Da, a mai trecut un an, zic nostalgicii, dar si cei obisnuiti cu obiective anuale si cu evaluarea lor. Poate eu sunt un pic din amandoua, de aceea ma gandesc sa impartasesc cu voi experientele acestui an, pe care l-am vrut sabatic. Si, desi nu a fost un an ca la dictionar, din punct de vedere al definitiei, a fost un an al regasirii.
Pentru cei care ma cunosc mai putin, finalul lui 2014 m-a gasit neapartinand vreunei companii, dupa ani multi de munca in agentii de comunicare si PR. A fost anul in care am decis ca vreau sa fac altceva si ca imi doresc sa imi gasesc timp de a ma reconecta la mine, la mintea si sufletul meu, intr-un fel in care pana atunci nu am reusit nicicand sa o fac. Ce moment mai bun, decat finalul de an? Prezenta lui Mos Nicolae si a lui Mos Craciun, Nasterea Domnului, toate acestea la un loc parca binecuvantau momentul in care ma aflam, plin de intrebari, emotii si evident, multe frici de necunoscut.
Citisem despre anul sabatic – acea pauza de la munca, odihna binemeritata pentru ceea ce va urma pe plan personal, profesional, intelectual, spiritual sau emotional. Cei mai multi oameni, in anul sabatic planuiesc o calatorie prin lume si se regasesc printre locatii noi, culturi diferite si traditii neobisnuite, oameni straini si specific local, unde au timp de regasire si gustare din pace pentru o perioada. Sunt oameni care fac asta pe cont propriu, fara nici un sprijin, decat cel al contului bancar propriu, sau oameni care bat palma cu o companie pentru care lucrează, ca sa fie îngaduiti un an pentru a merge sa studieze sau a se retrage pentru umplerea bateriilor de creativitate si imaginatie. Ca sa fim sinceri, din ce in ce mai putine sunt aceste cazuri. Poate nu ne dam seama, dar 1 an inseamna mult. Noi, femeile, stim ca sunt locuri in care abia ne este ingaduit sa stam 1 an cu bebele acasa, dupa ce nastem, iar cand revenim suntem privite ca si cum am avea un handicap si toata stiinta si putinta noastra sunt considerate pe minus. Asa ca 1 an inseamna mult prea mult pentru rabdarea celor care ne angajeaza, indiferent de cat de valorosi am fi pentru companie si cat de mult am contribuit la cresterea acesteia. Sunt desigur, niste categorii “favorizate”: profesorii si doctoranzii din universitati, care pot primi acest an sabatic pentru cercetare stiintifica aprofundata pe teren. E posibil ca, de multe ori, acesta perioada sa fie si platita. Desigur, orice astfel de avantaj are obligatiile lui, sa nu ne inchipuim ca e totul chiar pe gratis.
In ceea ce ma priveste, nu aveam nicio idee despre ceea va urma si nici un plan. Fostii mei colegi din echipa erau siderati si nu m-au crezut nicio clipa cand le-am spus ca nu am nici un plan. Stiam doar un lucru – ca nu mai vreau sa traiesc asa cum traiam atunci, din punct de vedere profesional. Poate era vremea sa schimb domeniul, ma gandeam, sau poate era vremea sa trec de partea clientului. Dar nu simteam nicio certitudine din toate acestea, sigura si viscerala. Nici nu aveam cum, imi dau seama acum, privind in urma. Eram mult prea incarcata dupa multi ani de proiecte intense si clienti de top, care ma tinusera conectata non stop. E adevarat, imi placuse la nebunie tot ceea ce facusem si construisem. Crescusem in cativa ani ca Fat Frumos si dusesem raspunderi enorme; poate chiar acest lucru ma adusese in acel moment de ardere intensa. Cert e ca simteam ca nu mai puteam asa, nu stiam sa pun direct degetul pe problema, doar simteam si stiam ca asa nu mai era bine.
Iata-ma deci in ultima zi de birou, cu imbratisari si mesaje de la revedere de la toti colegii. Ce nebunie, au zis unii! Ce prostie, au zis probabil altii! Ce mincinoasa, se gandeau unii dintre ei – nu vrea sa spuna ca a semnat deja cu altcineva! Foarte tare, au ingaimat unii! Se va angaja imediat, nu ii va fi greu! Asa era, iar eu stiam asta. Au inceput sa sune imediat telefoanele de la fost clienti si sau colegi de breasla, din agentii. A fost frumos si emotionant. I-am simtit pe unii admirativi si pe altii ingrijorati. Unii s-au bucurat si m-au incurajat! Altii au fost ingrijorati pentru proiectele lor, pentru ca le placea sa lucram impreuna si aveam o relatie in care am pus mai mult decat profesionalul, am pus prietenia mea autentica; pentru ca asa sunt eu si doar asa pot intelege relatia consultant – client. Oricare a fost reactia lor, i-am inteles atunci si ii inteleg si astazi, poate chiar mai bine. In fond, asa se cern relatiile. Iar anul acesta a cernut mult prea multe lucruri ca sa ma mai pot indoi de ceva.
Dar anul meu sabatic nu a insemnat o calatorie continua in jurul lumii, desi, e drept, m-am bucurat de multe vacante. Nu a insemnat nici plaja de dimineata pana seara, in toate zilele anului meu. Nu a fost spa si masaj non stop, desi mi-as fi dorit poate si chiar aveam nevoie. Ceea ce pot spune pe scurt este ca recomand tuturor celor care nu se mai regasesc in ceea ce fac la birou, sa se desprinda pentru 1 an. Sa ia o pauza. Despre acest lucru e vorba. Despre pauza care iti ofera claritate in raspunsurile pe care ti le dai singur la intrebari. Daca ma intrebati la inceputul anului 2015 ce vreau sa fac, va spuneam ca nu stiu. Desi faceam lucruri – eram in job hunting, vorbeam cu antreprenori si eram deja cooptata in proiecte, pe care le-am gandit cot la cot cu persoana care era in plan sa imi fie partener atunci. Si totusi eu nu stiam ce vreau sa fac. Daca ma intrebati in iunie cum imi era, spuneam ca imi este foarte bine asa, desi nu stiam daca este sustenabil pe termen lung. Insa daca ma intrebati astazi, va pot spune ca am trecut testul si ca imi este foarte bine si o voi tine tot asa si inca ceva mai mult. 🙂
Anul meu sabatic a fost cu totul, de la 1 ianuarie pana astazi, despre invatare, desi nu am fost la universitate si nu am facut nici un master sau doctorat. Am invatat lucruri despre mine, despre familia mea, despre prieteni si despre profesia pe care o practic, plus despre o alta pe care am inceput sa o practic. Am invatat despre business, pentru ca lucrul pe cont propriu inseamna o buna parte de timp si energie alocata acestuia. Si cel mai important, am cunoscut oameni. Pare paradoxal, cunosteam oameni si pe vremea cand lucram ca angajat, nu e nicio noutate. Insa acum i-am cunoscut din alta perspectiva. Manageri de companii cu experienta si cu multe invataminte din esecuri, dispusi sa vorbeasca despre toate acestea. Oameni interesanti si extrem de pasionati de ceea ce fac, care m-au inspirat si m-au ajutat, fara sa stie, sa imi conturez directiile de actiune. Unii sunt oameni pe care ii stiam dar pe care i-am descoperit dispusi sa ma mentoreze, fara sa ceara nimic la schimb. Fosti colegi sau clienti, care contribuie la dezvoltarea mea prin feedbackul valoros pe care mi-l ofera si timpul pe care mi-l pun voluntar la dispozitie. Da, au fost si oameni care nu mi-au mai raspuns la telefon si mi-au aratat astfel ca pentru ei am fost importanta doar prin pozitia pe care o aveam candva si pentru compania scrisa pe cartea de vizita. Dar nu pot generaliza, ca sa afirm ca nu mai prezentam importanta decat daca avem o companie in spate. Ar insemna sa exagerez si nu este cazul meu. Au fost si oameni carora le-au sclipit ochii la gandul ca vor avea acces la stiinta mea de senior pe bani mai putini, tocmai pentru ca nu mai am o companie mare in spate. Dar s-au lamurit usor ca nu este deloc asa si ca experienta si contactele se platesc. Au fost si potentiali clienti care s-au gandit ca ma pot oferta mai putin la inceput si mi-au propus sa creasca valoarea serviciilor dupa o perioada de timp; dar au acceptat ideea conform careia intotdeauna e mai dificil si mai complex un proiect in primele lui de existenta si trebuie platit in consecinta. Au fost si oameni care s-au mascat in ”oameni de bine”, dar care s-au demascat singuri dupa o perioada. Da, am fost si pacalita, dar am trecut peste acest lucru. Odata cu timpul si cu experienta sunt sigura ca imi va fi mai usor sa depistez ”lupii” imbracati in oaie. Si, de fapt, chiar cred in echilibrul pe care lumea noastra il are si in care ti se intorc lucrurile bune pe care le faci, sub o forma sau alta, sau cele mai putin bune, fara sa ne dam seama. Dar toate acestea la un loc si mai mult decat acestea au contribuit la dezvoltarea mea, la omul care sunt astazi si care mai are foarte putin legatura cu cel de acum 1 an.
Libertatea ne ofera foarte multe lucruri, daca suntem pregatiti sa le vedem si daca vrem sa le vedem. Dar libertatea nu este pentru noi toti si poate fi benefica doar in anumite perioade ale vietii. Important este sa simtim care sunt acele perioade, sa o poftim inauntru cand ne bate la usa. Libertatea vine cu un pachet mare de invataminte, care ne pot duce mai departe sau ne pot tine pe loc, depinde numai si numai de noi. Daca dintr-un esec vedem finalul bataliei, va fi finalul bataliei. Dar daca il vedem ca pe un obstacol temporar, ne scuturam si pasim mai departe, cu spatele drept, va ramane doar un moment de cumpana de care ne vom aminti la un moment dat zambind.
Iata ce am invatat eu in anul sabatic:
- Am redescoperit lucrurile care imi aduc bucurie – personal si profesional
In valtoarea vietii, cand esti vesnic cu telefonul si emailul la picior, nu mai ai vreme sa te intrebi daca faci ceea ce iti place sau daca, pe langa ceea ce faci, mai sunt lucruri pe care le lasi deoparte pentru ca prioritatile iti sunt stabilite de altcineva. Dureaza o perioada pana te intorci la tine si incepi sa sapi, ca sa descoperi ce iti place sa faci si din acestea, ce poti monetiza. Sunt recunoscatoare ca m-am putut intoarce la mine si la lucrurile cu adevarat importante in viata mea.
- Mi-am desenat singura viata profesionala pentru anii care urmeaza
M-am lasat dusa de valul care venea inspre mine cu oameni si proiecte. Nu toate s-au dovedit a fi viabile pe termen lung, din varii motive. Unele proiecte nu mi-au placut, erau de pe lista aceea cu lucruri pe care nu mai doresc sa le fac, pentru ca vreau sa investesc timpul in altceva si nu sa il pierd. Alte proiecte si alti oameni, care la inceput pareau modeste, si-au aratat pe parcurs potentialul si s-au lasat creionate in mod miraculos de mine. In felul acesta, am ajuns sa aflu care sunt directiile pe care pot construi in anii ce urmeaza. Voi lasa loc pentru neprevazut si voi fi flexibila – spun asta cu entuziasm si fara frica, astazi.
- Nu totul este tranzactional pe lume
Ne-am obisnuit sa traim in ritmul acesta – ”iti dau atat si ma astept sa imi dai atat”. Am invatat de la alti oameni si din alte situatii ca nu totul in viata se poate desfasura asa. Din unele experiente este adevarat, ne luam bani, din altele, plecam cu prietenii pe viata, din altele invatam ceva nou sau traim pur si simplu experienta. Sau prin altele trebuie sa trecem, pentru ca asa este construita matricea experientiala, cu noi acolo. Cert este ca azi nu ma mai intreb ce am de castigat in bani din anume lucru. Consider ca acesta este lucrul care ma ajuta cel mai mult in dezvoltarea mea.
- Pot face orice imi pun in cap, doar sa stiu exact ce vreau
In fiecare zi a acestui an am facut ceva nou sau m-am intalnit cu o persoana necunoscuta. In urma cu 1 an ma intrebam inainte in gand daca as fi in stare sa dovedesc cutare lucru. Astazi nici nu imi mai trece prin cap o asemenea intrebare. Pur si simplu stiu ca pot face orice, doar sa am clar in minte ce imi doresc, unde vreau sa ajung si ce vreau sa obtin. Siguranta de sine ne poate scuti de multe ore de intrebari, pe care le putem investi in actiune.
- Am inlocuit frica – o emotie de frecventa joasa, cu emotia pozitiva a necunoscutului
Da, mi-a fost frica de mai multe ori decat ar fi crezut oricine, atunci cand trebuia sa fac lucruri noi. Poate pentru ca stiam ca traiesc intr-o cultura care penalizeaza greaseala, in loc sa o tolereze, ca parte fireasca si vector al dezvoltarii. Gresc si azi, insa nu imi mai este frica. Momentan, imi dau singura peste degete, daca fac acest lucru. Si nu ma mai invinovatesc atat de aspru in aceste momente. Asa ca astazi emotia necunoscutului ma invaluie frumos si cu entuziasm, in loc de frica.
- Oamenii lucreaza cu oameni si cele mai frumoase proiecte sunt faurite de oameni uniti in cuget si in simtiri
Unul dintre marile avantaje ale acestui an este acela ca pot alege cu cine sa lucrez. Si daca nu rezonez la nivel de principii si la standarde de calitate, daca remarc ca avem intelegeri diferite asupra aceluiasi lucru, propun sa ne oprim sau sa nu incepem. Intr-o relatie sunt mereu doua persoane si fiecare are datoria sa isi aduca contributia, intr-un fel sau altul. Chimia e baza. In companie, daca nu ai chimie cu un coleg sau cu seful, nu poti lucra cu ei. Si daca nu poti schimba echipa sau seful, trebuie sa renunti. Cand lucrezi pentru tine, energia consumata in astfel de situatii poate fi minima, daca iti setezi principiul acesta de capatai. Iar cand oamenii sunt uniti in cuget si simtiri si proiectele ies mai bine si mai repede, fara sa mai treaca prin travaliul unei nasteri post termen…
- Sunt companii/agentii care agreează si colaborari
Ne place conceptul de angajat pentru ca asa am invatat si pentru ca am muncit mult sa ajungem acolo. Si ne mai place pentru ca ne da senzatia de siguranta, prin salariu la termen fix si beneficiile primite. Dar realitatea ne arata ca, din ce in ce mai multe, companiile sunt dispuse la colaborari si la plata per proiect, in locul platii pe programul de 8 ore minim. Poate ma insel sau poate sunt vizionara, dar in anii care urmeaza putini vom mai fi aceia care vom putea plati salarii, in conditiile in care nu facturam proiecte consistente cu lunile. Asa ca vad colaborarile pe proiecte ca fiind viitorul, cu tot ceea ce inseamna acest lucru.
- Daca esti bun, banii vin oricum
Cand m-am angajat in agentie prima oara, acum multi ani, managerul acesteia mi-a spus la interviu ca daca esti bun, banii vin. M-am uitat sceptica la el, gandindu-ma ca e doar un mesaj de angajator. Dar da, se dovedeste ca oamenii platesc pentru servicii de calitate, livrate la timp, cu datele pe care le ai in acel moment, fara orgolii si nemultumiri. Este foarte important ca acestia sa se poata baza pe tine, cand au nevoie.
- Daca ai standarde de calitate, nu renunta la ele si nu te parteneria niciodata cu oameni care au standarde mai joase decat tine
Mai devreme sau mai tarziu, astfel de relatii se termina. Pentru ca nu ai nimic de castigat din ele si nici de invatat. Banii nu se pun, ei nu tin oamenii alaturi pe termen lung. Oamenii raman impreuna, brat la brat, pentru o perioada lunga, daca sunt animati de acelasi crez si au aceeasi viziune in ceea ce priveste imaginea finala a rezultatului dorit.
- Timpul este ceea ce dorim noi sa fie
Nu exista ”nu am timp”. Avem timp pentru tot ceea ce facem. Daca nu facem altceva, este pentru ca am ales deja sa ne canalizam energia si orele in alte lucruri. Depinde de fiecare dintre noi cum alegem sa ne desenam placinta timpului.
Asadar, la multi ani mie si noua, tuturor, care avem un vis! Si intru multi ani de acum inainte, cu ceea ce ne punem in cap! Ma rog pentru oameni frumosi, deschisi la minte si bine intentionati, cu care sa pornesc idei de proiecte, care sa ne implineasca pe toti! Caci acest lucru mi-a dat mie forta in acest an sa ma ridic si sa pornesc mai departe – implinirea pe care am simtit-o cand am adus pe lume un brand sau cand am unit agendele publice pentru a dezbate subiecte importante pentru noi toti! Sa ne fie de folos si sa aducem trairea in viata noastra profesionala!
