Niciun loc nu e ca acasă și niciun loc din casă nu e ca bucătăria. Pentru că e locul cel mai cald și călduros de acasă și pentru că aici facem mereu câte o grozăvenie, de care ne bucurăm cu toții.
Am prins drag de bucătărie din vremea copilăriei. Nu numai pentru mâncare, ci pentru că, după masă, oamenii mari rămâneau mereu acolo la ceva special. În timp ce noi, copiii, o zbugheam mereu pe ușă la lecții, la televizor sau la joacă, adulții mai prelungeau nițel plăcerea mesei. Un desert fin, o cafea aburindă, un ceai sau un vin. Vara putea fi limonadă sau socată. Și neapărat vorbă, multă vorbă. ”Oare ce vorbesc atât??” – mă miram eu de plăcerea lor. ”De ce ai vrea să stai printre resturi de mâncare, între farfurii murdare și în miros de ciorbă?” – gândeam atunci.
Cu timpul, am înțeles (lucky me) că se creează o relație specială între oameni și bucătăria lor. Pentru că bucătăria nu are doar funcția ei de bază, aceea de a adăposti hrana, a o prepara și a o depozita. Mâncarea ne aduce împreună, ne bucură stomacul și ne încălzește inimile. Bucuria unei mese pregătite și servite apoi împreună, e mai presus decât orice moment al zilei. Pentru că suntem împreună și suntem acasă, ceea ce pentru noi înseamnă tot.
În fostele noastre locuințe, am suferit că nu avem bucătărie mare, luminoasă și care să ne dea sentimentul acela de spațiu aerisit. Visam să avem loc de stat la masă cu toții. Dar, mai ales, să fie loc pentru toată recuzita și să nu mai respirăm senzația de sufocare, cauzată de toate obiectele așezate la vedere.
Bucătăria pe care am gândit-o acum a fost fix pe aceste nevoi: stil minimalist, iar recuzita este ascunsă, în mare parte. Am gândit-o așa cum se vede în poze. Este locul în care ne bucurăm de o limonadă, de o cafea bună și de o vorbă tihnită, într-o seară târzie sau într-o dimineață devreme. Locul unde stăm la povești și fiecare obiect spune o poveste.
Serialul Operațiunea Casa nouă este un proiect susținut de BeanZ cafe, despre care v-am povestit aici. Din decembrie mă bucur de o cafea aromată de la fermieri, la o simplă apăsare de buton, acasă la mine.
Puteți citi despre tot proiectul aici: episodul 1, 2 și 3.
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteți da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!
Sursa foto: arhiva personală
14 răspunsuri la “Povești din bucătăria mea – ultimul episod din proiectul Casa nouă”
Îmi cam place la voi acasă! 😀
Te așteptăm pe aici, cu piticii! 🙂
Ce bine arata:) Ce culori calde, luminoase. Felicitari pentru proiect.
Mulțumesc, Corina! M-am străduit, ce sa zic..:))
Îmi place că ai pus cuptorul la înălţime. Cu aceeaşi idee pornisem şi eu, dar apoi m-am răzgândit. Nu regret, cred că a fost cel mai bine aşa, dar încă tânjesc după el în poziţia asta. Mereu mi-a plăcut idee.
Să aveţi parte de momente pline în bucătăria voastră! Într-adevăr, această încăpere este sufletul casei. Cel puţin, eu aşa o simt. 🙂
Cuptorul, daaaaa, să știi că pentru înălțimea mea e ceea ce trebuie! :))
Așa e, eu nu mai pot de dragul bucătăriei mele!
E foarte frumoasa si calda bucataria ta! Sa va bucurati de casuta si sa o stapaniti sanatosi si voiosi!
Anca, mulțumim mult!! Și nouă ne place nespus! 🙂 Mai ales aerul…respirabil. Te pup!
Buna ziua.
Imi place noua dv casa, in special bucataria, si in visele mele imi doresc asa un spatiu aerisit, eficientizat la maxim, mobila alba, cuptor ridicat, si cateva mici elemente de decor. Referitor la decor, as dori sa va intreb ce reprezinta borcanul cu lamai? Sunt lamai puse intr-o zeama, ceva, sau sunt pur si simplu de decor? Sau e o metoda de care nu stiu eu de a pastra lamaile, altfel decat in frigider? Cat rezista in borcan lamaile?
Multumesc mult.
Bine ați venit pe blog! Și vă mulțumesc că mi-ați scris!
Chiar vorbeam azi dimineață cu soțul despre lămâile din borcan. 🙂 Nu e nicio tehnică, doar le-am depozitat așa, pentru decor. Mi-a plăcut cum se vedeau. Și nu, nu rezistă. După 2 zile deja 2 erau stricate.
E foarte frumoasa, luminoasa si primitoare! Pare suficient de mare pentru a-ti face de cap pe acolo (culinar vorbind) si suficient de mica incat sa nu te strofoci prea tare curatand-o. 🙂
Exact, nu e nici prea mare și nici prea mică. 🙂 Asta cu partea de curățenie e cea mai complicată, dar nu imposibilă. Îmi spunea astăzi cineva că durează cam 6 ani entuziasmul legat de mutarea într-o casă nouă. Deci se încarcă rezervoarele pentru 6 ani, îți dai seama?? 🙂 Ăsta da motor ca să faci curat în bucătărie!!
Si e mereu asa curata si alba? 😀 Nu de alta, dar sunt un pic invidioasa :))
Albă, da!! Curată, știi tu…ca o bucătărie în care gătesc 2 oameni și se vântură 2 copii. 🙂 Dar, în mare parte din timp, da, pot primi pe oricine aici, fără să mă jenez.