Categorii
Parenting

3 greseli in vestimentatia fetitelor

girl-775060_1920Nimeni nu e perfect, mai ales cand trece pentru prima oara printr-o experienta. Iar parintii la prima experienta cu atat mai putin, mai ales ca li se pare ca au o avalansa de responsabilitati si de lucruri de invatat. Asa se face ca si in ceea ce priveste vestimentatia fetelor suntem tentati sa facem greseli chiar din primele momente in care acestea incep sa isi afirme identitatea legata de imaginea lor. Eu marturisesc ca inca de pe la 1 an si ceva, cand a inceput acest moment la noi, am gresit fundamental in ceea ce priveste imbracatul cu rochite. Si am sa va si spun care au fost cele 3 mari greseli pe care le-am facut la inceput si pe care incerc sa le indrept de cativa ani incoace:

  1. Ii alegeam eu rochita cu care sa se imbrace

Pentru ca noi, femeile, se pare ca asa suntem. Avem niste criterii in capul nostru care zic asa: exista rochii de casa, rochii de strada, rochii de birou/gradinita, rochii de petrecere etc. Doar ca la nici 2 ani e greu sa ii explici copilei toate aceste criterii. Probabil va fi greu si mai tarziu, la adolescenta. Sunt pretentii de adult, cu experienta de viata, cu disciplina, cu o garderoba completa si o viziune proprie asupra acesteia.
La inceput, a mers aceasta abordare. Ulterior, cand personalitatea ei a inceput sa se manifeste, au inceput protestele. Si a devenit si mai dificil sa ii explic ca unele rochite erau de vara si nu puteau fi imbracate iarna si invers. Procesul era lung, dificil, de multe ori fara succes – cam 80% din cazuri, de fapt. Frustrari, lacrimi si suspine.
Cum am rezolvat: am limitat oferta la vedere – mai putine rochite (2-3, care sa fie ok pentru vremea respectiva si sa indeplineasca cumulat toti indicatorii de mai sus :)). In felul acesta, eram multumite amandoua – indiferent de ce alegea ea, eu nu ma mai temeam ca ii va fi frig/cald sau ca se va murdari la nisip pe o rochie de petrecere etc. Iar ea era fericita ca avea posibilitatea sa aleaga.

  1. La gradinita o imbracam practic – colanti si tricou

In primele luni, cand urmam impreuna un proces anevoios de acomodare, e mai putin important pentru fetita cu ce se imbraca. Cel putin asa a fost la noi. Dupa care, odata ce s-a integrat in grupul preferat, au inceput comparatiile si dorintele. Daca noi ne dorim sa fim unici si hainele noastre sa fie unicat si sa ne reprezinte cat mai mult, la varsta de 3 ani fetitele isi doresc sa aiba toate aceleasi lucruri – de la hainute, pana la accesorii si jucarii. Asa se face ca lacrimile si suspinele au revenit, pentru ca toate colegele erau imbracate in rochite, care mai de care mai sofisticate si aranjate. Dupa gustul meu, prea sofisticate, rochii de balerine, de printese si de petrecere, nicidecum de interior – de casa, ca sa zic asa. Adica comode, simple si practice – pentru ca si aceasta este un criteriu important pentru mamele cu pui de 3 ani, care spala zilnic aproape hainutele copiilor.
Prin urmare, argumentele mele rationale nu se potriveau deloc cu dorintele emotionale ale unui copil de 3 ani. Si a durat ceva timp pana sa cadem la pace.
Cum am rezolvat: destul de tarziu, marturisesc. Am cedat eu, desi nu de tot. Am scos colantii si am introdus ori fustite colorate, ori rochite. Insa la fel, modele simple si practice, care sa fie usor de spalat si intretinut. Insa m-am concentrat pe altceva, ca sa ii mut atentia de la rochii – pe aranjatul parului cu fundite si moate cat mai spectaculoase. Deci un fel de negociere, ca sa nu ii zicem manipulare. Am fost amandoua fericite. 🙂

  1. Iarna nu am imbracat-o niciodata in rochie

Foarte atenta la vreme si cu teama sa nu ii fie frig, iarna o imbracam mereu in pantaloni sau salopete. Mica fiind, nu protesta. Insa odata inceput procesul de socializare – prieteni si colegi – nici nu mi-am dat seama cum au inceput protestele si pe partea aceasta. Am incercat sa o conving ca este frig afara si ca nu este de ajuns sa poarte ciorapi si rochie. In zadar.
Cum am rezolvat: rochite de iarna, mai groase, dublate de colanti grosi sau chiar de pantaloni. Desi pentru noi, adultii, rochia cu pantaloni dedesubt este un nonsens al modei, pentru copii nu are efectiv importanta. Asa ca am adus pacea in casa odata cu aceasta tehnica.
 Prin urmare, daca ar fi sa recomand mamelor de fete ceva, ar fi aceste 3 lucruri:

  • Fiti flexibile si negociati, asa incat sa copilul sa simta ca a ales el. Ii va creste increderea in sine si va fi foarte fericit si sigur pe el. Chiar nu conteaza daca lucrurile se asorteaza sau daca exista armonie in tinuta. Conteaza ca a ales el. Cu timpul, se va cultiva si gustul.
  • Nu va panicati prea tare, daca cea mica vrea sa iasa afara in rochie cu maneca scurta iarna. Daca ii permiteti acest lucru, ii dati voie sa experimenteze si sa observe singura ca greseste. Nu va raci in 5 minute pana in fata blocului. Si va simti pe propria piele decizia ei.
  • Vestimentatia la fetite este foarte importanta! Si in general tot ce tine de corpul lor. Ea va ajuta la conturarea stimei de sine, care se construieste de la varste foarte mici si are impact asupra lor in viata de adult. Cu grija, atentie, fara exagerari sau patima din partea noastra, a adultilor, folosind cuvinte blande si cat mai multe intrebari si incurajari.

Voi ce greseli v-ati dat seama ca ati facut pe partea aceasta si cum ati reusit sa le remediati in timp?
Sursa foto: aici

4 răspunsuri la “3 greseli in vestimentatia fetitelor”

Buburuza mea de 3 ani și 7 luni,mi-a arătat de mult timp cata personalitate are..rochițele sunt preferatele ei,asa ca m-am conformat și are o garderoba pe placul ei dar și al meu.Intradevar poate din cauza ca noi am fost crescuți fără sa avem prea multe pretenții fără sa vrem avem formate idei fixe.O întâmplare ca ma pus pe gânduri a fost când ea și-a dorit un ursuleț roz și eu tot ii explicam ca ar trebui sa ne uitam după unul maro?după câteva minute ar realizat ca nu am dreptul sa ii limitez aceasta preferință. Mai avem și noi de învățat sa trecem peste niște limite alături de ei.

Adevarat ce spui, Roxana! In fapt, este vorba despre relaxarea noastra si despre confortul nostru psihologic pe anumite teme. Desi incercam sa ne instruim continuu, din pacate ne suprindem facand greseli pe care le faceau parintii nostri in copilaria noastra si noi ne-am promis noua ca nu le vom face…Dar cu rabdare prin exercitiu si constientizare, intr-o zi vom fi si parintele pe care il dorim. 🙂 Te imbratisez si te mai astept pe aici!

Am lucrat in învățământul privat pana de curând (acum stau cu bebelina acasa caci are doar 5 luni) Nu doar ca si mama e greu de abordat acest subiect,ci si ca si cadru didactic. Se iveau conflicte intre fetite pe tema vestimentatiei. Cel mai greu era cu mamicile, trebuie sa le explic ca ne este imposibil sa ne desfășurăm activitățile de zi cu zi în rochia de nunta ? Cu fetițele o scoteam la capăt ,desfasuram ateliere de îmbrăcat papusile,diverse colaje de moda,etc. Succes in continuare!

Irina, buna! E un punct de vedere foarte bun, stiu ce spui. E complicat din ambele perspective – atat ca educator, cat si ca mama. Vrem sa dezvoltam gustul estetic la copii si preocuparea pentru o imagine de sine sanatoasa, ceea ce necesita timp si rabdare, colaborare intre noi. Asa incat la final, fetitelor sa le foloseasca si sa invete intr-o maniera simpla si neincordata ceea ce ne dorim. Fara sa se indoiasca de ele vreo clipa.
Sa iti traiasca bebelina si sa fie sanatoasa! Mai astept si eu o micuta zilele acestea! 🙂
Te mai astept pe aici, poate te inscrii la newsletter. Sa facem schimb de opinii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Această pagină web folosește module cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare precum și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe.