E deja octombrie. Mai sunt 2 luni și jumătate până la Crăciun. Judecând după traficul zilei de astăzi și înfățișările pe care le-am privit din mașină, bucureștenii așteptă vacanța de iarnă. Uneori, dimineața miroase deja a iarnă. Copila mea cea mare vrea să își pună căciulă și eu i-o fur de pe cap. Are 10 ani aproape și afară sunt 6 grade, merge la școală cu mașina și se întoarce la fel. La ce îi folosește căciula? Agenda tip planner din poșetă își trăiește ultimele clipe, iar cele din urmă atârnă murdare. Cărțile comandate înainte de vacanța din august sunt și ele pe final, plănuiesc o nouă comandă. Mă uit peste umăr la cel mai greu an al meu și văd clar câte lucruri am făcut, câte locuri am văzut și câte îmbrățișări am dat. În telefon an 15,000 de poze și în cap zeci de planuri. Știu ce voi face anul următor.
De toamnă și de dor
Când eram foarte tânără îmi displăcea toamna, nu o lăsam să mă îmbrace. M-aș fi culcat ca să mă trezesc iarna. Da, deci până și iarna mi se părea mai ofertantă, eu care m-aș muta în Australia oricând. După ce l-am cunoscut pe I. într-un noiembrie însorit, am pus toamna pe lista anotimpurilor dragi. Și-a reintrat în drepturi, draga de ea. Apoi am început cu joburile solicitante, unde în ultimele 3 luni ale anului nu prea vedeam frunze sau cerul, nu respiram și nu proiectam anul care urma. După care, în ultimii 4 ani, visatul și proiecțiile au intrat în fișa postului de soloprenor. Căci cine știe cunoaște. 🙂 Nu te poți trezi pe 1 ianuarie și să te întrebi pur și simplu eu ce fac anul ăsta. Munca pentru anul care vine trebuie să înceapă cu cel puțin 4-6 luni înainte.
Un vis, 2 copii și o decizie
Măriuca mă privește cu ochi mari și o pârăște pe Teo, imediat ce intru pe ușă. Îmi aduce ghetuțele și meșterește la șireturi, cu siguranța cuiva care tocmai a învățat ceva prețios. Cerșește ochelarii de soare și vrea pălăria de plajă. O strigă pe ”Uoana Pititila”, doamna care administra locul unde am stat în Grecia. Când tocmai ne pregătim să ieșim pe ușă, se hotărăște să îmi arate cum înoată ea, pe gresie. Pe jumătate transpirați și pe de-a-ntregul amuzați, o luăm pe sus, ca să înoate în aer. Afară miroase a lemne și eșarfa mea fâlfâie în rafala vântului. Îmi imaginez un pareo și un catarg.
Am scris acum câteva zile despre organizare și de foarte multe ori cum fac eu ca să aloc timp activităților personale sau profesionale și să evit frustrările celor dragi. Pe agendă tot desenez și tai și iar scriu și iar tai. Am rămas cu 3 idei mari. Ce bine e să simplifici!
Desenate printre gânduri
Săptămâna asta am scris multe ciorne și am publicat puțin. Am scris în gând și am cântat în mașină.
Mi-am amintit că s-a împlinit 1 an. Și am deschis un articol de pe blog. Așa că uneori, când îmi e greu, îmi amintesc că am urcat munții.
În curte iarba e tot verde și fotoliile ne strigă. Vreau să miros cerul și să ating frunzele mestecenilor.
Știu ce voi face anul următor
Dar ce e mai frumos abia acum va începe. Pentru că știu, am aflat și mă bucur!
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!
