Cand ai copil mic trebuie sa mergi. Vrei, nu vrei, iti place, nu iti place, mergi. Iesi din casa, pleci, vanezi locuri de joaca, mai noi sau mai vechi, parcuri, umbra si varietate. Un lucru e clar, copiii te obliga sa iesi din casa. 🙂 Si odata ce ai depasit pragul casei incep frustrarile. Mersul pe jos, in oras, cu un carucior, fie el cat de slim, e o adevarata provocare. De ce? Pentru orasul meu nu e pregatit pentru parinti care conduc carucioare. E drept, nu e pregatit nici pentru oameni care merg pe bicicleta sau care conduc masini. Dar pentru carucioare pare luat prin surprindere de-a dreptul. Simt ca orasul meu e ostil pentru bebelusi si copiii mici.

De ce e orasul meu ostil pentru bebelusi si copii mici

Traiesc in Bucuresti de cand ma stiu, de la 6 ani in acelasi cartier. M-am mutat de la parinti o data la stanga si o data la drepta, distanta de cativa kilometri. Imi place orasul meu, imi place cum ma face sa ma simt cartierul meu. Dar anii in care am fost cumva obligata sa merg pe jos mi l-au dezvaluit intr-o lumina ostila. Sunt anii in care am condus carucioare de bebelusi sau de copil mic, in care am condus Blonda cu rolele, cu trotineta, tricicleta sau bicicleta.

Orasul meu e ostil pentru ca ma face sa ma simt mica si neinsemnata, iar pe copiii mei neimportanti. Simt ca orasul meu, acela pe care il imbratisez de cand eram mica, e ostil pentru bebelusi si copiii mici. 

Orasul meu, candva prietenul meu, e astazi impotriva mea. Simt asta si cand sunt la volan si nu pot sa parchez niciunde, din cauza multelor borduri si a prea multelor panselute plantate in locuri in care ar fi fost nevoie de locuri pentru masini. Dar simt acut cand incerc sa tin drept un trotuar, pe jos, pe la umbra, cu un copil mic in carucior si cu un copil mare pe bicicleta.

Trotuare pline de masini, lipsa rampelor pentru carucioare si parcuri insalubre

• Masinile parcate pe trotuar, sau excrementele de caine lasate acolo unde au fost produse, ne impiedica sa ne continuam drumul drept si ne obliga sa luam in piept soseaua, destinata traficului de masini.
• Intrarile in magazine, farmacii sau imobile sunt prevazute cu niste rampe facute doar sa fie bifate si eventual pentru acrobati bine exersati. Am intalnit o farmacista care m-a invitat sa las afara caruciorul cu bebe si sa intru doar eu!!??
• In parcuri, sunt trepte pe care cu greu le poti depasi cu un carucior. Ca sa le evit si sa evit sa fac bicepsi si tricepsi cu el in brate, intru pe spatiul verde si asta nu imi place deloc.
• Locurile de joaca sunt facute ca sa fie, fara un plan si fara insule separate pentru cei mici, pe grupe de varsta. Copii de 10 ani se joaca laolalta cu cei mici, de 2-3 ani…
• Mizeria din parcuri este o realitate cu care ne confruntam. Poate ati zice ca ne apartine, dar parcurile sunt atat de putine in oras si copiii atat de multi, incat chiar cred ca e imposibil sa pastram o curatenie fara ajutor. Cosurile de gunoi neridicate cu zilele, adevarate focare de infectie alaturi de micii exploratori, care abia asteapta sa le cotrobaie, fara sa isi dea seama de pericol..
• Cu transportul in comun e aproape imposibil sa mergi, abia poti urca si cobori caruciorul, locuri speciale ca sa il instalezi sunt putine, iar locurile pentru mame si copii sunt un vis..

La mall cu bebelusi sau copii mici

Pana sa am copii, juram ca nu am ce sa caut la mall cu ei, niciodata, dar niciodata. Dupa ce am nascut-o pe prima fetiscanie, in plina iarna, mi-am reconsiderat juramintele…Nu e chiar simplu sa stai singur in casa cu un bebe de cateva luni. Ziua de iarna, fie ea cat de scurta, e de fapt lunga pentru o mama..Asa ca, dupa cateva luni, am inceput sa ies si la mall, la invitatia prietenelor, sau pur si simplu sa imi plimb ochii prin magazine si sa ascult muzica.

Dar credeti ca e simplu si la mall? Copilul trebuie schimbat, daca il prinde o nevoie de-a lui din aia puternica. O camera pentru mama si bebe are fiecare mall, in teorie. In practica, ba e incuiata si nu gasesti pe nimeni sa ti-o descuie, ba e dezafectata/nu functioneaza. Asa ca…ce faci intr-o atare situatie?

Dar cel mai si cel mai ”placut” e sa mergi cu un carucior si sa nu ai cum sa treci de la un etaj la altul. Plaza Romania, celebrul mall din Drumul Taberei, a trecut printr-o renovare recenta. Dupa renovare, lifturile au disparut!! Da, au disparut. Au ramas doar lifturile de marfa, unde am mers insotita de bodyguard prima oara, iar a doua oara am trecut singura de usi. Am avut efectiv nevoie sa ajung de la parter la ultimul etaj (caci altfel renuntam) si a trebuit sa urc cu un lift de marfa, dupa ce containerul de la food court fusese si el trecut pe acolo…va dati seama?! La iesire, un muncitor m-a luat la rost, ca ala nu e lift pentru clienti. Am inteles, poate nu e, dar liftul pentru clienti care e?? Inca astept sa vad de la Plaza Romania cum isi va arata prietenia pentru oamenii care au copii mici!

Orasul meu si oamenii lui

Dar orasul meu e format si din oameni. Oameni care nu au copii, dintr-un motiv sau altul. Oameni care inteleg prea putin nevoile celor care au copii. Care au prea putina rabdare si prea putina empatie cu noi, ceilalti. Oameni care au animale de companie sau oameni care doar au ceva cu alti oameni..Parinti care fumeaza la locurile de joaca sau beau alcool..

Asa mi-ar placea sa cadem la pace, sa ne judecam mai putin unii pe altii, sa ne comparam mai putin si sa ne respectam mai mult! Mi-ar placea sa ne respectam orele de odihna, ale noastre si ale copiilor nostri, ritmul de viata, locurile de parcare, viata in comun, cu pasiuni comune sau diferite. In fond si la urma urmei, indiferent ca avem copii sau nu, e atat de usor sa ne purtam cu buna crestere si buna credinta, nu-i asa?

Voi ce nemultumiri aveti in legatura cu viata in orasul vostru? Ce experiente mai putin placute ati avut cand ati iesit la plimbare cu cei mici?

Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!

Sursa foto: aici