/
Pare titlu de film, dar e viața mea, pusă pe hârtie. Știu că anul acesta am scris pe blog mai puțin, dar asta și datorită faptului că sunt într-o tranziție, la 1o ani de când am plecat de la ultimul job. Mai povesteam pe aici cum mă simt în ultima vreme, ca într-un spațiu dintre ”no longer și not yet”. Am renunțat la diverse proiecte cu care nu mă mai identific, mă reconstruiesc pe interior și am răbdare să văd cum simt asta în corp, înainte de a începe orice altă construcție exterioară. Iar din ianuarie încoace am reușit să mă scutur de ultimele rămășite care mai rămăseseră agățate de mine, ca să mă pot uita mai bine la mine și la cine sunt azi. Nici nu am făcut legătura până în primăvara aceasta, când mi-am dat seama că se fac curând 10 ani de când am părăsit papucii de angajat și am intrat pe rând în papuci de freelancer și antreprenor. Totul are un sens, chiar dacă noi nu îl înțelegem imediat.
Am scris de mai multe ori despre cum au fost acești ani pentru mine. Recitesc chiar și eu cu interes ce am scris, de la an la an. Simt că 10 este un traseu oarecum rotund și că toți acești ani au contribuit masiv la maturizarea mea, din multe puncte de vedere. A fost și un drum al vindecării de perfecționism, de ”nu e de ajuns” sau de credințe limitative despre bani și muncă. De așteptări, ca să fiu văzută și recunoscută, să îmi fie apreciată valoarea.
Pentru cine a ajuns mai târziu pe acest blog, profesia mea de la care am plecat acum 10 ani era de consultant în comunicare și PR, iar în ultimii 10 ani am construit o companie de training, consultanță și organizare de evenimente, pentru clienți corporate, dar și persoane fizice. Sunt trainer corporate de wellbeing și nutriție, precum și health coach și nutriționist. Iar pentru că după ceva ani de lucru ca nutriționist am avut ochi să văd clar mâncatul compulsiv la clientele mele, m-am format și ca practician Somatic Experiencing (îmi aștept diploma finală acum) și în curând îmi dau și licența în psihologie. De ce? Pentru că mi-am dat seama din miile de ore de lucru cu clienți în acești ani că am nevoie de instrumente mai puternice de lucru și că nu e suficient să știi lucruri ”tehnice” despre mâncare, ci e nevoie de terapie ca să vindeci relația cu mâncarea.
Iată-mă deci aici, la 10 ani de când am ieșit pe poarta companiei unde lucram cu o cutie plină de agende și suveniruri. Sunt mai bogată cu un copil :), cu sute de cărți și zeci de cursuri și formări, toate traduse în mii de ore petrecute pentru săli de curs și zeci de mii de euro cheltuite – bani făcuți de mine, nu primiți de la angajator. Dar și seri poate prea multe lucrate sau dedicate studiului, weekenduri muncite și alte nenumărate ore de frământări despre drum și misiune personală. Probabil am mai albit pe o parte de cap și sigur m-am împrietenit atât de bine cu frica și cu incertitudinea încât puține lucruri mă mai iau prin surprindere. Este totuși ceva care încă mă mai face să tresar: oamenii pe care îi las în urmă și de la care nu m-aș fi așteptat să îi văd reacționând cum au făcut-o. Pe care aș fi pariat în cealaltă viață a mea, dar care parcă abia au așteptat să îmi arate că unele lucruri nu se pot ierta – iar primul și cel mai important dintre ele e chiar faptul că am insistat să rămân independentă.
Poate vă așteptați să dau un verdict: cum e mai bine – angajat sau antreprenor. Adevărul este că răspunsul e foarte subiectiv și personal. În primul rând, ”mai binele” acesta e personal. Mai bine din ce punct de vedere? Am fost întrebată dacă merită banii. E mai bine? Și de ce continui să fac evenimente (vezi Mama Time Out, din anii 2018 – 2019 sau cinele Meet and Greet Florina, din prezent ori retreaturile Wellness Fairy). Dacă merită să fac atâta educație pe blog, care e gratuită, în mare parte a timpului.
Ce pot să spun e că eu am căutat în toți anii aceștia împlinirea. Iar împlinirea nu vine din bani, vine din semnificația proiectelor și din impactul pe care îl am asupra oamenilor. La 10 ani după ce am început acest parcurs am găsit împlinirea și mă simt așezată pe misiunea mea.
Normal că sunt importanți banii, căci fără ei nu ar exista un business. 🙂 Dar lucrurile sunt atât de diferite, când începi să lucrezi la construcția ta, încât merită un articol separat tema aceasta.
Deci răspunsul la întrebarea ”Cum e mai bine?” Este: ”Așa cum te face să te simți împlinit(ă)”. Nu plecați urechea la cei care vă spun că e grozav antreprenoriatul, că faci ce vrei și când vrei tu. Dacă ar fi așa, nu am o fi o lume de antreprenori? Ce credeți că lipsește de aici?
Dacă însă e ceva foarte greu este găsirea drumului. Vrei să îți creezi propria afacere, însă care să fie aceea? Care e drumul tău? Prima jumătate din cei 10 ani a fost plină de aceste întrebări. Încă nu simțeam că e drumul meu, încă mă mai chestionam și încă mai simțeam că trebuie să mai fie ceva. De felul meu, sunt o căutătoare și asta se vede în tot ceea ce am făcut în viața asta.
Mai mult, să faci un business din educație în România acestor ani e o misiune grea. Odată cu Insta și alte canale de socializare, o mulțime de oameni fără nicio calificare fac bani din atenția publicului și cu ei concurăm noi, ceilalți, care avem specializări și formări în domeniu. Hm, o fi corect așa? Doar că viața profesională e rareori despre corectitudine.
Vă las la final cu 13 învățăminte pe care le-am cules din parcursul acestor 10 ani și nu pretind ca am zis tot ce am avut de zis la această aniversare. Mai timp e timp, pana la final de an. Revin. 🙂
- Ai răbdare – schimbarea durează;
- Pentru orice ai vrea să faci întâi e nevoie să te cunoști mai bine pe tine – de-abia după ce afli cine ești cu adevărat vei afla și ce poți face cu plăcere și cu ușurință;
- Investește în tine – e cea mai profitabilă investiție, pe termen lung. Cărți, cursuri, tabere, comunități, evenimente, networking, formări, poate altă licență, doctorat, MBA etc.
- Caută și acceptă ajutorul – coaching, consulltanță, psihoterapie – toate și alte pe lângă, care să aibă fundament științific, te pot susține în demersul tău de schimbare;
- Fii flexibil – e un proces de ”trial and error”, uneori pleci la drum cu o strategie și un plan, iar pe parcurs e posibil să îți dai seama că locul unde ai ajuns nu e ceea ce căutai;
- Dacă ești bun și dedicat, banii vin. Oamenii simt că le oferi valoare și sunt dispuși să plătească pentru valoare, dacă asta îi ajută pe ei;
- Voluntariatul și pro bono – ul trebuie să fie parte din munca ta, indiferent de locul unde te afli. Chiar și cei mai experimentați și cu vechime se implică fără să ceară răsplată bănească;
- Uneori pleci la drum cu o intenție și, de fapt, ea e departe de a fi capătul drumului. Fii pregătit și curios să vezi care e locul tău, căci e posibil să nu aibă nicio legătură cu ce ți-ai propus tu.
- E multă singurătate în antreprenoriat, indiferent de nivelul la care ești. Când ești angajat, ai colegi, ai echipă, ai oameni mai cu experiență cu care te poți sfătui, poți greși pe banii companiei. Când ți-ai pus resursele tale și ale familiei în joc și nu ai această rețea de suport, ai nevoie să îți creezi una. Uneori, vei descoperi că e foarte greu să creezi și această rețea. Până nu ajungi acolo nici nu îți imaginezi cât de greu poate fi și cum duci tu greul ăsta.
- Durează ceva timp să cultivi mindset antreprenorial, să nu mai verifici lunar contul după salariu 🙂 și să tratezi cu respect contul firmei, evitând impulsul de a folosi cardul de firmă ca să cumperi pamperși și cremă de față. Uneori, nu îți vei lua salariul luni întregi, poate nu pentru că nu ai bani în cont, ci pentru că vrei să te asiguri că ai bani de facturi, de furnizori.
- Uneori, indiferent de experiență, vei fi surprins de cât de neserioși sunt unii colaboratori. Azi pare ca nici contractele nu mai au valoare. Pur și simplu ridică din umeri senini, deși tu te așteptai să livreze conform promisiunii. Nu știu să zic ce faci în astfel de cazuri, încă mai caut și eu soluții.
- Ai nevoie de odihnă, ca să gândești limpede, deci nu sacrifica nopți și weekenduri, că asta e cursă pe termen lung, nu e un sprint.
- Amintește-ți constant pentru ce faci asta. Dacă ajungi ca viața ta să se învârtă doar în jurul afacerii tale (riscul acesta e mare), familia ta te-a părăsit sau petreci timp doar cu oamenii cu care lucrezi, poate ar trebui să te mai întrebi o dată dacă e ceea ce trebuie pentru tine. Pe mine mă ajută să îmi reamintesc că am vrut să îmi văd copiii crescând și să fiu alături de ei de fiecare dată când au nevoie de mine. Și doar în această formulă pot azi să îmi îndeplinesc acest vis.
Cum ajunge la voi ideea de independență profesională și financiară? Vi se pare valoros ce împărtășesc aici?
Mai povestesc și live despre toate acestea și altele în plus, dacă doriți să ne cunoaștem. Ediția a 9-a a cinei în comunitate ”Meet and Greet Florina” va avea loc pe 13 august. Pentru acelea dintre voi care doresc să ia parte la această cină, vă rog să îmi dați un email pe adresa [email protected]. De principiu, este un eveniment care durează maxim 3 ore, are loc la o terasă din București, meniul este prestabilit și veți primi și un goodie bag, de la partenerii mei tradiționali. Intrarea la eveniment se face cu o contribuție, care se plătește separat.
Dacă doriți să vedeți imagini de la evenimente anterioare, vă las mai jos linkuri de pe Facebook:
Ediția a 8-a: AICI
Ediția a 7-a: AICI
Ediția a 6-a: AICI
