Suntem parinti, avem responsabilitati zilnice cu duiumul, avem joburi care de cele mai multe ori ne solicita 12 ore pe zi, avem parinti si prieteni, o viata de cuplu si multe alte raspunderi sociale. Mai mult, modelul nostru parental nu a inclus si activitatile sportive, deci am avut prea putin suport in aceasta directie. E drept, avem 1-2 prieteni care merg la sala cu regularitate sau alearga la maraton, dar nu am avut niciodata curaj sa ii intrebam cum reusesc ei sa se trezeasca la ora 7 in week-end sa mearga la sala, sau in fiecare zi, sa dea o tura de cartier. Va recunoasteti macar un pic in descrierea de mai sus? Eu da, trebuie sa fiu sincera, pe alocuri ma regasesc. Am inceput sesiuni nenumarate de sala – am trecut prin toate tipurile de antrenamente, am alergat, am mers pe jos, dar nu ma pot lauda in prezent ca am urmat o perioada lunga vreun antrenament, cu exceptia celor din liceu, unde ma pregateam pentru examenele trimestriale, caci nu era de glumit.
M-am intrebat daca nu cumva imi lipseste un hormon. 🙂 De fapt, am si adresat in interviul de mai jos o intrebare in acest sens. Nu stiu daca speram un raspuns pozitiv din partea lui Liviu-Alexandru PAVEL – instructor de fitness integrat si antrenor personal de mai bine de 12 ani, axat pe life-coaching sportiv, in ultimii 5 ani, absolvent de ANEFS si de alte cursuri de profil. Cum banuiti deja, nici vorba de asa ceva. Se pare insa ca, pana acum, am pierdut la capitolul negociere cu mine insami. Caci despre asta e vorba – despre intentie, prioritati si multa vointa. Adevarul este ca nu sunt perfecta si ca ma bucur ca am in continuare un obiectiv – pe care voi lucra si mai mult in perioada urmatoare.
E un interviu frumos, cu ocazia caruia ne vom explica multe lucruri, mai ales daca suntem incepatori in ale miscarii fizice, dar nu numai. Sa ne fie de folos tuturor!
Pentru persoanele care nu fac miscare, dar isi doresc sa inceapa de undeva – ce le recomandati?
Din cele mai vechi timpuri si pana astazi, miscarea fizica a reprezentat o parte integranta a activitatilor umane esentiale. Structura sociala a barbatului, aceea de vanator-culegator, sau cea militara, derivata ulterior, au necesitat existenta unui sistem de pregatire fizica. Initial, neformalizat, apoi construit pentru diferitele solicitari ale trupului, miscarea fizica, a fost inteleasa si practicata, atat ca educatie constanta a sistemului muscular, cu beneficii in vigoare, tonus si, deci, sanatate, dar si valorificata in criterii estetice – frumosul, armonia etc. Deloc intamplator, toate marile civilizatii antice au ridicat la mare pret educatia si miscarea fizica, vechii greci fiind printre primii care integrau si femeile in aceste activitati. Cei care doresc sa inceapa sa faca miscare trebuie ca, la capitolul motivatie, sa tina cont de realitatea corelatiei minte-trup-suflet, care nu este nici pe departe meritul lumii moderne ci, a fost formulata perfect, de latini, prin bine-cunoscutul proverb ”mens sana in corpore sano” – minte sanatoasa in corp sanatos, iar particula “in” trebuie citita ca “prin”. Altfel spus, pentru a face fata stresului cotidian, miscarea trebuie sa devina parte a programului de activitati ca sa putem reusi echilibrarea optima de care avem nevoie pentru a functiona. Apoi, dupa ce motivatia a fost stabilita si inteleasa ca prioritara, este imperios necesara existenta suportului nucleului familial imediat, sot/sotie, copii etc. Pe langa caracterul biunivoc al acestui pas, adica de a-i motiva la randul tau pe acestia sa treaca, ei insisi, miscarea, intre prioritati, daca nu o aveau deja, confortul psihic aferent respectarii orelor dedicate miscarii este crucial.
In ceea ce priveste modul in care gandim miscarea, aici este un ocean de posibilitati, pentru ca, debutul miscarii poate insemna, inclusiv mersul acela pe jos, alternativa la orice alt mijloc de transport, sau urcatul scarilor s.a.m.d. Desigur, un factor esential in reusita debutului miscarii este a reusi contracararea unuia dintre cele mai bazice mecanisme psihologice ale sinelui uman, si anume negocierea perpetua, cu noi si din noi.
De ce unor oameni le place mai mult decat altora miscarea fizica – este vreo explicatie hormonala?
Cred, iarasi, ca este vorba despre a-ti stabili ordinea prioritatilor pentru ca, in afara unor afectiuni cronice severe, cauze hormonal, nu par a diferentia diferitii indivizi umani in apetitul pentru activitatea sportiva. Chiar si in cazul unor medicatii zilnice, miscarea fizica poate fi adjuvantul necesar pentru eficacitatea tratamentului.
De ce este important, de fapt, sa faci zilnic miscare? Nu este suficient de 2-3 ori pe saptamana?
Sistemul muscular, asemeni tuturor sistemelor corpului nostru, neuro-comandate, are propria lui memorizare – se vorbeste chiar despre o memorie motorie. Atat in cazul sportului si miscarii facute cu tinte de perfomanta, in care bio-mecanica trebuie prelucrata, intens si in serii, dar si in cazul miscarii facute pentru scopuri de intretinere sau terapeutice, repetitia ramane mama invataturii, cum spuneau tot anticii. Sigur ca, progresiv, activitatea poate incepe cu 2-3 dati pe saptamana, mai ales ca si intervalul dintre antrenamente contribuie la rezultatele dorite. Se poate, de asemenea, alterna succesiunea activitatilor, astfel incat sa fie in program cateva zile de miscare mai puternica (sala de sport etc.) alaturi de plimbari sau mers accelerat, in celelalte.
Recomandati exercitiile fizice acasa? De unde ne putem lua indrumarea, daca le practicam acasa – DVD-uri, TV etc?
Sigur ca, lipsa cronica de timp disponibil a omului contemporan, face ca sa valorificam fiecare clipa acasa si da, ca principiu general, exercitiile acasa sunt recomandate, indiferent de suportul la care putem apela. Insa, este foarte important de precizat faptul ca, indrumarea este esentiala, asa cum bine precizati. Pentru ca, desi succesiunea miscarilor este insusita, la un nivel cognitiv, numai supravegherea antrenorului, care cunoaste si anumitele particularitati medicale ale practicantului, poate corija eventualele greseli recurente, care pot aduce dureri si deprinderi gresite, pe termen lung.
Intr-o dieta, cand este bine sa incepem miscarea – la inceput, sau intr-un anume moment al acesteia?
Corelatia de care vorbeam mai devreme, minte-trup-suflet, are ca fundament o alimentatie echilibrata si nutritiva, baza, practic, a fiecarei posibile diete. Optim este ca miscarea fizica sa fie ajutata de o hrana echilibrata, administrata la ore fixe, la limita senzatiei de satietate. Personal, pentru activitatile mele zilnice, consider traditia crestina a posturilor, cu dozajele si precautiile alimentare, cea mai buna si o urmez si ca exercitiu de vointa – de altfel, un ingredient-cheie al eforturilor de miscare fizica.
Sunt foarte multi oameni care renunta pe parcurs la exercitiile fizice. Ce sfat aveti pentru acestia? De pilda, pentru perioadele aglomerate din punct de vedere profesional, sau in familie – copii sau parinti de care trebuie sa aiba grija.
Asa cum tocmai aminteam, tenacitatea si cioplirea mentala a vointei sunt parte integranta din mecanismele motivationale care ne imping sa facem miscare si, mai ales, care ne ajuta sa nu renuntam. Sigur, provocarile cotidianului sunt multe si apasatoare – de cele mai multe ori, nu mai gasim, nu doar timpul fizic pentru miscare, ci, chiar, puterea necesara. Partea cu adevarat fascinanta a miscarii fizice, in opinia mea, este aceea mentionata, mai devreme, legata de memoria motorie. Chiar daca, suntem siliti sa reducem drastic timpul alocat miscarii, daca aceasta a reusit sa ne devina reflex neconditionat, atunci putem vorbi de o educatie fizica dobandita si, putem face, cat si cum reusim, exercitii de baza si intretinere, fie la birou, fie acasa. Ideal este sa nu renuntam, chiar daca aceasta sintagma s-a banalizat, pentru ca, si dupa o perioada de pauza, putem relua si continua.
E adevarat ca unele exercitii sunt inutile, daca le exersam gresit? Cum putem sa depasim acest impediment acasa, daca nu mergem la sala sub supravegherea unui instructor?
Ca sa nu fie o pledoarie pro domo, deoarece activez ca instructor de fitness integrat, exercitiile a caror eficacitate este cea de dorit, sunt cele pe care le resimtim, la modul propriu, adica prin celebra febra musculara. In zonele corpului unde se instaleaza si coincide cu ce ne propuseseram sa lucram, avem confirmarea ca suntem pe drumul cel bun.
Exercitiile pot fi efectuate, sub supravegherea unui instructor sau antrenor, ca si ghid si care poate da teme pentru acasa, urmari evolutiile, corecta neajusurile.
Esentiale sunt colaborativitatea si exercitiul de vointa pe care cel care face miscarea fizica, sa le valideze permament cu instructorul.
Sursa foto: Pinterest
