Cand ajungem seara acasa, la ce ne gandim intai, de obicei? Daca avem mancare, daca este curat, daca au facut copiii temele si alte lucruri musai fara de care ni se pare ca esuam ca parinti si membri ai unei familii. Dar cand calcam pragul casei si ne intampina copiii – ei ce isi doresc de la noi? Cu ochii veseli si mari, ni se arunca in brate si ne asteapta sa ne povesteasca de peste zi si sa se joace cu noi. Asa e de mare diferenta dintre asteptarile lor si asteptarile noastre de la noi…Imi amintesc de perioada cand imi era copila mica, dar foarte mica, caci abia sedea in scaunul de masa pentru bebe, iar eu eram cu ea acasa, o tineam cu mine acolo, cat timp ii pregateam mancarea. Ii aratam, ii povesteam cum se curata, cum se taie, cum se amesteca, le miroseam, ma minunam, gustam si tot asa. Imi pare rau ca nu m-am inregistrat. Cred ca eram tare amuzanta. Dar ea era fericita. O simteam ca e fericita, pentru ca era cu mine si ca ii aratam lumea.
Pentru mine era bine, pentru ca vorbeam cu ea, chiar daca ea nu putea inca sa vorbeasca. Dar eram sigura ca ma intelege. Si era bine ca o stiam in siguranta in scaun, chiar si cand ma intorceam cu spatele. Pe roti fiind, il cam plimbam prin casa, ca ii si placea si ne amuzam impreuna. Masa a fost de la momentul alaptarii un timp special, a continuat cu perioada aceasta de tranzitie in scaun de masa pentru bebe, cand o plimbam cu el, dar o si asezam langa noi la masa. Nu mancam cu spatele la ea sau sa o indepartam de masa, de frica ca face ravagii pe acolo. Pastram pe masa doar ce era absolut necesar, ii aratam si ii vorbeam despre ce facem acolo, o includeam in atmosfera, chiar daca ea avea doar cateva luni. Asa a invatat sa iubeasca mancarea, dar si momentul mesei. Astazi, noi in fiecare seara mancam impreuna, oricat am fi de obositi si oricat de simpla ar fi masa noastra. Este momentul nostru special, toti 3 impreuna. Si daca nu avem acasa ceva pregatit, iesim si mancam undeva. Sau comandam. Dar mancam impreuna!
M-am folosit de acest exemplu cu masa, chiar daca am mai vorbit despre el peste timp, pentru a ilustra un moment simplu de timp petrecut impreuna. De fapt, eu cred ca acesta este rolul nostru, al parintilor, sa le aratam copiilor modalitati simple de bucurie in familie. In care sa fie voie buna si armonie, iar ei sa invete fara morala, cearta si amenintari.
Avem o bucatarie mica, dar seara e asa frumos cand ma asez pe scaun langa calorifer si ea vine si mi se cuibareste in brate, band din ceaiul meu…Sunt sigura ca isi aminteste de perioada cand o plimbam cu scaunul de masa si ma maimutaream alaturi de ea. 🙂
Si iata de ce am inceput sa va povestesc din casa, in perioada noastra de bebeluseala. Pentru ca eu cred ca daca sarim peste aceste momente, la adolescenta va fi explicabil de ce traim in aceeasi casa, dar nu exista nicio relatie intre noi. Fiecare va sta in camera lui, cu laptopul, TV-ul si telefonul lui, viata lui. Si nimic nu ne va uni, pentru ca nu vom avea amintiri comune (cum am urcat pana la epuizare treptele de la cetatea Poenari sau am mers pe jos de la Babele la Cruce etc). Asta vrem cu adevarat? Sa crestem niste straini, sa ne preocupe doar sanatatea lor fizica si cea emotionala sa nu existe pentru noi?
Cand v-ati intrebat ultima oara copilul cum te mai simte si ce parere are?
”Studiile arata ca parintii romani reactioneaza cand copiii lor au probleme de sanatate fizica, dar nu sunt preocupati de sanatatea emotionala a celor mici. Psihologii subliniaza ca majoritatea tulburarilor de comportament specifice sindromului ATCP (www.sindromatcp.ro) la copii se pot rezolva daca parintii le dedica timp de calitate, insa ingrijorarea specialistilor este ca acestia nu stiu ce inseamna aceasta notiune si nu o aplica. Conform expertilor, timp de calitate nu inseamna timp petrecut in aceeasi camera, ci ca parintii sa fie prezenti 100% in relatie, oferindu-le copiilor intreaga atentie.” – comunicat de presa Itsy Bitsy.
”Specialistii atrag atentia ca macar o ora de calitate pe zi petrecuta cu copiii ar putea preveni tulburarile comportamentale din ce in ce mai raspandite in randul celor mici, inclusiv ale sindromului ATCP (Angered Temper Choleric Progression, care mai poate fi tradus si ca Absenta Timpului de Calitate cu Parintii).”
Un nou studiu – ”Timp in familie”, realizat de Itsy Bitsy si Open I Research in 2016 subliniaza strigatul de ajutor al copiilor: 6 din 10 simt nevoia sa petreaca mai mult timp cu parintii, desi doar 24% dintre parinti simt la fel.
Un grup de initiativa format din Itsy Bitsy FM, lideri de opinie, parlamentari, specialisti psihologi si asociatii de parinti, cu sustinerea Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie, au inceput o campanie in urma careia isi doresc sa schimbe relatia dintre copiii si parintii din Romania.
Grupul de initiativa anunta planul de actiune pe 2016, ce include publicarea “primului decalog pentru parintele modern” si continuarea demersurilor ca 1 Iunie sa devina zi libera la nivel national. Romanii care sustin initiativa sunt chemati sa se alature pe pagina de Facebook 1 iunie zi libera.
Portretul parintelui predispus sa nu acorde timpul de calitate necesar este cel mai adesea acela al unui om ocupat, mereu pe fuga, care petrece mult timp in compania tehologiei, desi se afla in aceeasi camera cu copilul. Adesea, recurge la compensarea absentei timpului de calitate prin cadouri. Majoritatea parintilor cu copii scolari cred ca temele si consumul de internet impreuna cu copilul insemna timp de calitate, ceea ce, conform specialistilor, rareori este un timp in folosul copilului.
“Recomand oricarui parinte sa stea de vorba cu copilul sau atunci cand observa o schimbare in comportamentul acestuia. Unii parinti s-ar putea sa constate ca este mult mai important pentru copil sa stea de vorba cu el decat sa ii ofere acestuia orice isi doreste. (…) O ora petrecuta cu copilul valoreaza mult mai mult decat orice”, afirma Gabriela Coman, Presedinte Autoritateai Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie.
Primul decalog pentru parintele modern, ocupat
Pentru a ajuta parintii sa petreaca timp de calitate cu copiii, specialistii din grupul de initiativa publica primul decalog de solutii concrete pentru sanatatea emotionala a celor mici:
- Petrece o ora de calitate pe zi impreuna cu copilul, fara tehnologie.
- Ofera-i 100% din atentia ta copilului in aceasta ora.
- Cere parerea copilului tau de macar 2 ori pe zi.
- Ofera-i cel putin 1 incurajare pe zi.
- Poarta minimum 3 conversatii pe zi cu copilul.
- Timp de 30 de minute pe zi, implica-ti copilul in activitatile casnice.
- Intreaba copilul macar 1 data pe zi cum se simte. Incurajeaza-l sa isi exprime emotiile.
- Invata-ti copilul cel putin 1 lucru nou pe zi, pe limba lui, folosind povesti si desene.
- Invata 10 jocuri ale copilului tau.
- Pregateste-ti bebelusul de mic: citeste-i, vorbeste-i, arata-i lumea din jur, chiar daca nu iti raspunde.
“Fiind atent si prezent cu adevarat in viata copilului tau ai sansa sa il vezi cu adevarat. Vei sti la timp ce nevoi are si vei putea reactiona, ajutandu-l cum si cat trebuie. A fi vazut si ascultat este o nevoie fundamental umana. Parintele care face acest lucru pentru copilul lui va avea si el beneficii la fel de mari. Isi va regasi starea de bine, copilul din el” – Cristina Trepcea, psiholog.
Voi cand v-ati dedicat ultima oara exclusiv copilului vostru? Si in ce activitate l-ati implicat?
Sursa infografic: Itsy Bitsy
