Am povestit pe blog despre femei care au ales sa lucreze de acasa, ca sa fie mai aproape de copii, despre femei care au plecat pe drumul dezvoltarii de sine, facand o schimbare radicala in cariera, despre oameni care au inceput sa scoata la iveala stresul unor profesii in care se cade sa fii mereu cu zambetul pe buze, pentru a pastra aparentele, desi interiorul lor plange. Nu militez pentru downshifting, ci pentru alegeri sanatoase cand vine vorba despre munca noastra si relatiile profesionale pe care le dezvoltam. Daca simtim ca ne e bine aproape de copii si putem sa lucram asa, sa facem asta! Daca simtim ca ne implineste munca intr-o corporatie, atat timp cat simtim asta, sa mergem pe acest drum! Dar, asa cum spune si invitata mea de astazi de pe blog, la final de zi sa fim impacati si multumiti, sa simtim ca am adus o contributie si ca ne-am gasit implinirea. Aceasta este o relatie sanatoasa cu munca noastra, care contribuie de fapt la dezvoltarea de sine.
Bunica-mea zicea, da-i omului bani si putere si ai sa vezi ce fel de om e. Viata a aratat ca, in mare parte din situatii, vorbele bunicii s-au adeverit. E drept, nu despre oameni de calitate, care au pus valorile umane pe primul loc si pentru care relatiile interumane sunt mai valoroase decat orice altceva. Pe acestia din urma am avut norocul sa ii intalnesc in ultimul an. Despre unul dintre ei va povestesc azi.
Invitata mea de astazi este Roxana Ilinca. Daca deschideti Business Magazin, catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, din mai anul trecut, o veti vedea acolo. Este Director de vanzari al companiei Business Travel Turism, unul din liderii pietii de corporate travel si MICE. Am cunoscut-o la un training. Mi-a placut de ea, de la prima privire. Am provocat-o sa imi spuna povestea ei, pentru ca e fascinant sa vezi ca exista si astfel de oameni, care nu umbla cu ecusonul si cartea de vizita la vedere, care pun pret pe ceilalti oameni, care le recunosc meritele, care nu vorbesc despre bani tot timpul si care sunt recunoscatori pentru ceea ce au.
Cu o siguranta si o stapanire de sine rar intalnita, cu entuziasm si mereu cu zambetul pe buze. Cu fermitate si bun simt. Cu o aparenta fragilitate, dar extrem de dura in negociere. Cu un bun simt aparte, parca greu de imaginat pentru zilele noastre si intotdeauna cu respect pentru cei din jurul ei. Daca stai de vorba cu ea te cucereste cu zambetul ei, zelul si dorinta de a muta muntii. Cu indarjirea cu care isi apara valorile si credintele. Modesta. Te-ar putea descuraja o prezenta atat de feminina, dar atat de ferma. Si cand spune NU in negociere o face cu zambetul pe buze, firesc si natural, cu un bun simt rar intalnit. Asa povestesc frumos partenerii de business. Asa si-a castigat respectul din piata, respectandu-i pe cei din jur. Cu perseverenta si un simt aparte pentru business, in cativa ani Roxana Ilinca a adus compania acolo unde o vedea acum 7 ani: lider de piata, o companie in crestere de la un an la altul, o companie respectata in bransa.
Mai jos un interviu de suflet cu Roxana Ilinca, primul pe care l-a dat vreodata punandu-si sufletul pe tava, cum zice ea. Primul in care vorbeste deschis si frumos despre pasiuni si povete si nu despre cifre si proiecte viitoare.
Faci parte din promotia tinerilor manageri de top din a noua ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, lansat de Business Magazin în luna mai 2014. Felicitari! Cum ai ajuns in acest moment frumos al carierei tale?
Recunosc ca m-a bucurat nespus aceasta apartie, a fost o recunoastere a meritelor si eforturilor din ultimii ani. Stiu ca suna deja a cliseu, dar nimic sustenabil si real nu se poate construi fara munca, zi de zi, cu perseverenta si credinta, hotarare si daruire. Desi multi mizeaza pe succesul obtinut peste noapte, el poate aparea, dar se va narui intr-o clipa. Am parcurs etape firesti in dezvoltarea mea; cine isi imagineaza ca poate ajunge peste noapte intr-o pozitie de top management fara a parcurge etape firesti din dezvoltarea profesionala, etape importante din cariera, se amageste. Mi-am dorit sa ajung aici, dar nu ma opresc, este doar inceputul a ceea ce doresc sa cladesc in viitor. Imi doresc ca tinerii care citesc aceste randuri sa inteleaga ca nimic nu se obtine peste noapte, fara sa daruiesti, fara implicare, motivatie si corectitudine.
Am ajuns in acest moment minunat din punct de vedere profesional prin munca, implicare, daruire, pasiune si increderea in serviciile companiei pe care o reprezint. Succesul unui om de vanzari consta in primul rand in increderea in produsul pe care il vinde, cu atat mai mult intr-un domeniu ca cel al serviciilor in care nimic nu este palpabil. Si respectul fata de Client si Coleg. Cel mai important “asset” al meu este echipa Business Travel Turism – cu care ma mandresc nespus, profesionisti extrem de bine pregatiti, fara de care nu as fi ajuns aici. Este intotdeauna o munca sustinuta de echipa, este un tot care vine la pachet. Nu imi arog merite, am sustinut si voi sustine intotdeauna: munca unui om de vanzari este munca de echipa. Ma inclin in fata performantei si a profesionalismului indiferent de domeniu, respect enorm pe cei care fac ceea ce eu nu pot din punct de vedere profesional.
Meritele se datoreaza si celor mai importanti oameni din viata mea, parintii de la care am primit o educatie solida, sotul meu care imi intelege si respecta meseria, Paula Dobrescu pentru modelul de performanta in business.
Se spune ca esti media celor 5 persoane din viata ta cu care iti petreci 80% din timp! Cauta oameni care au avut si au succes in domeniul care te pasioneaza, de la care ai ce invata, stai in preajma lor, asculta-i, invata si fa ceea ce fac si ei. Iar succesul nu va intarzia sa apara!
Cum ai ales sa faci schimbarea de la cariera de profesor la cea de om de business, si mai ales de vanzari? Ai ales tu compania si domeniul, sau te-au ales ele pe tine?
Visul meu a fost sa devin profesor de limba romana, lucru care s-a si intamplat, am predat limba romana timp de 3 ani. Nimic nu este intamplator. Anii de pedagogie, dorintele din copilarie se impletesc intr-o maniera armonioasa cu ceea ce fac acum, este tot un exercitiu pedagogic, intr-un sens extins, a muncii zilnice. Comunic, explic, negociez, ca la catedra, dar in alti termeni si cu un alt auditoriu.
Dar revenind la intrebare, iubeam catedra si elevii si ei ma respectau enorm. M-am bucurat de dragostea lor ani de zile dupa ce am plecat de la catedra, in continuare ma suna multi dintre ei sa imi spuna o vorba buna de ziua mea, unii ma suna sa imi spuna ca sunt angajati in compania x sau y pt ca le-am insuflat dragoastea de frumos si adevar..este minunat sentimentul! Si meseria de profesor este nobila! Dar simteam ca ceva sau cineva ma asteapta, ca drumul meu este altul. Cu regret si lacrimi in ochi am parasit dupa 3 ani un univers in care eram sigura intr-un mediu in care nu stiam nimic. Am aplicat si am fost acceptata intr-o companie cu 600 de angajati din domeniul IT, eu, care visam elevi si olimpiade cu elevi premianti. Am ajuns intr-o companie privata, in primele zile nu intelegeam nimic din limbajul corporate si ce se doreste de la mine. Dintr-o etapa de siguranta si confort, trecusem intr-o zona in care nu stiam nimic.
Nu m-am descurajat, am invatat in fiecare zi cate ceva, am acumulat, si peste 3 luni i-am spus CEO-ului ca trebuie sa infiintam un departament de comunicare. Si asa am inceput cu departamentul de comunicare. Am parasit compania dupa cativa ani intrucat nu ma mai regaseam profesional, imi doream altceva.
Fiind un om puternic, luptator, nimic nu m-a motivat mai mult decat dorinta de a intra in vanzari. Am ales firesc domeniul intrucat nimic nu mi se pare mai provocator decat a face performanta. Impreuna cu echipa mea, facem performanta, schimbam tagme, inovam. Atat cat putem si in limitele a ceea ce este permis. Intr-adevar, doar cerul este limita!
Dar pentru a-ti raspunde intr-un final la intrebare, ne-am ales reciproc, eu aveam nevoie de un domeniu provocator, care sa ma motiveze, sa fiu in contact permanent cu clientii si domeniul avea nevoie de o alta fata a businessului de calitate la cele mai inalte standarde.
Munca in vanzari este grea, provocatoare, dar iti aduce satisfactii imense. Cine isi alege domeniul trebuie sa fie constient ca nu performezi fara daruire si implicare1000%, ca trebuie sa fii alaturi de clientul tau, cand are nevoie, zi si noapte. Situatii de urgenta pot aparea oricand. Si daca nu esti prezent, toata munca de ani de zile se transforma. Tot ceea ce am facut a reprezentat o provocare. Daca nu m-as simti provocata, m-as plafona. Iar in vanzari fiecare zi reprezinta o provocare:)
Ai 10 ani de experienta in marketing si vanzari, dintre care 7 sunt in pozitie de management. Care a fost cea mai frumoasa experienta in aceasta perioada? Dar cea mai neplacuta?
Cele mai frumoase experiente sunt cele in care ti se recunosc meritele, in care clientii te recomanda, in care ti se multumeste ca ai schimbat experiente, destine.
Ca om de vanzari, toate experientele memorabile se leaga de clienti care si-au dorit sa inceapa colaborarea cu noi si ne-au multumit apoi la scena deschisa, se leaga de oameni minunati pe care ii cunosti si care schimba destine, de experientele fiecaruia impartasite din care poti invata cate ceva, de lacrimi de fericire la auzul unor cuvinte de multumire in aplauzele celor din sala in care ti se multumeste pentru ce ai adus nou si frumos, de recunoasterea meritelor prin aparirita in catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP si cate si mai cate! Doamne, scriind aceste cuvinte imi dau seama cat de fericita sunt si cata libertate am, facand ceea ce imi place, nefiind ingradita intr-un domeniu care nu mi-ar fi adus fericire.
In categoria experientelor neplacute, pot doar sa dau un sfat din ceea ce am trait personal: in zilele noastre, un gentleman’s agreement nu mai inseamna pentru unii, din pacate, nimic. Sa ne ferim asadar de aparente si oameni mici, sa ne bucuram de oamenii adevarati.
Din experienta de lider de echipa, care e cea mai mare provocare intampinata?
Cea mai mare provocare: castigarea respectului si a increderii colegilor.
Cine este omul din spatele managerului Roxana Ilinca? Ce pasiuni are, cum isi creeaza timpul ei dincolo de birou si cum il imparte?
Rox – cum ma alinta toti prietenii, este un om cald si indragostit. Empatic la suferintele celor din jur. Si foarte loial. Nu spun altceva despre mine, ii las pe cei din jurul meu sa ma caracterizeze. Stiu ca nu as putea face rau cuiva intentionat, stiu ca daca am putut ajuta am ajutat neconditionat prieteni sau “mai putin prieteni”, stiu ca am dat fara sa cer nimic in schimb, stiu ca pun in fiecare seara capul pe perna linistita si fericita, stiu ca ma bucur de toate momentele minunate care mi se intampla si nu uit sa multumesc pentru tot ce mi se intampla bun si pentru lectiile pe care le primesc atunci cand trebuie.
Imi petrec timpul liber cat mai mult alaturi de sotul meu si cativa prieteni dragi sufletului meu, putini si buni, cu care impart bucuriile si tristetile, visele si asteptarile, calatoriile si iubirea fata de bine si frumos. Am exclus din cercul de apropiati oameni pesimisti si nemultumiti constant, pe cei care nu aduc plus valoarea dezvoltarii individuale, cu care simpla intalnire era un must si nu o placere. In spatiul meu privat sunt inconjurata doar de Oameni adevarati, puternici, verticali.
Imi gestionez cu atentie timpul liber, il pretuiesc si incerc sa il impart echitabil in clipe petrecute cu mine in activitati care ma relaxeaza, in activitati petrecute doar cu sotul meu si altele in care au loc si prietenii de suflet, oameni buni pe care ii pretuiesc enorm.
Ne bucuram de vacante minunate in doi sau alaturi de prieteni, petrecem week-endul impreuna avand activitati care ne aduc bucurie. Inot, citesc, calatoresc, imi cumpar multe flori – am mereu casa plina de multe flori. Nu adorm fara cateva pagini citite – intotdeauna pe noptierele noastre sunt cel putin 2 carti pe care le citesc in paralel. Sau reviste bune. Rar deschidem TV-ul, vorbim des cate-n luna si in stele, ne prinde miezul noptii facandu-ne planuri. Si radem mult, mult, este asa de bine!
Stiu ca iti place sa calatoresti. Cat de des te bucuri de acest lucru si catre ce destinatii? De ce crezi ca e bine ca oamenii sa calatoreasca?
Imi place enorm sa calatoresc, daca as putea da cuiva 2 sfaturi acestea ar fi: iubiti si calatoriti! Sfatuiesc pe oricine sa incerce sa descopere locuri noi, sa incerce experiente unice.
As putea sa insirui zeci de motive pentru care eu calatoresc si de ce as putea sfatui pe toata lumea sa calatoreasca: in primul rand, bogatia sufleteasca. Locurile si experientele noi inseamna o bogatie sufleteasca incomensurabila: este singurul meu pariu cu viata: atat cat voi putea, imi doresc sa vad cat mai mult din lumea asta atat de larga si atat de mica totusi.
Cred ca noi toti cei care iubim calatoriile o facem pentru ca ne reintoarcem cu valori noi, cu trairi magice, cu clipe de neuitat. Orice calatorie trebuie sa te faca sa fii recunoscator ca esti binecuvantat ca ai putut fi acolo, ca ai putut vedea, gusta, mirosi, trai.
Calatoresc pentru ca intalnesc oameni noi, culturi noi, civilizatii diferite.
Calatoresc pentru ca doar asa ma imbogatesc spiritual si este singura bogatie care indiferent de ce ti se intampla, nu o vei pierde.
Calatoresc pentru ca face bine in relatia de cuplu sa iesi din tumultul vietii de zi cu zi din cand in cand.
Calatoresc pentru a-mi da un restart.
Calatoresc pentru ca nu as vedea viata altfel.
Calatoresc pentru placerea de a gusta ceva nou, de a ma bucura in fata unei capodopere, calatoresc pentru lacrimile pe care le am de fiecare data cand ating delfinii pe care ii iubesc atat de mult, calatoresc pentru ca imi aduce fericire si implinire ca nu trec anii pe langa mine. Sunt o impatimita a divingului pe care il practic alaturi de sotul meu de cate ori avem ocazia. Viata subacvatica este fascinanta, este o alta lume, atat de limpede si ireala!
Incerc de fiecare data o destinatie noua, iar pe cat posibil sa revin cu emotie si bucurie in locurile in care am trait si descoperit magia locurilor, a oraselor, a vietii localnicilor. Iubesc Barcelona pentru aerul fermecator al orasului, Parisul pentru romantismul orasului, Verona pentru cel mai bun prosecco baut vreodata si cate si mai cate. Vara imi doresc sa fiu aproape de mare, iubesc soarele, iubesc marea, iubesc adancurile marii de care sunt pasionata sa le descopar. Intr-o alta viata sigur am fost cercetator maritim sau scafandru.
Dedica-mi o data cateva pagini si iti voi vorbi despre fiecare destinatie in parte.
Ai o relatie de lunga durata, din cate povestesti frumos. Acest lucru a presupus de-a lungul timpului, banuiesc, cautarea unui echilibru intre viata de cuplu si cea profesionala si timp dedicat fiecareia gestionat cu atentie. Ai niste invataminte pe care ai dori sa ni le impartasesti, care crezi ca ne-ar folosi si noua?
Asa este, ma bucur si traiesc alaturi de sotul meu o frumoasa si continua poveste de dragoste. Este un om minunat si inteligent. Dupa 10 ani de relatie suntem mai indragostiti ca in prima zi.
Retete? Nu exista sau nu le-am gasit noi.
Noi am gasit echilibru si placerea de a face totul cat mai mult impreuna in putinul timp pe care il petrecem impreuna.
Am rezolvat cea mai simpla ecuatie in cuplu: am daruit si am primit dragoste si respect.
Am inteles ca nimic nu se face de la sine, o relatie de care nu ai grija, ca si de o floare, se ofileste si in final moare. Oricat ai incerca sa o uzi din nou, nu va rasari nimic din pamant uscat.
Am inteles ca un cuplu inseamna 2, cand esti mereu singur nu este cuplu.
Este foarte important, cred, sa nu renunti la dorintele tale, sa nu renunti la visele tale, la momentele tale petrecute cu tine. Dar sa nu iti neglijezi omul de langa tine care are atata nevoie de tine, de iubire, de o vorba buna, un sfat, de timp petrecut impreuna.
Daca vrei sa primesti trebuie sa si daruiesti: atat iubire neconditionata cat si clipe impreuna.
Ce iti doresti de la tine in urmatorii 10 ani, din punct de vedere personal si profesional.
Obiectivele mele profesionale sunt foarte clare: in urmatorii ani vreau sa ajung director executiv al companiei, sa ne mentinem pozitia de lider in piata de business travel, sa excelam in servicii de calitate, ca si pana acum.
