Dacă închid ochii, simt mirosul gogoșii proaspăt scoasă din tigaie de bunica. Nu apucă să o azvârle cu furculița în farfurie, că eu mă și reped cu mâinile mele pofticioase de copil asupra ei. Gogoașa încă mai sfârâie în farfurie, deasupra celorlalte. Ignor sfaturile amuzate ale bunicii și mă reped cu dinții asupra minunii ăleia aurii. După câteva îmbucături vesele, în zgomot de sunete ”au, ce frige!”, ochii îmi pică peste castroanele pregătite de bunica: cu brânză, cu miere, cu dulceață. Cea cu brânză e începutul, după care urmează, în ordine, celelalte. Mă așez liniștită acum, cu o farfurie în mână, pe un scăunel pitic, în pragul ușii din bucătăria de vară. Câteva găini ne dau târcoale, amețite și ele de mirosul răspândit de tigaia bunicii într-o sâmbătă de vară, de vacanță. Una dintre pisici ne curtează în limbajul ei și ne privește insistent. 

***

Adevărul este că bunica făcea cele mai bune gogoși și cei mai buni cozonaci. Evident, cu ingrediente naturale: lapte, făină, smântână, ouă, toate de la animalele și păsăretul nostru, din curte. Bunica e deci responsabilă pentru preferința mea în ceea ce privește desertul. Dar bunica gătea desert doar în weekend și de sărbători. Nu avea nimeni timp peste săptămână să frământe cocă și să o aștepte ca să se coacă. Cu muncile câmpului, cu acareturile și cu animalele pe care le îngrijeau, serile și diminețile erau pline. Noi, copiii, știam asta. Nici nu ceream, nici nu insistam. Pentru că pomii roditori erau la dispoziția noastră: de la prun, măr, păr, dud, cireș, vișin, iar către toamnă, struguri și gutui. Bucuria noastră era să căutăm căpșunele în căpșuni. Între mese, fructele erau bucuria noastră. În rest, joacă multă: alergam din zori până pe înserate, săream garduri și ne cățăram în copaci. În momentele de odihnă de peste zi, citeam sau mai lucram câte ceva la temele de vacanță. Sâmbăta și duminica însă bunica ne făcea desert, ca să ne răsfețe sau ca să sărbătorim ceva. Totul era atât de firesc!

Adevărul este și că traiul urban ne-a îndepărtat de obiceiuri precum cele din copilărie. Mâncăm mai puțin de foame și mai mult pentru a ne compensa diferite alte nevoi. Avem desert la dispoziție, din abundență, iar noi îl pregătim acasă din ce în ce mai rar. Spre deosebire de copilărie, ne mișcăm puțin și mâncăm cu mult peste nevoia corpului. Alegem cantitatea și ne preocupă foarte puțin calitatea. Porțiile sunt din ce în ce mai mari, iar noi nu ne mai întrebăm despre ingrediente. Dăm vina pe mâncare pentru toate relele noastre. Iar adevărul este că mâncarea, inclusiv desertul, nu au cum să ne facă rău, dacă respectăm 3 principii simple: 

– Doza/porția;

– Frecvența;

– Calitatea ingredientelor.

Ce spune teoria despre desert

Dacă ne uităm bine la piramida alimentelor, vedem că desertul se află și el acolo. Doar că e în vârf. Adică există în alimentație, însă nu mereu și nu cu indicație legată de numărul de porții. Desertul este deci o tratație ocazională. Cum mai zic eu, ocazional înseamnă din când în când, nu cu fiecare ocazie. 🙂 Glucidele cu absorbție rapidă nu trebuie să depășească 10% din rația calorică zilnică și prezența lor nu este obligatorie pentru buna funcționare a organismului nostru.

Teoria mai spune că dulciurile reprezintă o sursă ridicată de energie. Mai contează și ce faci cu energia pe care o iei dintr-un desert. Te prăbușești pe canapea sau urmează pentru tine o activitate musculară intensă – urci pe munte, de exemplu?

De asemenea, tot ce înseamnă desert poate fi consumat în cantități care să nu producă dezechilibre în dieta noastră cea de toate zielele. Cu alte cuvinte, e important și ce altceva mâncăm în ziua respectivă, atunci când știm că ne vom bucura de un desert la masă. De pildă, pentru că eu sunt o pofticioasă, la o masă festivă, aleg să înjumătățesc din restul de preparate, ca să pot gusta și desert. Sau renunț la un fel de mâncare. Sau în ziua respectivă aleg preparate cât mai light, de la salate la supă, pâine integrală și tot așa. Aceasta e regula echilibrului. Cum spuneam, doza face diferența, în orice. Prin urmare, nu alimentele sau dulciurile ne fac rău, ci tendința noastră de a mânca în exces.

Așadar, ce facem în privința desertului?

Păi exact ce am spus mai sus: echilibru și calitate! 

Secretul echilbrului ține de cantitatea pe care o consumăm, iar desertul ne dă o stare de bine, ne amintește de copilărie și ne prilejuiește experiențe frumoase cu familia și prietenii. De ce să ne excludem din viață această bucurie? Însă ca să ne bucurăm de ele, cu moderație, avem nevoie de calitate. 

Citiți ingredientele produselor, alegeți furnizori care produc desert din ingrediente fără conservanți și coloranți chimici și fără să fie intens procesate. 

Cercetați termenul de geranție și nu vă bucurați de un termen de garanție lung. Dimpotrivă, cel mai scurt termen de garanție înseamnă că produsul nu are conservanți și că ingredientele sunt naturale. 

℗ Recomandare desert de calitate – cofetăriile Arkadia

Recomand din comerț doar ce testez eu și ce văd ochii mei cum se produce. Așa se face că am fost săptămâna trecută în laboratorul din București al Cofetăriei Arkadia. Laboratorul produce diferite sortimente de desert pentru cele 2 cofetării deschise recent în București: pe Calea Moșilor nr. 298 și pe Șoseaua Ștefan cel Mare nr. 31. Cât am stat noi acolo, în 2 ore și jumătate, au fost produse toate tipurile de desert sărat șu dulce, pe care le vedeți în fotografiile de mai jos. Am fost acolo de când se puseseră pe foc gemurile și se paparau cremele din ouă adevărate, nu din prafuri, de când se întindea aluatul pentru sărățelele produse din smântână, ouă, cașcaval și făină. Am gustat din toate, mărturisesc. Am regăsit în sărățele gustul celor preparate din bunica. 🙂 Cam 3 zile este termenul de garanție al produselor de cofetărie  și patiserie realizate la Arkadia. Apropo de ce spuneam și eu mai sus.

Laboratorul pe care l-am vizitat are o suprafață de 700 mp și momentan, deservește cele două cofetării Arkadia din București. Veste bună: pe lângă acestea, proprietarii intenționează să mai deschidă încă 15 cofetării în București. 

Povestea cofetăriilor Arkadia

Cofetaria Arkadia a apărut în urma vizitelor făcute în Grecia de către proprietarii brandului, cărora le-au plăcut mult dulciurile tradiționale grecești. Așa s-a născut dorința de a arăta românilor și „un altfel de dulce”, decât cele tradiționale care se pot cumpăra din cofetăriile de la noi. Astfel, pentru producția prăjiturilor Arkadia au fost aduși cofetari greci și au fost importate majoritatea utilajelor și materiilor prime din Grecia, pentru a produce, pe baza rețetelor tradiționale grecești, prăjituri cât mai proaspete și savuroase. 

Mai multe informații poți afla de pe https://cofetariaarkadia.ro/ sau de pe pagina de Facebook, https://www.facebook.com/cofetariaarkadia/.  

Cofetării Arkadia mai găsiți 10 în: Craiova, Râmnicu Vâlcea, Pitești și Slatina, iar laboratoare de producție proprie sunt în: București, Craiova și Râmnicu Vâlcea. Lanțul de cofetării Arkadia există pe piață de șapte ani, primul punct de desfacere fiind deschis în august 2011, la Râmnicu Valcea. 

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!

Sursa foto: arhiva personală