Povesti profesionale scrise de femei curajoase

Este inca luna martie, luna care pentru mine este dedicata in totalitate femeilor – acestor fapturi minunate care au in adancul lor niste forte pe care nici ele insele nu le banuiesc. Pentru ca energia si resursele lor nelimitate pentru rolurile pe care le indeplinesc ne inspira pe noi toate si ne ridica de jos atunci cand credem ca nu mai putem continua intr-o situatie proprie de viata. Comunitatea noastra este plina de astfel de modele, care nu neaparat conduc conduc companii din topul Forbes si nici nu apar la TV sa ne ofere din invatamintele lor. Daca avem norocul sa le intalnim, ne mai ostoim din durerile infrangerilor personale, le sorbim de pe buze incurajarile si am sta la povesti cu ele ore in sir, fara sa ne plictisim. Povestile pe care le-am ascultat recent m-au inspirat pe mine, mi-au dat curaj si forta sa merg mai departe pe drumul independentei ales cu peste un an in urma. Am simtit mai multa forta cand am auzit ca si ele au inca acelasi gen de trairi si totusi nu renunta, ca acest drum inseamna multa truda si mult efort nerecompensat, insa ca nu si-ar mai da independenta pe locsorul caldut de cu ani in urma si pe asa zisa siguranta a salariului de la final de luna. Ca muncesc pentru ideile lor si in felul lor propriu si ca isi urmeaza zilnic crezul si visul, pana in ziua in care il vor atinge si se vor simti mandre de forma lui! 

Povestile de mai jos sunt scrise de femei care fie si-au schimbat radical profesia in care atinsesera un maxim in ultimii ani, fie au ales calea independentei in ceea ce stiau sa faca foarte bine. Sunt oameni ajunsi in pragul maturitatii, cum s-ar zice, de peste 35 de ani. Adica oameni cu experienta atat de viata, cat si profesionala. Care au ajuns la un moment al vietii lor cand au simtit ca este momentul sa isi asculte visele si sa le urmeze, caci pana atunci urmau visele altora si le ignorau pe ale lor. De aceea am vrut sa aflu si opinia unui specialist, psiholog si consilier vocational. La final, materialul va fi completat cu perspectiva acestuia, deloc stiintifica si foarte complexa!

Eu am simtit ca toate cuvintele au fost rostite parca pentru mine. M-am regasit in trairi si in motivatia de a merge mai departe, precum si in invataminte. Sper sa va fie si voua de folos! Si haideti alaturi de noi cu povestea voastra! Pentru ca acest serial de pe blogul de viata sanatoasa, legat de cariera sanatoasa, va continua!

---

 

Elena Gorun are astazi o misiune minunata – conduce Asociatia Work at Home Moms, cu ajutorul careia mamele pot impleti cat mai frumos ”profesia” full time de mama, cu aceea de femeie care isi doreste sa munceasca, dar intr-un ritm mai asezat, care sa ii permita sa fie si aproape de copiii ei. Pentru ea a fost o schimbare totala, de la sociologie si un job in domeniul alimentatiei sanatoase, la munca neobosita pentru o cauza si conducerea unui ONG activ, care sustine mame din intreaga tara, la 2 ani de la infiintare! Felicitari, Elena, ca tare frumos e ceea ce faci!

Cum te-ai hotarat sa faci o schimbare de cariera, dupa atatia ani in acelasi domeniu? A fost pasiune pentru noul domeniu sau a fost saturatie fata de profesia ta de baza?

Iti multumesc pentru popas, Florina draga. Eu sunt sociolog de profesie, maternitatea m-a impins sa redescopar o vocatie pe care am explorat-o prea putin. Inainte, am lucrat cu pasiune si daruire in domeniul alimentatiei sanatoase, facand pionierat inca de acum 6-7 ani.

Cum ai resimtit schimbarea, caci practic ai luat-o de la inceput intr-un domeniu cu totul nou si o astfel de mutare necesita energie foarte multa, rabdare si timp investit, pana la momentul a care incep sa apara rezultatele ca pe vremuri?

A venit cumva natural, am simtit ca intru intr-un rol pregatit pentru mine si care, uite, ma astepta cu rabdare. Este cu totul alt demers, dar implica la fel de multa munca de pionierat si informare. Asociatia Work At Home Moms nu se compara cu nimic, intr-adevar, este un organism viu, capricios, fantastic si puternic pe care il cunosc mergand.

Ce te motiveaza zilnic sa mergi mai departe, in ciuda obstacolelor de inceput? De cati ani ai inceput practic sa profesezi in noul domeniu?

Simt ca acesta imi e locul cu bune, rele, urate, frumoase, dar alaturi de un proiect de o forta nebanuita. Sunt presedinta Asociatiei Work At Home Moms de 2 ani si administrez comunitatea WAHM de 2.5 ani, practic de la nasterea baietelului meu.

Unde vrei sa ajungi in urmatorii 5 ani si cum vezi integrata cariera in viata ta personala?

Nu m-am imaginat peste 5 ani inca, dar cel mai probabil mi-as dori sa infloreasca ce plantez acum cu migala si daruire. Ma vad bucurandu-ma din plin.

Un gand pentru femeile care vor sa o ia de la inceput intr-un domeniu nou.

Fiti tari si aveti incredere in voi, in faptul ca aveti forta sa scrieti si sa colorati istoria!

---

 

Izabela Caragea este jurnalist si comunicator, roluri indeplinite pe rand, in viata ei profesionala. Dar de 3 ani incoace este antreprenor. Nu a renuntat de tot la profesiile ei de baza, doar ca astazi le foloseste pentru a promova un brand pentru copii si parinti, caruia i-a dat nastere si pe care vrea sa il vada adult, cu puii lui. 🙂 Copiii ei, dar si copilasii care ii calca pragul zilnic, au ajutat-o sa creasca si ii dau forta si energie zilnic ca sa mearga mai departe! Sa ai un drum lung si frumos, Izabela! Felicitari!

Cum te-ai hotarat sa faci o schimbare de cariera, dupa atatia ani in acelasi domeniu? A fost pasiune pentru noul domeniu sau a fost saturatie fata de profesia ta de baza?

Sa spunem doar ca am pus pe hold un pic cariera mea de jurnalist. Nu am renuntat vreodata la ideea de a continua munca in televiziune sau radio. Dupa ultimul jurmal de stiri prezentat, am ales sa devin comunicator in administratia centrala, apoi locala. Maternitatea insa, perioada pe care am asteptat-o inca de pe la vreo 20 de ani :), m-a ajutat sa-mi descopar noi forte si sa-mi dezvolt si alte laturi creative! De cand ma stiu mi-am dorit sa am multi copii. Iata ca acum am doi ai mei, de care ma ocup zilnic si pe care ii cresc cu cel mai mare drag, fara sacrificii, ci cu daruire. Zilnic insa imi trec pragul in cealalta casa a mea, Elefantelul curios®, in jur de 30 de copilasi. Crestem impreuna – si eu, si copiii mei toti si clubul!

Cum ai resimtit schimbarea, caci practic ai luat-o de la inceput intr-un domeniu cu totul nou si o astfel de mutare necesita energie foarte multa, rabdare si timp investit, pana la momentul la care incep sa apara rezultatele ca pe vremuri?

Domeniul in care am ales sa ma dezvolt in aceasta perioada a vietii mele este suma dorintelor si realizarilor mele profesionale de pana acum!

Am vrut multi copii – iata, ma ocup acum de educatia multor copilasi! Si asta imi umple sufletul in fiecare zi!

Am comunicat pentru ministri si directori de Primaria Generala a Capitalei, iata ca acum comunic pentru a-mi creste businessul.

Am scris pentru reviste, emisiuni de stiri la radio si tv, iata ca acum scriu pentru ca lumea sa stie de noi si pentru ca voi sa stiti despre specialisti in diverse domenii de interes pentru parinti.

Eu am fost „om de live”. Adica in televiziune imi placea sa-mi tin emisiunile in direct, si chiar daca inregistram, o faceam cap coada, fara sa ma gindesc o clipa ca am o a doua sansa la montaj. Asta ma ajuta mult in cresterea Elefantelului®, pentru ca nu stiu sa aman, sa refac, sa peticesc. Tot ce fac e bun facut, insa rezultatele, intr-adevar, nu se intorc imediat. Da, au fost perioade cand gandul de a inchide clubul imi strabatea capul de trei ori pe zi :), dar intotdeauna a existat o parte in mine mult mai puternica de atit, care lupta continuu!

Ce te motiveaza zilnic sa mergi mai departe, in ciuda obstacolelor de inceput? De cati ani ai inceput practic sa profesezi in noul domeniu?

Elefantelul curios® s-a nascut de Ziua copilului 2013. Baiatul meu cel mare a ales spatiul in care ne desfasuram activitatea, pare ca i-a transmis o energie buna locul. Si m-am ghidat dupa instinctul lui. Si bine am facut! Sint o multime de copii care vin la joaca si nu se mai dau dusi, in ciuda insistentei parintilor. Petrecerile de obicei se prelungesc cu cite o ora, cam din acelasi motiv! Iar elevii inscrisi in programul afterschool cer sa vina si simbata la clubJ. Deci ce ma motiveaza? Fericirea lor! Increderea pe care o au in noi! Si, sa nu fiu ipocrita, mai ales faptul ca ii pot aduce pe  copiii mei „la birou, la mami”! Ce-ti poti dori mai mult?

Unde vrei sa ajungi in urmatorii 5 ani si cum vezi integrata cariera in viata ta personala?

In viitorul apropiat imi doresc ca Elefantelul® sa devina Elefant in toata firea! Si de ce nu, sa faca si puiJ in alte sectoare! Cit despre mine, stiu ca pot si mai mult. Voi continua seria de Interviuri curioase de pe siteul clubului si imi voi pregati revenirea in televiziune! Niciodata, cu atit mai putin acum, de cind am devenit si mama, nu mi s-a potrivit un program fix. Asa ca, indiferent cum voi alege sa mixez toate domeniile de activitate in care ma pricep sa lucrez, familia are prioritate!

Un gand pentru femeile care vor sa o ia de la inceput intr-un domeniu nou.

Niciodata nu e prea tirziu sa o luam de la capat. Intr-adevar, cu sustinere din partea familiei, atit morala, cit si financiara, ar fi mai usor. Dar noi femeile sintem mult mai puternice de atit si putem face orice ne punem in cap! Important e sa stim ce ne dorim, ce ne motiveaza, ce ne aduce satisfactie, sa ne simtim bine cu noi si cu realitatea pe care ne-o cream!

---

Liliana Ogun, Business Coach & Consultant Comunicare. Liliana este Associate Certified Coach – International Coach Federation si a lucrat 13 ani ca si Consultant in Comunicare. Liliana a fost dintotdeauna pasionata de profesia de consultant in comunicare, doar ca si-a descoperit o alta pasiune, in timp. In prezent, isi dedica timpul mai mult noii sale profesii-pasiuni, aceea de Business Coach.

Pe Liliana o stiu din 2009, am lucrat impreuna cu ea si am crescut ca profesionist si ca om alaturi de ea. Ii sunt recunoscatoare ca m-a insotit pe niste drumuri minunate si ca am iesit de acolo un alt om, care nu inceteaza sa se schimbe, de atunci incoace. Multumesc, Liliana!

Cum te-ai hotarat sa faci o schimbare de cariera, dupa atatia ani in acelasi domeniu? A fost pasiune pentru noul domeniu sau a fost saturatie fata de profesia ta de baza?

Am lucrat ani buni ca si consultant in comunicare. La un moment dat, prin 2008, am simtit insa ca in ciuda faptului ca imi placea ceea ce faceam, am inceput sa imi descopar un interes major pentru un domeniu nou, conex cu cel in care activam la  momentul respectiv. Ma simteam foarte atrasa sa inteleg cat mai multe despre psihologia umana, mai exact cum ajung sa se schimbe constient oamenii. In termeni de specialitate, aveam un interes enorm pentru coaching si managementul schimbarii. Si am inceput, cu foame, sa imi hranesc interesul acesta nou. Practic, toate resursele de timp liber si financiar pe care le aveam la momentul respectiv le-am investit in acest hobby…Am facut o formare in coaching, am participat la nenumarate cursuri de dezvoltare personala, am citit mult pe tema schimbarii si leadership-ului, m-am acreditat ca si coach profesionist si, in final, am inceput sa lucrez ca si business coach. La inceput am mers in paralel cu ambele identitati profesionale – cea de consultant in comunicare si cea de coach, doar ca cea de consultant era dominanta. Coaching faceam – cum imi placea sa zic – pentru sufletul meu, mai mult ca hobby, din pasiune. Cu trecerea timpului, in 2013, si ca urmare a unor schimbari majore aparute in viata mea, am inteles ca de fapt lucrul cu oamenii din perspectiva coaching-ului e ceea ce imi doresc sa fac mai departe la nivel profesional.  Asa ca acum rolurile profesionale s-au inversat cu totul – cel de business coach e dominant. Ma implic in proiecte de consultanta in comunicare, doar punctual, cand simt ca unii dintre clientii cu care lucrez au o carenta pe zona comunicarii, pe care coaching-ul nu o poate rezolva.

Cum ai resimtit schimbarea, caci practic ai luat-o de la inceput intr-un domeniu cu totul nou si o astfel de mutare necesita energie foarte multa, rabdare si timp investit, pana la momentul la care incep sa apara rezultatele ca pe vremuri?

Pe mine schimbarea m-a obligat sa lucrez la capitolul incredere in sine. Insa nu degeaba se spune ca practica construieste skills-uri si obisnuinte. Ce am invatat eu este ca, pur si simplu, ca in orice domeniu cunoscut, si intr-un domeniu necunoscut e nevoie sa actionezi… Greutatea vine din faptul ca nu mai ai o structura, totul e haos… E nevoie sa iti construiesti propria structura. Odata ce faci partea asta de strategie, totul intra intr-o oarecare normalitate si devine mai usor…

Ce te motiveaza zilnic sa mergi mai departe, in ciuda obstacolelor de inceput? De cati ani ai inceput practic sa profesezi in noul domeniu?

Imi place ce fac, asta ma motiveaza. Imi place atat de mult ce fac, incat cand lucrez, nu simt ca lucrez…E un sentiment absolut minunat. Timpul zboara si la sfarsitul unei sedinte de coaching simt ca a trecut cu folos. Sunt linistita si bucuroasa. Pentru mine asta e barometrul ca sunt pe drumul cel bun, ca asta e ceea ce am nevoie sa fac pentru a creste interior. Cred ca profesia e in egala masura legata de a ne aduce contributia celorlalti, dar a si de a fi in acord cu noi insine si a creste interior.

Unde vrei sa ajungi in urmatorii 5 ani si cum vezi integrata cariera in viata ta personala?

De ceva vreme, am incetat sa imi fac planuri pe termen lung, la modul riguros. Ce stiu acum este ca ma motiveaza 100% sa lucrez ca si coach si imi place sa practic meseria asta cat pot eu de constient, din dorinta de a fi de folos celor cu care lucrez, dar si de a-mi accesa nucleul meu de excelenta. Fiecare dintre noi il avem si e infinit…Permanent e loc de crestere si rafinare a propriilor calitati.

Probabil ca si peste 5 ani tot ca si coach voi lucra. Cu siguranta insa, cu alta experienta interioara, caci tot ceea ce ni se intampla ne ajuta sa ne schimbam si sa ne imbogatim la nivel interior. Cariera e foarte importanta pentru mine, e parte din identitatea mea personala, la fel ca si instantele de sotie si mama. Peste 5 ani, nu cred ca se va schimba ceva legat de zona asta. Voi fi la fel de recunoscatoare pentru familia minunata pe care o am si voi avea grija sa pastrez echilibrul viata de familie-cariera.

Un gand pentru femeile care vor sa o ia de la inceput intr-un domeniu nou. 

 Sa aiba incredere in ce le place sa faca. Si sa actioneze. Asa incep sa se deschida usile…

---

Pe Emilia Ilie am cunoscut-o in urma cu 1 an si ceva. M-a cucerit de la prima fraza de la telefon si apoi, de la cursul la care am participat cu ea formator. Cred ca a fost sa fie sa ne intalnim. 🙂 Emilia este coordonator programe si formator la Training EXE, fost expert in cadrul Autoritatii Nationale pentru Calificari (ANC), singura institutie din Romania care reglementeaza si controleaza activitatea de formare profesionala continua. A organizat multiple sesiuni de formare, atat ca profesor, director educativ precum si in pozitiile ocupate in cadrul proiectelor europene la a caror implementare a participat. Are experienta relevanta de peste 10 ani in formarea initiala si ulterior formarea continua. Expert in echipe de management si de implementare in cadrul mai multor proiecte cu finantare europeana, la a caror scriere si derulare a participat activ. Autoarea blogului de parenting www.emilia-ilie.ro si mama a doi copii. Emilia are peste 2 ani de cand si-a croit propria cale si a dezvoltat, alaturi de partenerii sai un concept propriu, despre care povesteste cu pasiune in interviul de mai jos! Multumim pentru inspiratie, Emilia! Si sa ti se indeplineasca toate visele tale colorate!

Cum te-ai hotarat sa faci o schimbare de cariera, dupa atatia ani? A fost pasiune pentru noul domeniu sau a fost saturatie fata de profesia ta de baza?

La momentul in care am decis ca e timpul sa plec de unde lucram si sa pornesc pe un alt drum, la baza alegerii au stat ambele motive: saturatie fata de profesia pe care o aveam si dorinta de a construi ceva potrivit valorilor mele. La locul de munca anterior se adunasera prea multe situatii, conjucturi pe care nu le mai puteam tolera, pe de o parte, iar pe de alta parte proiectul meu de suflet se afla in asteptare, intrucat eu nu avusesem timp suficient pentru a ma dedica acestuia. Eram prea focusata pe ideea de a fi angajat, de a primi salariul lunar, pe ideea de siguranta, in defavoarea dorintelor si chemarilor personale.

Cum ai resimtit schimbarea, caci practic ai luat-o de la inceput intr-un domeniu cu totul nou si o astfel de mutare necesita energie foarte multa, rabdare si timp investit, pana la momentul la care incep sa apara rezultatele ca pe vremuri?

Schimbarea nu a fost usoara. A fost nevoie de timp pentru a ma intelege pe mine. Domeniul spre care m-am indreptat este oarecum legat de ceea ce facusem anterior – implementare de proiecte cu finantare europeana. Acest lucru il facusem si la locul de munca din care plecasem, asta fac si la Asociatia EXE (unde sunt unul dintre membrii fondatori), locul in care ma aflu acum si unde lucrez alaturi de colegii mei la atingerea obiectivelor noastre. In paralel, lucrez si in domeniul formarii profesionale – care se leaga de pregatirea mea anterioara de profesor, doar ca de aceasta data lucrez cu adulti. Ceea ce fac in prezent se bazeaza pe experiente anterioare. Diferenta majora este ca in asociatie pot pune in practica lucrurile asa cum le vad eu si colegii mei, cu onestitate si profesionalism. Toate acestea au necesitat eforturi, energie investita, perioade de timp in care lunile treceau fara a primi niciun fel de remuneratie la final, ci din contra, investeam fiecare banut posibil in noul vis. In opinia mea, aceasta e marea provocare –cum rezisti in perioada in care pui bazele noului drum. Pentru ca in tot acest interval revine ademenitor gandul intoarcerii la locul caldut si linistit, in care exista siguranta salariului la finalul lunii, dublata insa de neimplinire. Totul depinde de cat de mult crezi in ceea ce faci si de cat de mult iti doresti sa pui in aplicare. Ce am invatat in tot acest rastimp este ca toate lucrurile bune ies cu truda.

Ce te motiveaza zilnic sa mergi mai departe, in ciuda obstacolelor de inceput? De cati ani ai inceput practic sa profesezi in noul domeniu?

Sunt aproape 2 ani de cand fac lucruri care imi plac si mai ales cum imi place. Si inainte de aceasta schimbare imi placeau bucati din ce faceam, doar ca nu eram de acord cu maniera in care se aplicau. Si am preferat sa construiesc eu, decat sa stau sa imi dau cu parerea de pe margine sau sa ma lamentez. Ceea ce ma motiveaza zilnic este visul de a construi un loc in care oamenii de valoare sa se regaseasca, un loc in care lucrurile bine facute sa fie regula si nu exceptia. Ma motiveaza dorinta de a impartasi din experienta mea celor care au nevoie si vor sa invete. Din acest vis s-a nascut si blogul meu (www.emilia-ilie.ro), pe care l-am gandit si din perspectiva unei carti deschise pe care sa o poata rasfoi cei care au nevoie de asemenea informatie. Motivul pentru a merge zilnic mai departe: atingerea visului, in care cred din ce in ce mai mult.

Unde vrei sa ajungi in urmatorii 5 ani si cum vezi integrata cariera in viata ta personala?

Peste cinci ani?! Eu cred ca mai devreme de atat 🙂 Asociatia EXE, in care m-am investit cu atata drag, va fi locul de intalnire, de actiune a celor interesati de dezvoltarea educatiei din Romania. Va fi un HUB in care toti cei care au preocupari similare cu ale noastre sa vina sa-si expuna ideile, sa gasim solutii, sa punem in practica proiecte prin care sa punem umarul la schimbarea dorita de noi toti in educatie. Si pentru ca am adus in discutie educatia, trebuie sa mai adaug si faptul ca peste 5 ani ma vad implicata in realizarea, organizarea si sustinerea de intalniri dedicate parintilor. E o nevoie clara de educatie parentala. Cele doua paliere – cariera si viata personala – vor fi ca si pana acum, bine imbinate, organizate de asa maniera incat sa sa ma simt implinita si individual, ca om, dar mai ales alaturi de familia mea, care reprezinta prima prioritate.

Un gand pentru femeile care vor sa o ia de la inceput intr-un domeniu nou. 

Sa faca acest pas doar in momentul in care sunt pregatite sa isi asume partile mai putin frumoase ale schimbarii. Cand faci o schimbare majora te confrunti cu multe situatii in premiera, de multe ori  neplacute. Prin urmare, sa isi asume si partile bune si partile mai putin bune si mai ales sa fie perseverente. Le doresc succes si incredere in ceea ce isi propun sa faca!

---

Iulia Lupu este un antreprenor care creste in paralel 2 business-uri, de 3 ani incoace. Este curajoasa si plina de energie. Are o familie frumoasa, care o motiveaza si o ajuta in tot ceea ce face. Am fost colege in prima agentie de publicitate in care am lucrat cu ani in urma. Era serioasa si extrem de profi, gestiona bugete de zeci de mii de euro si facea Client Service ca la carte. O admiram foarte mult! O admir si astazi pentru curajul de a face o schimbare radicala – de la angajat la antreprenor, dar si pentru faptul ca domeniile in care creste acum business-urile sunt total diferite fata de ce facea cu ani in urma! Felicitari, Iulia!

Cum te-ai hotarat sa faci o schimbare de cariera, dupa atatia ani in acelasi domeniu? A fost pasiune pentru noul domeniu sau a fost saturatie fata de profesia ta de baza?

Momentul in care a aparut pe lume baietelul meu – Tudor – a marcat inceputul unei noi etape in viata mea. Lucram intr-o agentie de publicitate si imi placea ceea ce faceam. M-am intors la birou dupa ce Tudor a implinit 1 an si am descoperit ca nimic nu mai era la fel, nici colegii, nici ceea ce faceam.

La primul Craciun al baietelului meu am vrut sa personalizez un calendar pe care sa il daruiesc celor din familie. Am gasit un site, insa am fost foarte nemultumita de serviciile oferite, nu aveam de unde alege, nu aveau decat un singur model, nu puteai sa salvezi si multe altele. L-am facut insa cu multe frustrari  Asa a aparut prima idee de afaceri. Stiam ca se poate mai bine si am inceput sa ma gandesc ce si cum sa fac. In primele 6 luni mergeam si la fostul job. Dimineata, in metrou, imi faceam to do list-ul, dar lucram seara dupa ce adormea baietelul meu si lucram in jur de 3-4 ore pe noapte si in weekend-uri. In aceasta perioada am infiintat firma, am ales numele, am stabilit produsele, am definitivat structura site-ului si am creat alaturi de prietena mea design-ul produselor existente acum in site. Dupa aceste 6 luni pline mi-am dat seama ca am ajuns intr-un moment decisiv. Timpul petrecut cu baietelul meu era din ce in ce mai putin si sufeream, probabil ca mai mult eu decat el. Mi-am dat seama ca pierd momente unice din dezvoltarea lui. Asa ca am luat decizia sa ma concentrez doar asupra proiectului meu, mi-am dat demisia din agentia de publicitate unde lucram si am devenit antreprenor. De atunci am inceput sa lucrez full time pentru business-ul nostru.

Cadouridragi.ro a fost prima idee de business, dar a avut un proces lung de dezvoltare, pentru ca doream ca totul sa fie perfect inainte de lansare. Este un magazin online de cadouri personalizate, unde folosesti fotografiile personale pentru a personaliza cadouri pline de emotie: calendare, fotocarti, magneti, postere.

In tot acest lung timp de dezvoltare a aparut o alta oportunitate si am deschis o agentie de turism specializata pe evenimente – championstravel.ro. Aici totul a decurs conform planului, in mai putin de 6 luni de la idee aveam licenta de turism, sediu si site-ul functional.

Asa am intrat in 2 domenii destul de diferite, turism si comertul online.

Cum ai resimtit schimbarea, caci practic ai luat-o de la inceput intr-un domeniu cu totul nou si o astfel de mutare necesita energie foarte multa, rabdare si timp investit, pana la momentul la care incep sa apara rezultatele ca pe vremuri?

Intr-adevar, a fost o schimbare majora si inca implica multe eforturi. Trebuie sa te motivezi singur si sa ai persoane in jurul tau care sa aiba incredere in tine. Rezultatele nu apar peste noapte, planurile nu se desfasoara niciodata ca pe hartie, resursele sunt limitate si mai ales personale. Inainte aveam multe resurse pe care puteam sa le folosesc, acum nu am secretara, sofer, asistent, copywriter, grafician sau social media manager. Intru in fiecare rol, pe rand, cand e nevoie, si fac tot ce pot mai bine pentru ca business-urile mele sa fie cunoscute si clientii fericiti. Pregatirea mea anterioara si experienta din domeniul comunicarii ma ajuta, practic acum invat lucruri noi care se adauga celor pe care deja le-am acumulat.

Ce te motiveaza zilnic sa mergi mai departe, in ciuda obstacolelor de inceput? De cati ani ai inceput practic sa profesezi in noul domeniu?

Am devenit antreprenor de 3 ani si cea mai mare satisfactie este sa vad cum cresc ambele mele business-uri, incet dar sigur. Champions Travel a implinit deja 2 ani,  iar cadouridragi.ro se apropie de aceeasi aniversare. Ma motiveaza lucrurile noi pe care le invat, oamenii pe care ii cunosc, satisfactia imensa pe care o am cand clientii noastri sunt fericiti si ne povestesc ce bine s-au simti la concertul pe care il visau de mult timp sau cand imi povestesc ca bunicilor le-au dat lacrimile cand au primit de Craciun calendare personalizate cu fotografiile nepoteilor.

Pe plan personal, cred ca cea mai mare realizare este timpul petrecut cu familia, atat cantitativ cat si calitativ.

Libertatea e cel mai cunoscut beneficiu al vietii de antreprenor, insa vine insotita de o doza mare de responsabilitate. Fata de clienti, fata de furnizori, fata de tine si familie.

Unde vrei sa ajungi in urmatorii 5 ani si cum vezi integrata cariera in viata ta personala?

Avem planuri de dezvoltare pentru ambele business-uri, in special in zona online.  Pentru mine, cred ca intotdeauna cariera se va impleti cu viata personala. Mi-am asumat o responsabilitate cand am lansat aceste 2 business-uri si intentionez sa le dezvolt. Ca orice mama care lucreaza, si eu ma lupt in fiecare zi sa impart cat mai bine timpul alocat job-ului cu cel dedicat familiei.

Un gand pentru femeile care vor sa o ia de la inceput intr-un domeniu nou.
Sa nu se teama de necunoscut, au deja multe resurse interioare pe care sa construiasca, chiar daca schimba domeniul. Al doilea lucru e sa fie flexibile cu planurile, realitatea e cu totul alta decat in cartile de business, uneori mai buna, alteori mai putin buna. Trebuie sa fii deschis la schimbarea pe care o provoci in viata ta si sa te adaptezi. Al treilea sfat ar fi sa se inconjoare de oameni care sa le sustina, mai ales din familie.

---

 

Diana Raceala este specialistul pe care l-am rugat sa ne explice cum stau lucrurile si ce se afla la baza motivatiilor oamenilor pentru schimbare. Mai exact, Diana este Consilier Integrativ TM (acreditare ARONLP si IANLP), psiholog licentiat si psihoterapeut in formare. Mai jos este ce am intrebat-o pe Diana si care este perspectiva ei asupra lucrurilor. O cunosc pe Diana din diferite ipostaze profesionale si umane, deopotriva. Si stiu ca raspunsurile ei nu vor fi niciodata strict stiintifice. Sper sa va bucurati si voi la fel ca mine, de complexitatea cu care a incarcat aceste raspunsuri!

Cum se explica faptul ca in jurul varstei de 40 de ani sunt foarte multi oameni care decid sa faca schimbari de cariera, unele destul de mari, desi sunt chiar pe varful “valului” lor profesional? 

Imi doresc sa fiu autentica si sa iti raspund fara sa ma gandesc la statistici si la informatii citite pe diferite site-uri. Povestea noastra de viata incepe cu mult inainte de a ne naste, incepe in momentul conceptiei. Inca de atunci primim informatii despre lume si despre viata. Ceea ce suntem azi este rezultatul paradigmelor despre noi, despre viata, despre relatii. Peste toate acestea se aseaza, ca o paturica, si mostenirea din familie, gradinita, scoala, anturaje, colegi de serviciu, societate etc.

O sa-ti spun ca sistemele noastre de valori se formeaza inca din primii ani. Asa stim. Asa am invatat si e corect. “Cei 7 ani de acasa”.

Avand sisteme de valori preluate din mediile enuntate mai sus si nu propriile noastre valori, undeva, in jurul varstei de 40 ani, cand suntem maturi, asumati si responsabili incepem sa simtim ca parca nu traim noi viata noastra. Nu mai suntem multumiti la actualul loc de munca, cu actualii parteneri, cu prietenii de o viata, chiar cu familia noastra.

Incep cautarile, incepem sa citim, sa mergem la seminarii de dezvoltare personala, aflam despre noi lucruri noi. Se declanseaza haosul. 🙂

Si, da, e haos. Ceea ce este minunat pentru ca dupa haos, alegem sa punem la loc lucrurile, sa le stergem de praf, sa alegem ce pastram si ce nu, sa aducem ceva nou.

Aflam de ce nu ne mai simtim bine cu oamenii pe care i-am avut alaturi o viata, de ce vrem sa schimbam un job bine platit. Poate ca vrem altceva?  Pe langa bani mai vrem sa avem si timpul nostru, sa fim respectati, sa fim liberi.

La 40 ani avem destula putere sa ne luam viata in maini si sa alegem noi. Vorbesc despre cei care aleg in acest sens.

Care sunt, de obicei, cele mai mari piedici pe care acesti oameni le intampina pe noul lor parcurs profesional? Si ce conteaza atat de mult incat ii convinge sa continue, in ciuda tuturor piedicilor? 

Le-as numi provocari. Iti si spun de ce…de o piedica te lovesti, faci un cucui, chemi pe cineva, dai piedica la o parte, treci peste ea cu buldozerul…treci.

Provocarea este diferita, zic eu. La 40 ani este ceva ce poate nu ai intalnit pana atunci. O schimbare asa mare. Ceva ce nici noi nu intelegem. De unde vine, ce este, cum sa nu-mi mai placa jobul actual, familia mea, prietenii? E ceva defect la mine? Apar intrebari pe care ti le rulezi in cap, ti-e frica sa iti raspunzi sau nu stii ce sa raspunzi.

Provocarile incep o data cu “simt ceva si nu stiu ce”. Nu stim sa deslusim emotiile, nu avem un vocabular al emotiilor, ba, mai mult, se spune peste tot cat de rele sunt emotiile negative.  Nu le traim, nu stim despre emotii si le dam la o parte. Provocarile vin din partea familiei care nu pricepe de ce ai vrea sa-ti lasi un job asa bun…”joburile nu sunt pe toate drumurile”, “viata trece prin stomac”, “cine te mai angajeaza la varsta asta”, “nu stii sa faci nimic altceva”…

Provocarea mare ne suntem noi insine pentru ca nu stim ce avem de facut, ce stim sa facem, am vrea sa schimbam ceva si nu stim ce si unde si de ce si ce ne-a apucat…Provocarea vine din societatea care considera ca cineva la 40 ani este batran si nu-si mai gaseste locul.

Ma intrebi de motivatia unora de a merge mai departe…si aici, iti pot spune ca unii merg mai departe cu “acest val al vietii” si isi gasesc locul. Dureaza mai mult, insa isi gasesc locul pentru ca nu se dau batuti. E adevarat ca aleg variant incercare-eroare.

Altii merg mai departe pentru ca au gasit un consilier vocational, un psiholog, un mentor care sa-i ghideze.

Din experienta de psiholog, dar si de consilier vocational, oamenii solicita serviciile tale inainte de a decide schimbarea, sau mai degraba dupa ce au decis si isi deschid un alt drum profesional?

Cateodata ma intreb cum ajungem la schimbare. O parte ajungem la schimbare in mod natural si pas cu pas schimbarea ne face sa mergem intr-o directie la care, poate, in mod constient, nu ne-am fi gandit. Si aici este o situatie mai putin traumatizanta, mai putin dureroasa.

O alta parte, trecand prin situatii de tranzitie: divort, pierderea cuiva drag, pierderea locului de munca, mutarea intr-un alt oras, tara, se lovesc de nevoia de schimbare. Pentru a sti ce vrei si ce ti se potriveste ar fi recomandat sa stai de vorba cu tine o anumita perioada, sa te cunosti, sa afli ce vrei sa faci. In situatii cu multa presiune a timpului si mult stres oamenii apeleaza la specialisti in consiliere si psihologi. Si aici este cazul fericit, ai pe cineva alaturi de tine care sa te ghideze.

In ce consta sustinerea si ghidarea? In a puncta starea in care se afla clientul, a pune caramida peste caramida si a construi fundatia (ea exista in mare parte, doar ca oamenii nu stiu sa puna caramizile unele peste altele). Mai departe gasim valorile dupa care se ghideaza in viata, gasim talente, abilitati, sunt pasi care ghideaza, care incurajeaza clientul. Este un proces care se termina cu un profil vocational.

Sunt femei mai multe care fac astfel de schimbari, sau barbati? 

Din experienta mea, spun ca femeile sunt mai “cautatoare”, mai curajoase, mai actionale, mai determinate.

La fel de bine spun ca si barbatii cauta acel ceva, acel element care sa fie schimbarea. Doar ca noi, femeile suntem mai actionale.

Care este mesajul tau pentru cei care ar dori din tot sufletul sa faca o schimbare, dar nu au curajul necesar sau nu au sustinerea familiei, sau au alte constrangeri materiale sau contractuale?

Schimbarea vine doar atunci cand o cauti. Cand faci un pas in intampinarea ei.

Mesaj…e dificil sa faci recomandari oamenilor care nu sunt pregatiti sa le auda. Cu toata dorinta lor de schimbare (la nivel de intentie), pana nu faci pasul nu poti sa te astepti la altceva diferit. Ai enumerate mai sus cateva posibile situatii pentru care oamenii nu fac schimbarea. Eu nu cred in ele si cred in motivatia omului. In spatele scuzelor: nu ma sustine familia, am constrageri materiale, contractuale etc, se afla ceva beneficii la care nu vor sa renunte. Iesirea din starea de confort nu e asa usoara cum crede lumea :).

Fiecare este responsabil pentru el. Vrei ceva? Actionezi. Nu vrei? Vei gasi scuze.

Exista o tendinta confirmata legata de schimbarile in piata muncii si de nevoia oamenilor de a iesi din paradigma de munca 8-17? Crezi ca angajatorii incep sa devina mai flexibili si sa le ofere oamenilor conditii de munca in asa fel incat acesta sa nu mai treaca prin conflicte interioare legate de petrecerea celei mai mari parti din zi la birou? Conceptul de munca part- time a inceput sa prinda contur si in Romania, pentru munca de birou?

Multe intrebari intr-una singura. Si la toate iti raspund ca toate sunt posibile interpretari. Oamenii care isi doresc iesirea din constrangerea programului 8-17 si care si fac ceva in acest sens sunt cei care au competente profesionale importante si care stiu ce pot sa faca cu ele. Stiu in ce directie vor pasi.

Cei care vor sa iasa din acest program sunt cei care deja fac ceva si nu doar “isi doresc”. Si nu, nu cred ca s-a schimbat ceva la nivel de management al companiilor. In mare parte, managerii sunt aceiasi si daca ei nu au trecut vreodata printr-un proces/ schimbare si nu stiu ce este nici nu vor intelege ce este “conflict interior”.

Vreau sa mai spun ceva, in incheiere.

Ne miscam in viata avand propriul ritm. Atunci cand intervenim in ritmul cuiva, vom reduce sansele de schimbare. Vom aduce frustrare, stres in viata acestora si nicidecum bucurie. Vorbim non stop despre schimbare, a devenit un aspect care nu mai are credibilitate.

Ce este schimbarea? Ce vrem sa obtinem in urma ei? Ce este dezvoltarea personala? Sunt eu pregatit/a sa schimb ceva? Sunt eu pregatit/a sa imi asum responsabilitatea 100% asupra vietii mele?

Cand suntem in situatii de stres, de aglomeratie si haos in viata noastra ne gandim la schimbare.

Sugestia mea este sa aflam ce vrem. Poate ca unii oameni nu vor sa schimbe jobul. Vor sa schimbe felul in care se simt la job. La acel job. In acel loc de munca, cu acei colegi, cu acel sef. Sunt multe de luat in calcul. Cred ca trebuie asumare si maturitate sa ceri ajutor de specialitate, de insotire in acest proces de schimbare.

Sursa foto: arhiva personala a fiecarei femei antreprenoare