Imi amintesc ca somnul a fost pentru mine important inca din copilarie. Mi-o amintesc pe mama ce mandra le spunea prietenelor ei ca are cu mine doar o problema – mancatul, insa la somn sunt campioana. 🙂 Ca sa fiu sincera, la somn sunt campioana si azi, ca si la mancare, dar in sens total opus. 🙂 De aceea, toata recuzita imparatiei somnului – pat, saltea, perne, lenjerie, este extrem de atractiva si a devenit o adevarat pasiune pentru mine. Nu-i de mirare ca am acordat aceeasi atentie si experientei cu somnul la micul bebelus, cand a venit pe lume si la noi in casa. Primul popas si cel mai important: un patut de bebe util si confortabil.
Ei si aici, sa vedeti, cat de dificil a fost totul. Teoriile erau acum 7 ani atat de fragmentate, incat nu stiai ce sa alegi. Sa lasi copilul sa doarma singur, ca e bine pentru dezvoltarea lui. Sa dormi cu el in camera, ca sa fiti conectati tot timpul, sa dormi cu el in pat, pentru o mai buna relatie in viitor si tot asa. Sa cumperi un patut pe care sa il ai doar in primele 3-4 luni de viata a copilui, sau un pat de lemn, cu aparatoare, care ulterior sa permita indepartea barelor si transformat in divan. Si neaparat un tarc, care iti ofera libertate foarte mare – e pliabil si te ajuta in calatorii, intra in portbagaj si nu ocupa mult spatiu. Imi amintesc ca imi vajaia capul si am fost tentata la inceput sa renunt la ideea de patut, sa doarma cu noi sau, daca nu, un cosulet mic, pentru incept. Apoi mi-am dat seama ca e important ca bebele sa intre si el cu dreptul in imparatia somnului, unde eu m-am simtit dintotdeauna atat de bine. Somnul e important in viata noastra – calitatea si durata lui si contribuie la dezvoltarea fizica si psihica a copilului. De ce sa ii rapesc micutei tocmai aceasta bucurie si sansa? Mai ales ca, e important ca sa aiba coltul ei si numai al ei, in care noi sa patrundem incet, fara zgomote si in pasii ritualici pe care teoriile somnului bland le impun. Si ca nu e chiar atat de bine sa o mut din pat in pat, adica de la noi la bunici sau de la bunici in vacanta, sa o scot din imparatia somnului cu personajele ei si sa o introduc brusc in alt mediu. Asa ca am ales patutul de bebe sa fie un tarc, doar atat. A dormit si i-am construit in tarc un mediu al ei, am mutat-o cu tot cu mediu la bunici sau am plecat cu tot cu el in diferite alte locuri. Asa ca niciodata nu a simtit decat probabail foarte putin, schimbarea. Aceeasi saltea si acelasi patut a ajutat-o sa isi adapteze mai bine somnul la schimbare. Nu am experimentat nopti albe in vacanta, nicicum. Ne-am despartit de tarc la 3 ani si nu pentru ca am fi vrut, ci pentru ca ea crescuse atat de mult, incat ii devenise insuficient spatiul. E drept, in primul an si jumatate tarcul a fost la noi in camera, dupa care i-am mutat pe amandoi in camera lor. A fost firesc, natural, a fost ceea ce ne-a trebuit noua de fapt, in acord cu modul nostru de viata si cu organizarea noastra! Si imparatia somnului este si astazi protejata, asa incat beneficiem toti de intimitate si de un somn de calitate. Iar zilele noastre sunt mai clare si mai vesele, pentru ca imparatia somnului e o tara a fericirii!
Sursa foto: Noriel
