Mi-am dorit în iarna lui 2017 să facem ceva nou, mai ales că noi nu prea ieșim iarna. Am povestit în alte articole că noi cam hibernăm din noiembrie până în martie. Dar anul acesta am vrut musai să facem ceva nou și altfel. Doar că nu a prea fost iarnă până în februarie și ne-a dat peste cap planurile. După ce am reușit un săniuș pe cinste la munte, cu ocazia primei ture de ninsoare și când tocmai ne întrebam ce să mai facem, a venit invitația de la centrul de echitație Potcoava. Eram cu ochii pe acest loc de ceva vreme, dar nu știam exact când să ne alegem momentul ca să le facem o vizită. S-a potrivit însă de minune, pentru că exact în perioada în care am fost noi, a nins abundent, iar zilele de martie petrecute acolo au reușit să ne convingă de faptul că iarna la munte poate fi chiar faină, dacă ești captivat și de alte lucruri specifice locului.

Am plecat către munte și am ajuns într-un loc unde ne-am îndăgostit. De cai

Am împachetat și ne-am pregătit de plecare la munte. Nu ne-a trecut prin cap că va fi altfel față de escapadele pe care le facem noi de obicei, în 4 sau în 2. Am plecat duminica după prânz și ne-am întors marțea, în partea a 2-a zilei. În toate cele 2 zile a nins și a fost vreme de iarnă autentică, atât pe șosele, cât și la destinație.

Potcoava Mountain Holiday este un resort aflat în județul Dâmbovița. Din București, cam în 2 ore și 40 de minute ajungeți, dacă mergeți bătrânește, cum mergem noi. 🙂 În orice caz, am folosit Waze și am setat mai întâi Fieni, apoi satul Brebu și când am intrat în Brebu am pus pe hartă Potcoava. Atenție, la Potcoava se poate ajunge NUMAI prin satul Brebu. Waze mai are o rută care te pune să faci stânga în localitatea Runcu pe un drum cu pietris. Acest drum ajunge la Potcoava, dar numai calare. Deci, evitați-l!

Am ajuns în jur de ora 18.00, deci nu avem fotografii din acea seara. Povestea noastră la Potcoava însă a început imediat după micul dejun, a 2-a zi. Căluții au fost principala atracție și veți vedea de ce, în fotografiile de mai jos. De fapt, Potcoava este un loc despre cai. Oriunde altundeva puteți găsi cazare și mâncare, însă la Potcoava mergeți pentru căluți, de fapt. Am început cu o concluzie, știu. Însă pentru mine Potcoava a fost o experiență de care aveam nevoie și care mi-a arătat o altă față a vacanțelor la munte, atât pentru mine, cât și pentru copii.

Copilul meu cel mare s-a împrietenit imediat cu un căluț ce i-a fost prezentat. A primit cască și până să mediez eu relația Măriucăi cu ”Blondele de la Potcoava”, Teo era deja călare.

Dacă reușiți să treceți peste imaginea cu mine înfofolită (pentru că era destul de frig pentru gustul meu), vă pot spune că a fost dragoste la prima vedere cu Stewart, căluțul vedetă de la Potcoava, despre care auzisem tot felul de povești. Mi s-au adeverit. Stewart a fost prietenos și cooperant tot traseul. Primul meu traseu a fost cu el, în afara resortului, pe drumul de acces. Aceasta pentru că ninsese abundent și nu era prudent să facem traseu în pădure, după cum ne-a explicat unul dintre instructorii care ne-a însoțit. 

Primul drum călare, pe care l-am făcut la Potcoava, a durat cam 1 oră, cu tot cu împrietenirea în grajd și cu foto. A fost împreună cu Teo, iar fiecare dintre noi am avut un instructor, care ne-a însoțit pe tot traseul. Instructorii sunt certificați internațional și participă la tot felul de instruiri periodice, după cum ne-a povestit Ionuț Popescu, proprietarul acestui concept.

Fotografiile pe care le vedeți cu Teo, pe jos, alături de cal, sunt făcute în curte, în cadrul unui proiect de educație asistată de cai, la care am fost martori și în care au fost implicată o echipă venită la un training în acele zile. Educația asistată de cai se numește Horse Touch și puteți afla despre ea aici. Pentru mine a fost un concept nou, însă înțeleg că pentru echipele din corporații este o tehnică de mare ajutor pentru a echilibra probleme de lucru, de atitudine, de leadearship, de comunicare. Însă am fost uimită să văd copilul cel mare atras de acest concept și conducând, printre obstacole, calul în manej, cu grijă și disciplină.

Legat de echipament, casca mea ar fi trebuit pusă direct pe cap, nu peste căciulă, pentru siguranță. Însă era foarte frig, ningea și bătea vântul. Pentru că am fost însoțită de instructor, am lăsat căciula la locul ei, fără să îmi fac griji.

Sursa foto: Carmina Nițescu – turism market.

Cum arăta locul acoperit de ultima zăpadă a lui martie

Ați văzut că am început cu povestea despre căluți și despre prima noastră excapadă pe cal. Așa că vă arăt abia acum cum era locul în zilele în care am fost noi acolo. Winter tale, nu-i așa? 🙂

Sursa foto: Călin Stan

Centrul de echitație Potcoava sau locul unde afli totul despre cai

La Potcoava, sunt 13 căluți, aduși din Tirol. Este o rasă de înălțime mai mică și care se potrivește bine cu regiunea de deal și munte de la poalele Munților Leaota. Frumoși, blânzi, atenți la omul cu care fac echipă. Tot centrul a fost construit în jurul lor și pentru ca oamenii care vin aici să lase deoparte totul și să intre în comunicare cu ei. După câteva zile petrecute acolo, am plecat și noi mai liniștiți și mai relaxați. Copiii învață mult și multe. Lasă frica deoparte și își dau seama că pot lega o prietenie frumoasă cu Stewart sau cu Neli. Devin mai atenți, se concentrează mai ușor și fac liniște. Să audă calul și să îl simtă.

Am învățat să urc și să cobor de pe cal – să nu râdeți, nu e chiar simplu. Am învățat poziția călare, pe drum drept, dar și atunci când calul merge la vale sau urcă dealul. Am adaptat postura, în funcție de mișcările calulului, ca să îl ajut și pe el și să îmi fie și mie comod pe drum, să nu stau încordată. Calul simte încordarea și anxietatea omului care îl însoțește, să știți. Călare, sunteți o echipă. Iar experiența trăită depinde de fiecare dintre cei 2, e un exercițiu teribil de autocontrol și autocunoaștere, vă asigur.

Pentru cei care ați condus cal doar în manej, să știți că e total diferit. În fapt, aceasta e marea diferență dintre Potcoava și alte centre de echitație. Oamenii învață să călărească pe drum, prin pădure, trec râuri și urcă dealuri. Cu echipa de căluți de rasă Haflinger, născuți și instruiți pentru a conduce oameni în astfel de zone și alături de instructorii certificați.

Eu am fost pe traseu de 2 ori, soțul 1 dată, iar Teo de 3 ori, plus partea de însoțire a calului în manej, în exercițiul de educație asistată de cai. Mai mult, a ținut mult să îl însoțească pe Ionuț (proprietarul resortului), atunci când a dus caii la grajd, la final. De fapt, nu știu cine pe cine a însoțit, pentru că ea ținea calul de căpăstru. Ionuț a învătaț-o să în conducă, să îi vorbească și să îl țină de căpăstru, așa încât calul să înțeleagă ce vrea de la el. În a 2-a zi, căluțul o asculta de parcă era prietena lui de când lumea. Pasiunea pentru cai a lui Ionuț e contagioasă, sunt sigură. 🙂

Sursa foto: Ionuț Badea, fără link 🙂 

Masa și cazarea

Mesele noastre au arătat așa cum vedeți mai jos. Pregătite zilnic, de către echipa de bucătărese, după meniuri gândite cu un chef profesionist și pe ideea de mâncare sănătoasă, cât mai naturală, cu ingrediente din zonă. Alături de noi, la fiecare masă, au fost proprietarul resortului și familia lui, soția și cei 3 copii. Am mâncat împreună, iar copiii noștri s-au jucat împreună. Ei locuiesc acolo și se bucură de viața în mijlocul naturii, împreună cu oaspeții lor. Lucrul aceasta mi-a dat o stare de bine și m-am relaxat din multe puncte de vedere, pentru că am simțit elementul de natural și autentic. Mai mult, am cunoscut-o pe Silvia, cu care am vorbit multe despre copii și despre mâncare. M-am bucurat să aflu că au în plan o seră și alte surse de hrană, pe care să le crească ei și care să fie destinate consumului de către clienți.

Mâncarea e gândită și pentru vegetarieni sau pentru persoane care țin post sau au diferite alergii. Ciorbele nu sunt congelate și decongelate, totul este proaspăt, poate fi servit de copii mici. Sarea nu este prezentă în mâncare excesiv, iar cuburile de gust gen Delikat sau Vegeta sunt excluse din discuție și din practică.Nu a existat masă fără salată și vă asigur că băieții Silviei și ai lui Ionuț chiar mănâncă salată. 🙂

Am scris despre fiecare aspect, în ordinea importanței pentru noi. De la căluți, la mâncare, iar la final, despre loc, camere și spațiile comune, plus ce mai puteți face la Potcoava, vara sau în orice anotimp. Nu pentru că nu ar fi importantă camera, ci pentru că acolo chiar am mers pentru experiența cailor. Cum spuneam și la început, locuri unde veți găsi cazare și masă sunt peste tot în țara asta, dar locuri unde să aflați totul despre cai și să fiți îndrumați pentru a descoperi caii și a trăi o experiență cu ei, nu sunt foarte sigură că sunt, la acest nivel.

Cum arată locul vara

Manejul, lacul, terasa pensiunii, foișorul și locul de joacă, care va fi mutat și dezvoltat, în curând. Dincolo de toate, pădurea, pe ale cărei trasee ne putem plimba vara în voie. Abia aștept să revenim aici, din mai încolo, să simțim vara și să revedem căluții!

Sursa foto: Căin Stan

Cum arată resortul – camerele și locurile comune

Nu am apucat să fac fotografii decente în cameră, căci fetele au invadat spațiul imediat, iar tatăl lor a și aruncat bagajele, imediat ce am sosit. Însă chiar aceasta e camera în care am stat și vederea era către munte și manej. Am încăput cu țarc, fotoliul era pliabil, iar patul nostru mega încăpător. Cald, curat și primitor, ca să ne îmbie în așa zile de iarnă trăite acolo. Mobila este de lemn, făcută de Bogdan, un meșter prieten.

Ultimele fotografii sunt de la Centrul Spa, aflat în interiorul resortului – saună, jacuzzi și camera salină. Accesul la ele se face cu anunțarea dorinței în prealabil, cu ceva ore, pentru a se efectua pregătirea necesară legată de încălzire.

Sala de mese se desparte de sala de conferințe cu un perete mobil, dacă aveți în plan un eveniment aici. În fotografie, cele 2 sunt unite.

Legat de costuri, puteți cere o ofertă de cazare și masă la adresa [email protected], iar prețurile pentru orele de echitație, le aflați și de pe site. Cazarea nu este deloc scumpă (în weekend este 235 lei camera dublă/noapte, iar cea single 200 lei), iar mâncarea e 140 lei/zi/persoană, toate mesele incluse. De rezervări se ocupă Silvia, soția lui Ionuț Popescu.

Ce mi-a plăcut mult

M-am îndrăgostit de căluți. Nu credeam că voi ajunge să spun asta vreodată, pentru că mă temeam de ei, cu mulți ani în urmă, fără motiv. Mă bucur că am avut această experiență în cel mai bun cadru și cu cei mai buni oameni. Am călărit alături de copilul meu, ceea ce mare lucru. Recomand! Nu stați deoparte, urcați pe cal, mergeți alături de copii!

Am aflat o poveste despre o afacere făcută din pasiune și despre un loc în care omul care conduce afacerea trăiește, el și familia lui, mănâncă alături de oaspeți și petrece timp cu ei.

Mi-a plăcut faptul că, la intrare, ne descălțam de bocanci și încălțam cu papuci de casă. Vă dați seama ce ar fi însemnat să intrăm cu zăpadă pe tălpi? Toate spațiile comune, unde se jucau cei mici și se târau pe jos, ar fi fost compromise.

Copiii s-au jucat în living, iar de acolo peisajul se vedea mirific – curtea și munții Leaota.

Tihna. Am simțit că nu mă presează nimic, m-am deconectat.

Domeniul Potcoava se întinde pe o suprafață care permite intimitate și nu va exista pericolul ca vreun alt hotel sau pensiune să se ridice în vecinătate, cu alte reguli sau alt concept care să compromită cumva locul de liniște care s-a dezvoltat aici.

Aș vrea să fac Tabăra de Wellness aici, dacă astrele se aliniază anul acesta. Ce ziceți, ați participa? 

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter! Puteți urmări pe unde mai călătorim în țară, citind rubrica CĂLĂTORIILE NOASTRE.

Sursa foto: arhiva personală și sursele menționate