Gata, simt din ce in ce mai mult ca se apropie momentul marii intalniri cu Mariuca – caci asa o va chema. Sora ei i-a dat numele si noi am fost imediat de acord, spre bucuria ei. Inspiratie de moment sau comunicare intre copii – cel din burtica si cel deja aici? Nici noi nu stim, dar ne bucuram ca se aseaza lucrurile usor usor. Iar cand mi-am dat seama ca mai sunt cam vreo 6 saptamani pana la intalnire, mi s-a taiat respiratia si…m-a cuprins fenomenul de nesting. Asa ca la noi in casa deja asteapta sa isi gaseasca un loc obiectele pentru bebelusa, de la cele mai mari precum patutul, salteaua, scaunul de masina, pana la cele mai mici: sterilizator de biberoane, incalzitor, cantar, tetine si alte asemenea. Pe unele nici nu imi dau seama de ce le-am scos, pentru ca este evident ca nu voi avea nevoie de ele in prima faza sau poate deloc. Cred ca doar am vrut sa evaluez situatia. 🙂
Am stat linistita pana acum, pentru ca momentul mi se parea departe. Era inutil sa scot listele, sa verific ce mai aveam din tura trecuta si sa ma gandesc ce nevoi mai pot avea acum eu sau bebelusa. Mai ales ca mereu mi-am zis ca nu voi cumpara lucruri inutile si am si scris despre acest lucru de cateva ori: aici si aici. Dar cand am trecut de 30 de saptamani parca a sunat un ceas. Mi s-a scurtcircuitat somnul de noapte – o, dulcele meu somn de noapte neintrerupt si odihnitor! Apoi a venit caldura, impact si mai puternic. Apoi am avut controlul de 32 de saptamani si cand medicul mi-a spus cat este de mare copilul chiar mi-am tinut respiratia de tot! Am venit acasa si am inceput sa asez, sa reasez, sa scot listele, sa bifez, sa ma gandesc ca poate ar fi bine venita o zugraveala pe ultima suta de metri (desi e proaspat renovat, doar sa stiti :)), am inceput sa citesc despre nastere (desi ce as putea citi nou, am mai trecut prin asta o data, doar ca prima oara am nascut in spital de stat), mi-am salvat site-urile de unde pot face cumparaturi online pentru bebe (desi am destul de aproape magazinele specializate), am sunat prietenele care imi promisesera diferite obiecte sa le intreb daca le mai au (pe bune? Mi le-au promis, deci e normal sa le mai aiba), am refacut calcule, am programat consultul preanestezic si neonatologic. Mda, toate astea cred ca intr-o dupa amiaza. Dupa care, tarziu in noapte, ma gandeam de ce nu am somn….
Evident, am vorbit si cu medicul pediatru al fie-mii, care s-a bucurat nespus si asteapta sa vada noua clienta/pacienta. 🙂 Mai mult, i-am pus la cale si prima vacanta, undeva in toamna aceasta. Ca doar are nevoie copilul de vacanta, acolo in burtica munceste toata ziua, poate nu stiati!
Devine un proiect in sine – incepe si planificarea botezului, pana la final de iunie am in gand sa pun totul pe hartie si sa decidem cum, unde si cand va fi cel mai bine sa il facem.
Asa ca cine a zis ca voi fi calma si linistita si nu voi umbla cu liste de data aceasta?! 🙂 Ca mi se pare ca e mai cu spor fata de data trecuta si e plan pentru o perioada mai lunga. A, am uitat sa va zic ca m-am gandit si la pasaport deja, ca a doua vacanta sa fie in 4, undeva frumos, dar mai departe de Bucuresti. Ca mama trebuie sa ma gandesc si la acest aspect, nu-i asa? Si daca nu acum, atunci cand?!
In concluzie, nu credeti niciodata o femeie insarcinata cand va spune ca e calma si linistita! E tulbure rau apa acolo, in adancuri. 🙂
Haideti cu vacanta mare mai repede, ca avem treaba!
Sursa foto: aici
