Cand vine vorba de copii si afectiunile de care sufera, de cele mai multe ori in tara noastra povestile pe care le auzim sunt triste. Exista insa si povesti inspirationale, care ne redau speranta si increderea in oameni, in medici si mai ales, in noi insine, in puterea care sta in noi, si care iese la suprafata datorita celor dragi.
Mai jos este povestea lui Alex – un baiat care la 14 ani a aflat ca are artrita. Si care a reusit sa depaseasca pragul psihologic al bolii si sa transforme un dezavantaj intr-o poveste frumoasa si o mare pasiune – cea pentru medicina. Alex este astazi student in anul al 5-lea la Facultatea de Medicina si isi aminteste cu emotie de perioada de inceput a bolii:
”Povestea mea a inceput la scurt timp dupa implinirea varstei de 14 ani, o varsta a adolescentei, cu intrebari si dorinta de experiente diverse, cu bucurii si tristeti si cu multe incercari. La mine, pe langa incercarile varstei, a aparut brusc marea incercare a vietii mele si a familiei mele: descoperirea acestei boli. Am fost suprinsi cu totii, am trecut prin toate fazele: de la negare, pana la frustrare si furie, ingrijrare si anxietate. Pentru ca era ceva necunoscut, pentru ca nu stiam niciunul cum sa reactionam si pentru ca nu ne venea sa credem ca viata mea urma sa se schimbe pentru totdeauna.
Initial, am fost nevoit sa renunt la a mai practica sporturi, fie si recreational, culminand ulterior cu imposibilitatea de a mai calca sub propria greutate. Au fost momente dificile, de care imi amintesc si astazi cu emotie, cand le ratraiesc. Nu cred sa existe om care sa nu se sperie atunci cand nu mai poate sa isi foloseasca picioarele si sa fie activ, mai ales daca esti baiat si vrei sa practici si anumite sporturi impreuna cu prietenii tai. Partea buna insa a fost ca am avut prieteni care m-au inteles inca din prima zi in care au aflat; e adevarat ca au aflat mai tarziu, pentru ca eu neconstientizand bine ceea ce mi se intampla, am fost reticent in a-mi dezvalui suferinta.
Cu toate acestea, avand in vedere anii pe care nu i-am putut exploata pe deplin in calitate de elev si liceean, am fost insotit de o dezamagire care, din fericire, s-a disipat odata cu constientizarea faptului ca este spre binele meu sa trec peste aceste momente si sa merg mai departe, asa cum pot.
Din fericire, pot spune ca ma numar printre norocosii care n-au avut parte de efecte secundare ale tratamentului – doar stari de somnolenta si usoare probleme digestive.
Acum nu pot decat sa consider trairile trecute ca fiind o provocare aleatorie pe care am reusit s-o depasesc intr-o masura considerabila. Alegerea profesiei din prezent a fost determinata de experienta mea, e adevarat. Alaturi de cadrul medical al carui pacient inca sunt, afectiunea fost scanteia care a aprins flacara pasiunii pentru medicina, inca din tinerete.
Le recomand parintilor sa abordeze situatia cu calm si sa apeleze la un cadru medical, daca problema aparuta nu poate fi explicata sau asociata unui eveniment recent. Tratamentul necorespunzator, precum si amanarea consultatiei unei persoane avizate, nu fac decat sa agraveze povara cu care copilul are de-a face. Aveti incredere in medici, urmati tratamentul si daca aveti orice problema, va sfatuiesc sa va intoarceti la medicul curant si sa nu schimbati medic dupa medic! Astazi medicina si tratamentele au evoluat mult si copiii nu se mai confrunta cu aceleasi probleme din trecut!”
Imaginea reprezinta o parte din ilustratia cartii ”O calatorie de neuitat”, carte dedicata parintilor si copiilor cu artrita idiopatica juvenila.
Florina BadeaBlog de viață sănătoasă
