Sunt mamă și mă preocupă viitorul copiilor mei, adică modul în care își vor câștiga pâinea și o vor gestiona, după ce eu nu voi mai avea un cuvânt de spus în viața lor. Îmi pun problema legată de educația lor financiară, mă întreb dacă e bine cu ce am început sau dacă trebuie sau nu să fac ceva anume. Îmi doresc să cresc copii independenți financiar, prosperi și fericiți. Acesta e scopul final al nostru, al părinților, nu-i așa? Prin recomandarea unei prietene am ajuns la Anamaria Ciuhuță, mamă și ea, specialist cu 19 ani în domeniul financiar bancar, blogger, trainer pasionat și fondatoarea Centrului Financialparenting. Vă redau integral discuția noastră în legătură cu modul de a-i învăță pe copii despre independența financiară. E plină de informație structurată, pe etape de vârstă.
-
De la ce vârstă începem educația financiară?
Dintotdeauna. Anumite aspecte legate de educația financiară sunt influențate de dezvoltarea din primii ani de viață. Banii sunt o resursă și de gestionarea acesteia depinde bunăstarea viitorului adult. Sunt oameni care se consideră bogați și fericiți cu o anumită situație financiară, care pentru alte persoane reprezintă minimul la nivel de subzistență și sunt nefericiți; percepția asupra bunăstării este pur subiectivă.
Prin bogăție înțelegem lucruri diferite.
În primul an de viață copilul dezvoltă atașamentul sigur; în primul an, copilul nu plânge de răsfăț, el are o nevoie și în funcție de cum îi este îndeplinită această nevoie copilul înțelege că viața este un loc sigur, iar el este o persoană iubită și acceptată. Copilul care nu a primit atenția cuvenită va avea probleme de gestionare a emoțiilor, a sentimentelor și poate găsi în bani o salvare, un refugiu. Copilul care nu a primit bunuri materiale sau nu a simțit dragostea părinților poate deveni un cheltuitor notoriu pentru a compensa acest gol sau din contră poate deveni un zgârcit de teama de a nu pierde nimic.
Creierul nostru funcționează aproximativ 5% logic și restul emoțional. Legătura cu banii și cu restul resurselor din viața noastră este influențată emoțional și de ceea ce vedem acasă și în mediul din care provenim.
Eu susțin că educația financiară începe și se face în primul rând acasă, în cei ”șapte ani de acasa”. Ei sunt baza. Copilul până la 7-8 ani funcționează preponderent cu creierul drept, centrat pe emoții. Copilul percepe relația noastră cu banii și este influențat de stările noastre. Dar noi trebuie să venim cu explicații specifice și relevante pentru a fixa informațiile și a corecta eventuale informații preluate greșit de către copil. Hai să îți spun mai concret, pe vârste, cred că asta aștepți.
-
Pot lua niște repere în acest proces?
Evident, fiecare copil are ritmul lui. De exemplu, Elena are 4 ani jumătate și nu e foarte pasionată de ideea de pușculiță. Cred că pentru că nu își dorește multe lucruri, așa este ea. Eu abia aștept să îmi ceară ceva și să îi spun: ai deja bani la pușculiță sau uite, mai trebuie să pui deoparte niște bani și o să ai suficienți și așa mai departe, să folosesc ocazia pentru câteva lecții, dar văd că mă lasă să aștept.
Ca idee de bază: cel mai bun moment de învățare este cel în care copilul devine interesat și pune întrebări.
-
Deci la 4 ani aducem pușculița în viața copiilor?
Până la 3 ani îi învățăm să nu facă risipă. Punem limite: nu ne jucăm cu mâncare, nu aruncăm cu mâncarea pe jos, nu lăsăm apa să curgă, dacă nu o folosim.
De la 3-4 ani, când devin interesați și încep să ceară lucruri, introducem noțiunea de pușculiță. Începem să îi învățăm diferența dintre nevoie și dorință. Este o nevoie să ne hrănim, dar este o dorință să mergem la restaurant pentru asta.
Îl luăm cu noi la cumpărături și îl lăsăm să pună produsele în coș, îi spunem de ce alegem un produs și nu altul de pe raftul cu produse similare, îl lăsăm pe el/ea să plătească lucruri simple – o banana, parcarea. Copilul este în faza în care învață că în schimbul banilor se obține ceva, că banii se cheltuiesc în urma unei analize (pe care evident nu o înțeleg încă), că uneori trebuie să așteptăm până avem bani să cumpărăm ceva și nu luăm pe loc tot ce ne taie capul. Un copil care este ținut în coșul de cumpărături și nu i se explică nimic are impresia că mami sau tati pun în coș tot ce le place și copilul va face la fel, tot ce vede și prinde cu mâna pune în coș. Tot de acum învățăm copilul că banii se obțin prin muncă.
Copiii învață foarte bine prin joacă. Ajunși acasă de la doctor vor să se joace de-a doctorul, ajunși acasă de la magazin vor să se joace de-a magazinul.
Copilul ia rolul adultului în joc. El va fi doctorul, el va fi vânzătorul, el conduce jocul. Prin joacă, copilul eliberează stresul situației noi cu care s-a întâlnit și fixează informațiile. O să aveți la început câțiva bani cu cifre 1 și 2 și jucării la vânzare. Jucăriile la preț de 1 sau 2. Copilul învață că banii sunt limitați, că trebuie să aleagă în limita banilor pe care îi are, că poate primi rest.
La început, copilul o să vă dea și produsele și banii pentru că așa a văzut la magazin. Încă nu pricepe valoarea banilor și nici ideea de rest. Îi explicați că poate cumpăra cu o hârtie verde două mere sau o banană. Pe culori învață banii mai repede, numeric după ce ajung la școală. Îi învățăm noțiunea de valoare a banilor. De ce două mere sunt echivalentul unei banane? Banana nu crește la noi, crește în alte țări și e mai scump să fie transportată și așa mai departe. Încet copilul înțelege toate aceste lucruri și le ia in considerare.
-
Când îi dăm copilului banii lui?
De la vârsta școlară, de când învață bine să numere. La vizita în magazin, copilul poate primi o sumă de bani în care să se încadreze, în acest fel evităm ”vreau asta, vreau aia, vreau acum”. Ghidăm copilul, dar îl lăsăm să facă alegeri în limitele setate de noi. Dacă limita este de o ciocolată pe săptămână, nu îl lăsăm să cumpere un raft de dulciuri doar pentru că sunt banii lui.
-
Dar dacă vrea să își ia o jucărie care e de proastă calitate, îl lăsăm?
În principiu da. O să facă alegeri greșite, dar ei așa funcționează – pe principiul aici și acum. Noi o să încercăm să le explicăm că e o jucărie de calitate slabă și nu merită banii, o să se strice prea repede. Noi vedem viitorul, copilul vede prezentul, el își imaginează acum cum se joacă cu fix acea jucărie, de parcă alta pe planetă nu se mai găsește. Își ia jucăria, se strică, data viitoare sunt șanse mai mari să asculte. E bine să încurajăm și să nu criticăm, să nu venim cu ”eu ți-am spus”. Copilul este într-un proces de învățare. Data viitoare îi puteți reaminti … ”știi când ai luat jucăria aia și s-a stricat și ți-a părut rău după ea … ” , fiind o situație prin care a trecut sunt șanse să vă asculte sfatul.
Mai departe începe să își dorească lucruri pe care le vede la colegi, crește vârsta, cresc pretențiile. Pușculița, economiile, stabilirea unui obiectiv, stabilirea priorităților, toate acestea devin subiecte fierbinți.
În preadolescență începem să le explicăm ce e dobânda, creditul și diferența dintre cardul de credit și cardul de debit. Influența din gașca de prieteni este tot mai mare, copilul dorește să fie la modă ca să fie acceptat de gașcă. Uneori nu o să ne permitem sau nu vrem să cheltuim anumite sume ,așa că trebuie să le dăm lecții mai complexe. Copilul o să treacă la o sumă de bani primită săptămânal și apoi din adolescență primită lunar. Va trebui să se descurce, să își facă un buget în care să se încadreze, să găsească soluții uneori și așa mai departe. Va face alegeri și bune și mai puțin inspirate, dar asta este ideea.
Mai bine face alegeri neinspirate în adolescență pe 100-200 lei, decât la maturitate pe credite de zeci de mii de euro. Este mai ușor să înveți un copil să câștige bani, decât să îi administreze. Părinții sunt cei mai buni și indulgenți profesori, dar trebuie să conștientizeze lecțiile pe care un copil le are de învățat pentru a ajunge un adult responsabil și prosper. Dacă acum părinții îi salvează din decizii proaste și nu îi lasă să își învețe lecția…vor trebui să îi salveze toată viața probabil. Îți dai seama câte astfel de cazuri am văzut în experiența de bancă. Sunt cazuri fără șanse de vindecare, în mare parte. Părinții sunt cei care au generat și mai departe întrețin astfel de situații și nu le dau copiilor aripi, lecții, valori, independență.
În loc de concluzie – cum îi învățăm pe copii despre independența financiară
E mult de lucru. Educația financiară este un proces care cere timp și interes din partea părinților. Cred că o să vorbesc mai mult despre bani cu fetele mele, o să le explic de ce cumpărăm anumite lucruri, de ce economisim, cum ne administrăm banii.
Copiii, de regulă, pun întrebări și asta ne ghidează. Este important să conștientizăm faptul că suntem modelul lor, pe care ei îl iau de bun, fără să analizeze. Nu le putem cere ce noi nu facem. Nu îi putem învăța să aibă un buget, să stabilească priorități și să se încadreze în banii disponibili prin decizii înțelepte, când noi suntem haotici în legătură cu banii. Să îi spui copilului când cere un lucru ”nu am bani” și apoi în două minute să cumperi ceva îi produce copilului sentimente contradictorii sau confuzie. În schimb, este altceva să îi explici de ce nu ai bani pentru acel produs, pentru că nu e pe lista de cumpărături și nu aveți bani pentru altceva sau că trebuie să renunțați la ceva din lista de cumpărături ca să luați lucrul dorit și este sau nu este o idee bună. Copilul trebuie să înțeleagă corect acel refuz și să evite confuzia cum că el, copilul, nu e important pentru noi.
Pe www.financialparenting.eu veți găsi informații interesante și utile referitoare la educația financiară a copiilor. Anamaria ține și cursuri cu circuit închis, la cerere, în corporații care au oferit cursul Copiii și banii cadou angajaților și a ținut multe cursuri pentru strângeri de fonduri pentru diverse cauze. În curând va lansa și cursuri deschise, pe care le va anunța pe site și pe pagina de Facebook.
Anamaria este trainer certificat, fondatoarea www.financialparenting.eu, cu o experiență de peste 19 ani în sistemul bancar și peste 10 ani de training. Prin intermediul site-ului, a paginii de Facebook, al articolelor, atelierelor si cursurilor, își dorește să crească gradul de informare al părinților referitor la necesitatea educației financiare a copiilor.
Save the date – 15 februarie, ediția a 5-a Mama Time Out, cu Anamaria Ciuhuța
Pentru că noi suntem modelul copiilor noștri, am invitat-o pe Anamaria la evenimentul comunității florinabadea.ro – Mama Timeout, ca să ne lumineze calea de la ”nu am niciodată bani” la ”banii nu sunt o problemă pentru mine”. Sper că vă place tema din februarie, este într-o joi seara, vă rog să nu vă faceți planuri! 🙂
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viață sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!
Sursa foto: aici și arhiva personală Anamaria Ciuhuța
