Prima oară când s-a evidențiat în public ca tată a fost acum 9 ani și ceva. Era la o petrecere pentru copii, într-un restaurant. A noastră avea câteva luni, era vară afară. Și a făcut copilul caca. Pentru lumea părinților de copii mici, subiectul e prea bine cunoscut, ca să nu fie de interes. 🙂 Așa că a luat-o taică-său pe sus, i-a așezat aleza pe o masă de la terasă și s-a apucat să o schimbe tacticos. Eu n-am apucat să văd decât finalul manevrei și fețele pline de dezgust ale oamenilor de pe la mese. Normal că nu, prietenii noștri nu rezervaseră tot locul pentru petrecerea lor. Și normal că bebele trebuie schimbat. Doar nu era să aștepte ud, ca mesenii să treacă de la felul principal la desert.
Mesenii au rămas cu dureri de burtă și nu ne-a reclamat nimeni la șeful de local. Mamele au suspinat în admirație și au început să își dea coate cu partenerii lor. Oamenii s-au depărtat cam bosumflați și cu căutături aprige la adresa schimbătorului de scutece în locuri publice. Eu m-am bucurat că am mai luat o pauză de la ciclul ”pipi, caca, nani, țiți, pipi, caca, nani etc”. Sigur că nu era prima oară. Fuseseră multe nopți în care puneam 1-2 ore legate geană pe geană, în timp ce micuța familiei dormea pe pieptul lui taică-său, care a doua zi dădea și o fugă până la muncă, 12 ore pe zi. Dar zău că nu s-a plâns și asta ne-a ajutat pe amândouă.
Apoi, a doua oară, a frânt inimile mamelor din parc cu ea în sling. Era un eveniment la Afi, la o lună după ce născusem, am primit invitație și suspinam după viața socială. Așa că mi-a luat fata, a luat-o și pe cealaltă și a zis: ”Gata, program de voie, 1 oră sigur nu vrea țiți, go!”. Moamăăă, cum am tăiat-o, numai fum a rămas în urma mea. Apoi am plecat în vacanță, avea 9 luni și ea. Am urcat niște munți în parcul național Grădiștea Muncelului. Cine o căra în Manduca? Tatăl lor, că era grea și tatăl ei voia. 🙂
Și la prima și a doua venire pe lume a fetelor lui, și-a luat concediul acela pentru tați, a cumulat cu ce zile de concediu de odihnă mai avea și așa a fost cel puțin 1 lună după naștere alături de noi. De ce să vă mint, m-a ajutat și pe mine, nu numai pe bebelușe. Dar cred că și ele au simțit că tatăl lor e lângă inimioara lor, au simțit inima lui bătând împreună cu a lor și au simțit pielea lui pe a lor, când le lua în brațe. Așa sunt eu, mai rezervată când vine vorba de teoriile care vorbesc despre atașamentul copiilor exclusiv pentru mamă, în primii ani de viață. Pentru că noi am trăit altcumva și am văzut cum e și așa.
Le-a spălat, le-a aranjat hăinuțele, le hrănește (dacă vor ele, că au personalitate :)), le scoate în parc. Sigur, nu știe să le potrivească hainele, dar nu e un păcat prea mare, zic ele. Nu a fost plecat singur cu ele, că nu a fost nevoit. Dar a rămas cu ele acasă, când eu am fost plecată. Nu, nu e mama lor. E tatăl lor. Suntem amândoi părtași la proiectul ăsta. Le-am adus împreună pe lume, ca să zic așa. Sunt suflete și carne din noi amândoi. Când mă uit la ele văd perfecțiuni și imperfecțiuni din el, bucăți separate și împreunate din noi amândoi. Simplu și ușor nu e să fii plecat cu orele de acasă și ele să te aștepte fresh și ca pe pâinea caldă, să se suie pe tine, să îți vrea mâncarea din farfurie, să ți-o ia efectiv din gură și să îți facă un cap calendar până le tragi pe linia de somn la ora de nani. Asta dacă nu te trag ele pe tine.
Dar copiii au și tată! Copiii merită un tată și eu, ca mamă, doresc ca tatăl să fie prezent în viața fetelor mele, cât poate el de mult. Poate și-ar dori să își tragă sufletul nițel, ca orice om după o zi de om mare. Dar noaptea îl prinde, de multe ori, în hainele puse dimineața la 7. Dar copiii simt că au și tată. Iar eu simt că el e acolo, prezent, în viața lor.
Mămici, copiii voștri au și tată! Atât vă zic, nimic mai mult: lăsați-i să fie tați, dați-le voie și încurajați-i! Așa cum o mamă nu e mamă de la început, ci devine, așa e și cu tații: dați-le voie să devină tați! Sunt părinți cu drepturi și îndatoriri depline și ei, nu numai voi. Iar copiii se vor bucura de ambii părinții, pentru că niciodată iubirea nu e prea multă!
O inițiativă unică în România
Stabilitatea la locul de muncă, teama că nu se pricep să îngrijească un bebeluș, dar și birocrația sunt câteva dintre motivele pentru care numărul taților din România, care își iau concediu de creștere a copilului, este redus. Acestea sunt concluziile unui chestionar realizat online de postul de radio Itsy Bitsy pe site-ul www.itsybitsy.ro. IKEA a făcut un pas important pentru încurajarea taților să aleagă concediul paternal: o lună plătită de concediu paternal pentru tații din IKEA România.
La masa rotundă cu tema “Rolul taților în viața bebelușilor”, organizată zilele trecute de Itsy Bitsy FM și IKEA, s-au pus în discuție modalități de încurajare a taților din România să opteze pentru concediul de îngrijire a bebelușului pentru a crea o relație mai apropiată tată-copil. Pentru dezvoltarea egalității de gen acasă și la muncă este nevoie și de implicarea angajatorilor, care pot încuraja tații să stea acasă cu copilul prin politici de HR.
“Implicarea taților în creșterea copiilor încă de la început este cel mai bun lucru care se poate întâmpla atât copilului, cât și părintelui. Tatăl pune o bază pentru satisfacția conectării la viața de familie și la o relație împlinitoare cu copilul (și mama!) la orice vârstă ulterioară. Copiii sunt mai echilibrați, mai deschiși la experiențe, mai rezilienți și mai creativi. Dacă am avea 1-2 generații de tați prezenți și implicați la scară largă am vedea schimbări sociale. Ca proces însă, implicarea tatălui încă de la nașterea copilului este dificilă și are nevoie de suport, iar angajatorii îl pot oferi cu beneficii certe și pentru instituție,” este de părere Bogdan Ion, psihoterapeut și psiholog.
Iată ce spun alți tați:
„Este un început de responsabilizare în rolul de tată și apropiere de copil. M-a ajutat să înțeleg eforturile pe care le face mama și nu doar să consider că <<stă acasă cu copilul>>. Creșterea unui copil înseamnă efort, dedicare, răbdare”, declară un tată care a apreciat șansa de a construi o relație bună cu copilul său, încă din primii ani de viață.
Alți tați au fost încântați să ia o pauză de la responsabilitățile de serviciu și să se bucure de familie. Motivele și beneficiile sunt diverse, dar toate susțin concluzia specialiștilor care recomandă ca acest drept legal să devină o normalitate în viața oricărui tată din România.
„Din chestionarul pe care l-am aplicat în mediul online Itsy Bitsy, cei 271 de respondenți – părinții cu copii de până în 7 ani, au menționat că principalele 5 motive pentru care tații nu își iau luna de concediu de creștere a copilului sunt că: nu le permite angajatorul (deși e un drept legal), consideră că nu se pricep să crească copii sau fac referire la birocrația mare cu “dosarul”, indemnizația mai mică decât salariul, credința că doar femeile se ocupă de copii. Alte motive secundare sunt că: tații nu vor să amâne problemele de serviciu, nu cunosc legislația, credința că societatea îi judecă sau sunt freelanceri și nu își permit luxul de a renunța la muncă”, ne-a spus Nadia Tătaru, directoare și cofondatoare a Itsy Bitsy FM.
Ce să zic? Dacă un brand așa simpatic precum IKEA a venit cu așa o inițiativă, sper să fie urmat și de alte branduri de angajator. Cât mai multe!
Evenimente dedicate taților
Pentru cei care nu știu, există un concept special dedicat taților – Modern Dads Challenge, care a ajuns la 11 ediții deja și care a fost primit cu brațele deschise de mulți tătici. Vedeți AICI despre ce este vorba!
Am scris AICI despre ce îi sperie cel mai tare pe tătici, după părerea mea.
AICI este un mesaj pentru toți bărbații care se tem că nu pot să aibă și ei grijă de copii! 🙂
Sursa foto: aici
