noi nici nu intra in discutie. Profesorii au mai mare libertate de la acele programe. In concluzie, la noi ar trebui multe lucruri schimbate in tot sistemul, asa incat copilul – principalul beneficiar, sa-si poata insusi lucruri si forma deprinderi in alt ritm si cu alte unelte. Mi-as dori sa putem face ceva cu totii, asa incat sa putem pastra elementele bune ale sistemului nostrum educational – care au adus performanta, nu putem nega – dar sa si adaugam alte unelte si sa aducem alta abordare, care sa poata folosi la maxim potentialul creator al celor mici si mai mari.
