Categorii
Parenting

Dimineti si seri ca o furtuna?

Vacanta mare se pare ca nu e niciodata suficient de mare. Nici pentru parinti si nici pentru copii. Asa ca iata-ne din nou in septembrie si din nou la scoala, sau la gradi, dupa caz. Copiii mari se bucura la gandul ca isi revad colegii, cei mici isi exprima si ei bucuriile sau temerile asa cum pot sau stiu sa o faca. Dupa 3 luni in care au luat si ei un fel de vacanta, parintii se mobilizeaza din nou sa intre in ritmul impus de programul scolii, cu rutina lui de dimineata. Va recunoasteti in acest scenariu, asa-i? Categoric, septembrie nu este doar o luna in care se numara bobocii, ci si una a schimbarii si a noilor inceputuri. Asadar, o luna provocatoare, din toate punctele de vedere.

Insa intalnirea cu scoala – cu sistemul si tot ceea ce e parte integranta din el – este plina de provocari de tot felul. Profesorii, orarul, ideea de a petrece timp indelungat in banca, glume de tot felul ale colegilor de clasa, ideea de teme pentru acasa, constrangeri, reguli – toate acestea provoaca in copiii nostri o furtuna nemaintalnita. Asa ca e bine sa fim pregatiti pentru dimineti si seri explozive, in care, desi totul pare la locul lui, din perspectiva noastra, a adultilor, e un pic diferit in inima si in mintea copiilor. Universul lor emotional e foarte fragil si e cu atat mai fragil cu cat ei sunt mai mici si nu au invatat inca sa spuna ce au pe suflet. Furtuna se poate isca seara aparent din cauza unui tricou, iar la final sa descoperim ca de fapt colegul de banca i-a spus ca e urata. Dimineata, cand presiunea clopotelului se simte deasupra capului, e posibil sa nu vrea dresul alb si sa se incapataneze ca nu pleaca la scoala, cu strigate, lacrimi si suspine. Iar la final sa aflam ca Ruxi nu mai vrea sa fie prietena ei, ca la careu s-a tinut de mana cu alta fetita si tot asa.

De multe ori e dificil sa ne dam seama, sub presiunea momentului si a ceasului, ca de fapt copilul nu are nimic nici cu noi si nici cu scoala. Ca de fapt vrea sa spuna ceva, ii sta ceva cocotat pe sufletul lui mare si sensibil pe masura. El se simte bine cu rutina si regulile casei, se simte in siguranta. Doar ca odata ce iese afara pe usa, percepe amenintari de tot felul si din toate directiile. Asa ca una dintre cele mai mari greseli ale noastre, ca parinti, este tipatul. Noi ne eliberam de tensiune, dar solutia ramane departe. Iar copilul se retrage in sine si isi astupa fricile, emotiile si frustrarile. In felul acesta, invata ca nici acasa nu se poate exprima. Tipetele indeparteaza copilul de parinti si alunga armonia din familie. Ii aduce copilului teama in suflet, teama de exprimare si de deschidere in fata parintilor. Tipetele sunt la fel de periculoase precum bataia. E o forma de terorism relational, periculos pe termen lung, cu implicatii si rani adanci in adultul de maine.

Stiti cat e de valoroasa o imbratisare? La varste mai mari sau mai mici, imbratisarea face minuni. Nu transformati casa in loc de batalie si razboi, in tipete si amenintari. Suntem adulti si macar in teorie, ne putem controla furia mai usor decat stiu sa o faca copiii nostri. Iar cand furtuna incepe, lasati tot deoparte, asezati-va pe jos si luati copilul langa inima voastra. Va simti ritmul ei, ca odinioara, in burtica. Va simti mirosul si iubirea voastra, si se va linisti incet incet. Spuneti-i ca il iubiti, spuneti-i mult, soptiti-i la ureche. Pe jos, in hol, imbracati in haine de birou, chiar daca sunteti in intarziere. Revarsati asupra copilului vostru toata dragoastea pe care o aveti de cand v-ati dorit sa il aduceti pe lume!

Diminetile si serile furtunoase pot fi asadar transformate cu un pic de rabdare, un mic plan pus la punct, muzica pentru copii (noi am redescoperit Itsy Bitsy si acasa), cu 5 minute de joaca pe covor, in adevarate momente de armonie in familie. A, si nu uitati, in perioada aceasta, mai mult decat oricand, sunt importante mesele in familie. Micul dejun si cina, in care ne strangem impreuna acasa, in care dimineata facem senvisuri delicioase si sanatoase si pachetelul de scoala, iar seara povestim de peste zi, cu mic si mare. Comunicarea este totul! Si mai ales felul in care comunicam iubirea noastra de parinti, mare cat inimile noastre la un loc, neconditionata si ”pe vecie”! E vorba despre conectare, acum si aici, pentru o dezvoltare armonioasa a copiilor nostri!

Voi cum ati rezistat tentatiei de a tipa la copiii vostri in prima saptamana de scoala, cand ei sunt de fapt inca in vacanta, marea si valurile le suiera prin cap, iar mintea lor e departe, in drumetii si la bunici?

Am pentru voi o invitatie la o conferinta TOTUL DESPRE PARENTING, a celor de la Totul despre mame, din perioada 14-15 noimebrie, sustinuta de un specialist reputat in parenting – Dr. Laura Markham. Am scris aici despre conferinta, cu detalii: https://www.florinabadea.ro/dr-laura-markham-expert-american-in-parenting-vine-la-bucuresti/

Puteti alege una dintre conferinte aici: http://www.totuldespremame.ro/evenimente/conferinte?conferintele-totul-despre-parenting-dr-laura-markham&utm_source=blog&utm_medium=art&utm_campaign=florinabadea

Primul comentariu la acest articol va beneficia de invitatia gratuita la una dintre conferinte. Va invit deci sa scrieti un comentariu despre cum ati evitat voi tipetele acasa, in prima saptamana de scoala.

Urmatoarele 10 persoane care vor introduce comentarii cu experienta lor, vor crea sansa unei reduceri de 10% la biletele de conferinta. Daca vor fi 15 persoane care vor comenta, tot grupul va primi 15% reducere la bilet.

Sa fim inspirati si sa invatam unii de la ceilalti despre armonia in familie!

728x90

3 răspunsuri la “Dimineti si seri ca o furtuna?”

Am inceput in lacrimi si am incheiat glorios, cu zambete si bucuria de a merge la gradinita. Asa am descoperit si eu ca al meu copil stie sa planga, bine ca nu a durat.

Buna, Ioana! Ai castigat invitatia! Sa fie de mare folos in aventura parentingului! Va imbratisez! Si va mai astept pe blog! Asteptam in continuare experiente din prima saptamana de foc, ca sa obtinem o reducere de grup!

Desi noi inca suntem mici, 11 luni, m-am aflat in situatia de a tipa la copil de cateva ori, dupa care, vazand ca am facut mai mult rau decat bine, au inceput mustrarile de constinta, sentimentul de vinovatie, starea de “nu mai pot” … Nu e usor sa fii parinte, mai ales un parinte “full time”, fara bunici si bone prin preajma. Si stiu ca lucrurile nu vor fi mai usoare. Abia acum imi inteleg mama cand imi repeta obsesiv “o sa fii si tu mama si o sa vezi atunci” … Amintiri de mult uitate mi-au revenit in minte si sper sa imi “ajustez” comportamentul fata de copilul meu asa cum eu as fi dorit sa fiu tratata daca as fu fost in locul lui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Această pagină web folosește module cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare precum și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe.