De ce e important să ne uităm la relația cu tata când simțim că ceva nu merge în relația noastră cu mâncarea

Istoric vorbind, figura tatălui în multe familii a fost adesea absentă, fie că vorbim de o absență fizică sau emoțională. Bărbații mergeau la muncă ”să aducă bani acasă”, iar când erau prezenți, erau atât de obosiți încât interacțiunea lor cu ai lor copii era minimă. De altfel, mulți nici nu se gândeau că au un rol în ceea ce privește creșterea copiilor, aceasta era o atribuție a femeii. 

Câți dintre noi ne recunoaștem în acest scenariu? 

Doar că, în timp, acest lucru a creat un sentiment de nesiguranță în rândul copiilor, care aveau nevoie de un model de protecție și sprijin. În mod tradițional, tatăl este văzut ca un stâlp de susținere, o persoană care aduce stabilitate și asigură siguranța familiei în fața provocărilor din exterior. De obicei, el este cel asociat cu forța și rezistența. În mod ideal, ne așteptăm ca ei să-și îndeplinească acest rol. Dar ce se petrece când nu o face? 

În lipsa prezenței sale, multe mame au fost nevoite să își asume responsabilități suplimentare pentru a menține familia pe linia de plutire. Adică au preluat și din ce ar fi trebuit să aducă tatăl în familie. Aceste responsabilități le-au determinat să își ajusteze comportamentul și să preia roluri care, în mod tradițional, nu le-ar fi aparținut. Mult masculin au manifestat mamele noastre, nu-i așa? Credeți că le-a fost ușor? Și ne mai întrebăm de ce au fost atât de nefericite..

Nevoile copiilor însă rămâneau aceleași, chiar dacă persoana care ar trebui să le satisfacă nu era acolo. Astfel, altcineva din familie – fie mama, fie copilul – își asumă aceste sarcini, conștient sau inconștient. În multe situații, copiii sunt cei care se maturizează rapid pentru a prelua aceste roluri, mai ales dacă mama mai are și alți copii. Poate ați auzit și voi despre conceptul de parentificare.

Dar ce legătură au toate acestea cu mâncarea și relația cu al nostru corp?  

Această dinamică poate avea efecte și asupra relației cu propriul corp. Pentru unii, sentimentul de a fi neprotejat sau vulnerabil poate duce la crearea unei “armuri” fizice – un strat protector simbolizat prin acumularea de kilograme, ca un mod inconștient de a face față provocărilor și de a simți că pot „duce” mai mult. Acest tipar poate continua și în perioada adultă. Unii oameni dezvoltă tendința de a se proteja fizic prin acumularea de greutate, ca un fel de scut împotriva vulnerabilității pe care nu și-o permit. Este un răspuns inconștient la presiuni sau traume din copilărie, prin care corpul devine un simbol al rezistenței și capacității de a face față provocărilor. 

Desigur, nu toată lumea reacționează în acest fel, iar mecanismele prin care ne adaptăm la lipsurile emoționale sunt diverse. Acesta este doar unul dintre modurile în care putem răspunde la astfel de experiențe, însă fiecare persoană are propria ei cale de a naviga prin aceste provocări. 

Doamnelor, dacă vreți să învățați mai multe despre ”de ce” urile care pot sta în spatele anumitor alegeri alimentare pe care le facem în mod constant și de care nu știm de ce nu ne putem debarasa, să știți că aceasta este o componentă importantă a GRUPULUI DE SLĂBIT ”HER HARMONY”, cu care încep să lucrez pentru 3 luni, din noiembrie încolo. 

Dacă simțiți că acum este momentul să depășiți clasicele planuri alimentare, cu gramaje și numărat de calorii, vă aștept să vă spun mai multe, dacă îmi trimiteți un email la [email protected].

Grupul este online, ca să poată fi accesat de femei din toate colțurile lumii. Durează 12 săptămâni și este un grup de slăbit prin re-echilibrare hormonală, tehnici de mâncat emoțional și practici de reducere a stresului.

Am pus în el toată știința mea și toată experiența din ultimii 8 ani, ca nutriținist și health coach, în lucrul cu sute de femei, dar și cu peste 10.000 de oameni cu care am lucrat în mediul corporate. 
Deci [email protected] ca să vedem dacă e și pentru tine.