”Copilul meu nu mananca” sau ”Asta mic al meu nu vrea sa manance nimic, nu stiu cum traieste!” sunt cele mai frecvente fraze pe care le aud de la mamele cu care vorbesc despre copii si alimentatia lor, insotite de cate o privire trista sau un oftat din adancuri. Intotdeauna e foarte greu sa le ofer un sfat pe loc, pentru ca alimentatia copiilor nu e chiar asa simpla cum pare si nu e niciodata doar o problema de targuieli si apoi de gatit. Factorii din spatele lingurii pe care copilul o duce sau nu la gura sunt foarte multi, de la primii pasi in diversificare, pana la ce relatie au parintii lui – nu cu mancarea neaparat, ci relatia dintre mama si tata.
Dar de ce nu mananca copiii nostri, de fapt? Si de ce ne doare pe noi atat de tare acest lucru?
Care e problema
Problema, de fapt, apare la diferenta dintre:
- Asteptarile parintilor de la copil (de obicei, asteptarile parintilor sunt mari si au legatura cu ce cantitate de mancare ar trebui ca cel mic sa primeasca bucuros; sunt mari, pentru ca se raporteaza la cantitatile pe care le primesc adultii sau copiii mai mari din familie);
si
- Ce mananca copilul (ce vrea si ce poate manca cel mic).
Care poate fi rezolvarea
De obicei, rezolvarea e fie intr-o directie, fie in alta:
- Copilul arata un apetit mai bun (adica mananca mai mult, spre bucuria parintilor)
sau
- Parintii isi schimba asteptarile (adica devin constinti de cantitatile pe care cel mic le poate manca, conform varstei pe care o are si conform preferintelor si le ajusteaza).
Un lucru e clar si va rog sa nu il uitati!
E imposibil sa faci un copil sa manance mai mult! Cu totul si cu totul imposibil!!
Psihologia apetitului e foarte complexa si o sa va vorbesc despre ea in aceasta campanie. In orice caz, apetitul este cel care regleaza mancatul, la copii sau la adulti. Ceea ce vreau sa subliniez acum este faptul ca la copii chiar functioneaza corect, in functie de nevoi. La noi, adultii, s-a pervertit apetitul. In timp, am invatat sa mancam in functie de diverse motivatii, care mai de care mai interesante: aniversari, Pasti/Craciun, presiunea familiei etc.
Copiii nu tin cont de alte motive, din cele enumerate mai sus, ei nu cunosc recomandarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), nu se compara cu alti copii de varste similare. Cum ar fi, sa iasa in parc si sa vorbeasca unii cu ceilalti, despre toate acestea? 🙂
De ce ne raneste faptul ca cel mic nu mananca?
Noi, mamele, credem ca e vina noastra. Copilul nu mananca din cauza noastra. Haideti, recunoasteti, cate dintre noi nu ne punem problema asa intai? Mai ales daca suntem la primul copil. Primul gand e ca micutul nu mananca pentru ca noi nu stim sa gatim suficient de bine! De parca cel mic ar fi un fel de Adi Hadean, care ne cheama intr-un internship si ne pune la grele incercari, din care nu iesim deloc bine….Hilar, nu-i asa?
Exemplu de dialog interior:
– Nu mananca ce ii dau!!
– Refuza tot ce ii ofer!!
Asa ca in loc de:
– Iti e foame sau nu?
Intrebarea se transforma in:
– Ma iubesti sau nu?
– Daca nu mananci, mami nu o sa te mai iubeasca!! (Nu, chiar sper ca din ce in ce mai putine mame spun astfel de lucruri copilasilor lor!)
Suferim, sa recunoastem. In sufletul nostru si in gura mare! Le spunem prietenelor, mamelor, soacrelor, vecinelor! Intre mese traim cu frica si cu intrebarea ”oare va manca la cina??!”. Ne simtim respinse, vinovate, ne gandim ca puiul mic are ceva cu noi si nu ne mai iubeste! 🙁 Cand ii oferim un aliment, ne simtim sufletul frigand si simtim cum transpiram!
Dar la copil s-a gandit cineva?
Dragile mele, sa stiti de la mine, copiii sufera mai mult decat noi!! Ei nu au nimic cu noi, nu vor sa ne supere, nu vor sa ne contrazica, nu vor sa faca misto de noi, nu isi bat joc de noi! Nimic din toate acestea, dar nimic! Cum ne-am putea gandi la un copil de 7-8 luni ca poate face asa ceva?!
- Copiii nu vor decat sa ii iubim!
- Copiii vor sa ne faca pe plac! Ar face orice, doar sa ne intre in voie si sa se asigure permanent ca ii iubim! Nu folositi mancarea ca un instrument de manipulare in relatia cu ei!
- Copiii sufera mai mult decat noi!
- In tot acest joc al mancarii, copiii sunt victime, de fapt! Ei plang, refuza, se roaga de noi sa nu le mai indesam mancare pe gat si sa nu ne mai suparam ca nu mananca!
- Copiii ne au doar pe noi! Mama este centrul universului lui! Pe care o vede cum se transforma in dusman, cand vine momentul mesei! In capsorul lui, copilul crede ca avem ceva cu el, ca nu a fost cuminte, ca e certat. Si se simte obligat sa faca ceva impotriva vointei lui. Asa cum este, de fapt, daca noi nu gasim acea metoda de a-l ajuta sa gaseasca bucuria mancarii si sa nu mai planga la masa!
- Copiii nu stiu ce cantitate abia au mancat la masa, nu stiu ca au mancat mai putin decat scrie la carte, nu stiu ca nu au mancat in ziua cutare din toate grupele alimentare, nu stiu de vitamine, nu stiu de micro si macro nutrienti!
Copilul meu nu mananca! Oare?
Iata ce e in capul unui copil cand vine vorba de mancare:
Cum se apara copiii de insistentele noastre cu mancarea
Adevarul este ca, daca cei mici ar manca tot ce le ofera adultii, s-ar imbolnavi rau. Noi, mamele si chiar bunicile, chiar insista sa ii vada pe copii mancand pana la refuz, stiti, da?
Deci cum se apara copiii de insistenta noastra:
- Inchid gura si intorc capul. E cea mai simpla comunicare! O mama inteleapta nu ar mai trebui sa insiste. Cum ziceam, niciodata, dar niciodata, nu va fortati copilul sa manance!
- Daca mama insista, copilul deschide gura, dar nu mesteca si nu inghite. Asa ca mancarea se scurge afara. Lasati lucrurile asa, nu mai insistati!
- Daca mama insista in continuare, cel mic inghite nitel, dar plange si aveti toate sansele ca apoi sa verse! Acesta este punctul in care nu trebuie sa ajungem la masa niciodata!! 🙁
Am citit undeva (Doamne, bine ca nu am vazut asa ceva!!), ca o bunica a facut un copil sa manance o banana, tinandu-l de nas si varandu-i pe gat banana, putin cate putin!!! Cat de cruda sa fii, buni, sa faci asa ceva puiului mic?!! Si de ce?!! 🙁
De ce nu mananca copiii
Inainte de a incepe sa va faceti toate gandurile negre de pe pamant in ceea ce il priveste pe piticut, doar amintiti-va motivele pentru care el ar putea sa nu manance si stabiliti voi, cu inima de mama, daca se incadreaza undeva:
- Copiii nu mananca pentru ca in acel moment nu le e foame. Poate ca au rontait ceva intre mese, poate ca au mancat mai mult la masa precedenta, in orice caz e clar ca nu au nevoie in acel moment de mancare. Voi doar sa va ganditi nitel in urma, sa derulati in cap toate mesele anterioare, ca sa aflati raspuns la intrebarea: de cat timp dureaza refuzul lui?
- Copiii nu mananca din motive emotionale/psihologice. Poate ati schimbat scoala, poate v-ati mutat cu casa, poate s-a certat cu un prieten, poate e agresat de cineva, poate e trist, poate ati trecut printr-un divort, poate si-a pierdut un bunic etc. Toate acestea sunt motive de a refuza mancarea si multe altele din acelasi registru.
- Copiii nu mananca atunci cand sunt bolnavi si o buna perioada dupa aceea. Da, e un fapt stiut de catre medici, atunci cand o boala debuteaza, s-a dus apetitul. E nevoie de ceva rabdare si dupa ce trece respectivul episod, apetitul nu se regleaza usor dupa ce trecem printr-o suferinta. Copilul nu se face bine daca il obligam sa manance, se va face bine daca urmeaza tratamentul corect, la timp.
- Lipsa de fier poate fi o alta cauza. Mergeti la medic!
- Unele alimente il fac pe copil sa se simta rau! Noua, adultilor, ne e greu sa ne dam seama care aliment ne face rau. Dar copiii se pot exprima asa, corpul lor simte ca ceva nu ii prieste si la masa urmatoare copilul nu mai vrea respectivul aliment. Asa se explica unele alergii. Copiii care refuza laptele, pestele, oua, glutenul, pot fi alergici la aceste alimente! Mergeti la medic!
- Unele alimente pur si simplu nu le plac! Pentru linistea noastra sufleteasca, e bine sa acceptam si acest lucru! Voua chiar va place orice? Mie nu imi plac merele si detest carnea de miel! Nu pun gura pe ciorba de burta, ba chiar ma si simt rau numai cand ma uit la ea!! Ei, asa simt si cei mici, nu sunt ei o specie aparte care TREBUIE sa manance orice le oferim si eventual TOT! Nu, nu! Acceptati va rog acest lucru!
Am lasat la final un motiv sensibil, dar pe care trebuie sa vi-l zic si va indemn sa va ganditi la el:
- Copiii nu mananca, pentru ca voi nu mancati! Copiii nu mananca pentru ca nu au modele! Parintii nu mananca acasa nu gatesc impreuna, nu se bucura de mese in familie, nu arata bucuria mancatului cu toata gura!
Ramaneti aproape in aceasta campanie, urmeaza sa va mai povestesc cazuri concrete si cum au fost rezolvate de catre parinti, sa va spun si de ce mananca copiii, ce schimbari putem face, incet incet, asa incat sa ii ajutam sa descopere singuri bucuria mancatului!
Si nu uitati cuvintele cheie: rabdare, empatie, blandete si respect pentru copii! Cand va e mai greu, trageti aer in piept si repetati in gand sau cu voce tare cuvintele cheie!
Va astept sa imi scrieti pe adresa [email protected], daca aveti intrebari concrete la problemele voastre si daca va pot ajuta!
Later edit: Ioana Macoveiciuc a scris azi un material in aceeasi directie, care include si o recomandare de carte, ce v-ar putea fi de folos. Intrati pe acest link si haideti sa incepem treaba! Copiii nostri au nevoie de noi, in aceeasi echipa cu ei!
Later edit: despre mancatul tot din farfurie am scris mai demultisor un articol, pe care va invit sa il parcurgeti.
Episodul 2 al campaniei ”Copilul meu nu mănâncă”
Copilul meu nu mănâncă – ce să nu facem niciodată și ce putem încerca
Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!
Sursa foto: aici
39 de răspunsuri la “Copilul meu nu mananca! O campanie florinabadea.ro dedicata parintilor”
Bine că i-au ieșit în sfârșit dințișorii din spate, sau măsele, ce-or fi. Și după greva de 6 luni a reînceput să mănânce. Lipsa de fier zici … hmmm
Pf, da, cu dintisorii nu e usor! 🙁 Poate fi si lipsa de fier, in sensul ca atunci cand sufera de asta copilul e lipsit de energie si nu are chef nici macar sa mai manance…e un cerc vicios practic. Dar vezi si tu cu medicul pediatru, e cel mai bine.
Ma regasesc in multe din cele descrise mai sis, asa ca o sa urmaresc cu interes tot ce urmeaza sa publici in aceasta campanie.
Anca, ma bucur ca vei fi parte din campanie, desi imi pare rau ca zici ca te regasesti in situatii din articol. Imbratisari!
Wow, cat de mult ma bucura aceasta veste. Cum si micul P. e destul de mofturos (sau poate doar mi se pare mie, nu sunt sigura) astept cu mare interes urmatoarele artcole! Felicitari pentru initiativa si mult succes cu aceasta campanie deosebit de utila!
Multumesc, multumesc! De la voi a pornit ideea si de la micutii vostri!
Eu aștept cu nerăbdare un sfat pentru mamele disperate care au, de exemplu, un copil care nu mănâncă fructe. Nu a gustat(in afara perioadei de bebelușie când le mânca pasate în diverse combinații) alte fructe în afară de pepene roșu și banane.
– noi mâncăm fructe (și părinții și sora lui). Nu există să nu avem în casă cel puțin 3 feluri. Mâncăm fructe când ne uităm la televizor, le luăm când facem drumuri cu mașina, le las pe farfuriuță tăiate când se joacă să le aibă la îndemână. Merge cu noi la cumpărături, își poate alege ce vrea.
– avem o casă la țară și l-am luat la cules de zmeură, cireșe, căpșuni, mere, pere, prune…A participat, dar nu a vrut să mănânce nimic.
-Nu l-am forțat niciodată. Îl mai întreb din când în când dacă nu vrea și el și strânge buzele de zici că-i dăm otravă.
În schimb proteinele sunt viața lui. Zici că-i pe keto :))))
Cristina, salutari vesele! Din ce citesc la tine, nu putem zice ca puiutul nu mananca fructe! 🙂 Ca mananca pepene rosu si banane! 🙂 E greu sa faci din departe o diagnoza si sa dai sfaturi generale. Copiii traverseaza zeci de faze, ca sa le zic asa. Uneori mananca prea multe alimente dintr-o categorie, alteori nu mananca deloc. Factorii din spate, cum ziceam, pot fi multi si diversi. Dar eu cred ca, din ce imi zici, sunteti pe calea cea buna. Nu renunta, orice ar fi! In plus fata de ce imi zici aici, poti incerca sa prepari cu el in bucatarie tarte cu fructe, sa faci compot, sa faci gemuri, sa il pui pe el sa isi faca smoothie si tot asa. O sa fac un material special pe aceasta tema si cu inserturi de la parinti care au reusit sa aduca fructele mai aproape de copii. Imbratisari si rabdare voua!
Foarte fain tot ceea ce am citit mai sus.Demn de luat aminte si foarte bine punctat.Din pacate si galusca mea de 1an si 4 luni face mofturi la masa in special la cea de pranz, care include legumele si proteinele.Pe langa faptul ca nu acceptam inca decat mancarea sub forma de piure (daca simte o bucatica cat de mica un pic mai mare deja e gata pregatit de a voma),iar aceasta sa fie cat mai moale posibil, nici nu o mancam cu foarte mare dare de inima.Masa de pranz este cea mai dificila pentru noi, asta cu siguranta.Inca norocul nostru e ca dimineata masa ce contine fructe e mai usor acceptata (deocamdata, D-zeu stie ce o fi), idem si cea de seara ce cuprinde cerealele.
Oricum felicitari pentru ceea ce v-ati gandit sa faceti pentru toate mamele care ar avea nevoie mare de un sfat sau o vorba buna si care le-ar ajuta mult,cred eu, sa mai reduca din temerile lor si sa le ajute sa se bucure cu adevarat de cresterea copilasilor lor.Felicitari inca o data.
Zici ca nu mâncăm împreună? Cum rămâne cu noi ca respectam mesele în familie zi de zi cu tați cu mami cu buni cu frățiorii și tot nu vrem să mâncăm?
Nu stiu, draga mea, nu am zis ca voi nu mancati impreuna. Nu sunt la voi in familie zilnic sa stiu ce faceti si ce nu faceti. Stiu insa ca niciun copil nu seamana cu celalat si ca sa putem afla ce se afla in spatele refuzului de a manca trebuie sa analizam mai multi factori. In primul rand noi, parintii, e bine sa fim onesti cu noi insine, ca doar asa putem sa dam de firul problemelor. Ce am observat eu la noi, dar si la alte familii, care mi-au ingaduit sa le fiu aproape, e ca atunci cand noi avem probleme sau schimbari mari, atunci apar si la copii tulburari de somn, alimentatie si comportament. Dar e o generalizare, pe baza experientelor mele, tu trebuie sa stii mai bine cum stau lucrurile la tine in casa. Rabdare, empatie, blandete si respect pentru copil!
Si eu am un baietel de 3 ani care nici nu vrea sa auda de mancare…poate ma indrumi sau ma ajuti intr-un fel cu problema mea k nu mai stiu ce sa fac.o zi buna
Elena, salutari! Sigur ca te pot indruma, doar ca e nevoie sa vorbim mai multe, sa imi dai mai multe detalii. Din pacate, nu exista o reteta universala! Te rog, scrie-mi pe email!
Buna Draga mea,
Offfff câta dreptate ai si cate oftaturi mai am si eu cand puiutul meu de 1 an si 7 luni nu vrea sa mănânce decât piure de fructe dimineata, iaurt grecesc cu biscuiți,pâine ,câteodată un pic de ardei gras tăiat feli,cereale seara si bineînțeles 210ml de lapte seara si cand se trezește dimineata la 7-8 .De cate ori ii dau piure de legume cu,cărnița începe sa plângă si refuza! Seara mâncam cu el la masa,il iau in brate si se joaca in farfuria mea,ne da noua in gura sa mâncam dar pe el nu il putem face sa mănânce si pace! Nu stiu ce sa ma mai fac Draga mea ! In schimb este un copil foarte vesel,energic si sănătos.Te rog frumos spune-mi cum as putea sa-l fac sa mănânce si mancare ?
Cristina, draga mea, ce bine ca imi spui ca e vesel, energic si sanatos! E un semn foarte bun! Daca bebele e in parametri de dezvoltare (doar medicul poate evalua acest lucru), este primul semn bun! Dupa care e bine sa vedem de ce si cum sa il ajutam sa faca imprietenirea cu alimentele. Am insa nevoie de mai multe detalii, ca sa iti pot face niste recomandari. Imi poti scrie pe email, te rog?
Draga Florina, baiatul meu mijlociu, are 6ani, ne iubim enorm, pana la 5ani a mancat normal, acum de un an refuza mancarea gatita. Este cand doar lapte si sandwich accepta. Se stramba, se fataie, vb ca sa treaca timpul, cauta motive sa plece de la masa. Orice este gatit refuza, lapte toata ziua ar bea.
Schimbari in viata fam au fost dar eu zic ca schimbari in bine, adica casa mai frumoasa, scoala de care el povesteste cat e de buna si frumoasa, adica vreau sa spun ca, comparatiile pe care el le face sunt foarte bune relativ cu viata anterioara. Iar lipsa asta de apetit a venit cu mult inainte de schimbari.
Va pup si va urmares
Nu stiu ce sa zic…tu stii mai bine. E cert insa ca sunt perioade si perioade in viata unui copil, ca si la noi, daca ne uitam inapoi. Si daca pentru noi schimbarile sunt in bine, copiii nu percep in acelasi mod a noi. Lor le place rutina, nu le plac schimbarile…Te imbratisez si eu si iti multumesc ca citesti ce scriu! Sper sa va ajute, macar un pic!
Ma bucur ca intri pe blog si poate gasesti utile informatiile izvorate din experienta proprie, dar si de la specialisti. Stii ca noi, adultii, vedem lucrurile diferit de copii. Ceea ce pentru noi sunt schimbari in bine, pentru ei sunt doar schimbari. Punct. Copiilor nu le prea plac schimbarile, asta e cert. Si asta influenteaza lipsa de apetit intr-o proportie mare, pot sa iti spun, fara sa ma tem ca ma insel.
Multi copii fac trecerea destul de greu de la lapte la alimentatie solida. Poate ca startul e fost unul dificil, poate ne-am pierdut pe parcurs…sa aveti rabdare! Si nu obligati copilul sa manance, dar nici nu il lasati sa flamanzeasca! Lasati-l sa se joace cu mancarea, cat mai mult si imbiati-l sa guste! Cate putin! Incurajati-l sa scuipe daca nu ii place! Nu il certati la masa niciodata!
Buna ziua.Eu sunt o mama cu doi băieței care sunt total opusi:unul de 9 ani care mănâncă prea mult și unul de 2 care nu mănâncă mai nimic.Sunt in încurcătura și știu ca am nevoie de ajutor in ambele cazuri.Imi doresc sa aflu cât mai multe despre aceste dezechilibre și sper sa găsesc răspunsuri la frământările mele.O zi frumoasa și la cât mai multe articole.
Buna, Claudia! Sa fie sanatosi puii tai! Stii ca sunt diferiti copiii, iar nevoile lor sunt diferite. Nu stiu daca neaparat sunt dezechilibre, e bine sa iti verifici framantarile si cu medicul pediatru, dupa parerea mea. Imbratisari! Rabdare si putere iti doresc! Si iti multumesc mult ca ma citesti!
Buna am o fetita de doi ani jumate si am aceeiasi problema cu ea…nu vrea sa manance mancare mai mult laptic si dulciuri…manacare mai putin aproape de loc nu stiu ce sa fac ma sperie gandul ca nu va manca mancare si arr nevoie organismul de atatea vitamine ce sa fac ?? Am fost sfatuita sa nui mai dau lapte de loc dar cum sa fac asta daca ea cu asta se hranasete ?mia sp ca daca nu o sa mai bea lapte ii va fi foame si va manca mancare…nustiu ce sa fac va multumesc
Buna! Ma bucur ca imi scrii, dar imi pare rau sa aud ca esti ingrijorata. Putem vorbi mai multe si in privat. Parerea mea e ca nu trebuie lasat copilul sa flamanzeasca. Si ca, in prima faza, poate ii scoti dulciurile de tot. Obiectivul nostru, la aceasta varsta este acela de a-i oferi copilasului o alimentatie cat mai diversificata si echilibrata, care sa ii acopere toate nevoile nutritionale. Laptele poate fi dat, dar in completarea alimentatiei de care ziceam. Ce te-a sfatuit medicul pediatru?
Multumesc! Ma regasesc! Sincer, am lacrimat pana am terminat articolul. E foarte adevarat ca ma gandesc si acum ca Sara (2 ani si 3 luni) nu mananca din cauza mea, ca nu gatesc suficient de bine, etc. Sper sa gasesc o metoda viabila pentru a o face sa manance cu bucurie ce ii gatesc.
Un pic de relaxare si de bucurie la masa si din partea mamei! 🙂 Copilul simte, ii transmitem toate trairile noastre! Bune sau mai putin bune!
Problema noastra e ca după 2 episoade de spital nu mai vrea să mănânce numai cu desene si nu stiu cum sa o dezvat de acest obicei, ma streseaza ca nu participa la masa cu dorința de a mânca,de f puține ori vrea să mănânce de buna voie ..oare cum am Putea schimba traba asta. Imi doresc sa o vad ca mănânc e cu poftă și dorința.
Cu rabdare si blandete. E drept ca, de multe ori, cand cei mici traverseaza perioade grele din punct de vedere al sanatatii, suntem dispusi sa facem orice ca sa faca ce vrem noi cand vine vorba de obiceiuri. Asa cum am introdus un obicei nou, asa il vom si scoate, daca ne dorim. Va mai amintiti cum manca inainte? Pofta de a manca poate fi invatata. De la noi, parintii! Cu cata pofta mancati voi la masa? Cat dureaza masa pentru voi? Se vede placere pe chipul vostru cand savurati alimentele? Copiii nostri vad sau nu vad asta. Zi in general, nu neaparat in legatura cu familia voastra, pentru ca nu va cunosc. Ganduri bune! Cu perseverenta veti reusi!
Buna Florina , numele meu este Catalina iar baietelului meu de 4 ani i se intampla la fel..vrea sa manance doar la desene. Vrea doar ciorbica , alta mancare mi o accepta cu greu. Ceea ce i place cel mai mult este ciorbica , spaghetele si salata de vinete. As vrea ceva sfaturi nu stiu exact cam ce sa le mai dau..mentionez ca mai am o pitica de 1 an si 6 l dar ea mananca..cate putin dar des..dar si la ea baza este ciorbica. Multumim ptr articol este foarte bun si chiar as fi recunoscatoare si fiu informata pe aceasta tema.. pupici
Catalina, ce mancati voi poate manca si el! Daca voi consumati alimente sanatoase, desigur. Chiar nu trebuie ca in casa sa gatesti ceva diferit pentru fiecare membru…Poate ne auzim si in privat.
Tare ma mira faptul ca inca mai sunt părinți care forțează copiii sa mănânce sau mai rău sa mănânce tot din farfurie. De curând s-a facut un studiu in Canada si arata ca, copiii, care sunt hrăniți de părinți, au tendințe de obezitate. Deci daca ii mai si forțam sa mănânce tot…e foarte trist…Luca mănâncă singur de la 7-8 luni si mănâncă cand vrea, cat vrea, ce vrea (daca avem ce vrea si nu e tocmai ciocolata :-)))). Acum are doi ani si mănâncă tot ce aud in jurul meu ca nu mănâncă mulți copii: broccoli, avocado, somon gatit in toate felurile, oua gătite in orice fel etc…mi-as dori taaaaaare mult ca acestor părinți sa le dau eu cu forța sa mănânce (știu, nu e normal), dar am eu dorința asta, sa le fac părinților tocmai ce nu le place mai mult, dar cred EU ca e BUN pentru ei….e chiar foarte trist sa ma gândesc la niște micuți care nu pot fi fericiti cand mănâncă….
Gabriela, e foarte frumos ce spui despre Luca si cum l-ai invatat! Felicitari! Da, din pacate, avem nevoie sa ne trezim noi, parintii!
Vreti sa va zic un secret stiintific bine pastrat de catre medici si nutritionisti de decenii?!? Absolut logic ca au tot interesul sa bage pe gat ineptii cu 5 mese pe zi (cum ca ar fi firesc-sa mori tu), unde ar mai fii obezii, diabeticii, si ceilalti cu boli conexe, care in ziua de azi reprezinta 1 miliard de bolnavi?!? Cum era daca incurajau: mancati doar cand sunteti lihniti?!? Simplu, nu mai existau probleme cardio-vasculare, respiratorii, toti erau in stare de maxima sanatate si functionalitate, iar industria alimentara si cea mediacala era pe butuci, pierzand trilioane.
Acum mii-zeci de mii de ani stamosii nostri isi permiteau luxul sa crape in ei de 5 ori pe zi!?!Nu, doar cand aveau norocul sa vaneze! Si pe atunci nu era nici o boala, si culmea, sigurat nu duceau carente de vitamine-minerale, dovada o multime de schelete uriase de 2-2,5 metri si oase in stare perfecta! Vreti sa nu mai aveti probleme hormonale, lipsiti de enrgie s.a.m.d. Ascultati-va corpul, mancati doar cand sunteti lihniti!