Vine Paștele, sigur că ne gândim la mâncare. 🙂 Munți de preparate ne așteaptă, cum de ce mâncăm?? Adevărul e că tema postării a fost inspirată de efervescența alimentară a sărbătorilor de Paști, așa că am zis că nu strică să ne întrebăm de ce vrem să mâncăm, de obicei, când punem mâna pe alimente. Pentru că, să o recunoaștem pe cea dreaptă, nu mâncăm tot timpul de foame. Păi ce, voi nu vă uitați la un film online și ronțăiți câte ceva? Sau nu vă așezați la masa de Paști, la ai voștri, și mâncați peste limita la care stomacul vă transmite semnalul ”hello, eu sunt ok, nu mai vreau!”? Haideți să facem un review al situațiilor în care mâncăm. Am identificat 6 motive pentru mâncăm, în afară de foame.

Mâncăm pentru că mănâncă și ceilalți

La masă cu ai noștri, trebuie să mâncăm. De la un moment dat încolo, nimic nu mai are legătură cu foamea. Mâncăm pentru că ne îndeamnă bunica, pentru că mama îi ține isonul și ”uite dragă ce slăbănoagă ești, dacă te hrănești numai cu quinoa aia, cu cine o fi inventat-o”.

La masă cu firma, în teambuilding sau la prânz la cantină, cum să nu mănânci? Pune șeful ochii pe tine că ești sclifosită și vorba aia, nu trebuie să faci notă discordantă, în corporații nu e voie.

Cheia e la noi, pentru că situațiile astea necontrolate ajung, în timp, să cântărească greu pe cântar. La propriu. Părerea mea: un strop de personalitate ușor manifestată, ne poate ajuta (adică fac ce vreau eu și ce îmi face mine bine). Cu timpul, ne vom simți mai bine și fizic și emoțional.

Mâncăm când depunem efort intelectual

Cu alte cuvinte, cât poposim pe scaun la birou, mâncăm. Continuu. Sertarele noastre sunt pline de pungi și punguțe, pe care le scoatem la vedere și le atacăm atât timp cât ne concentram. Pentru că altfel nu putem, ne convingem noi. Nu ne putem concentra.

Adevărul este…că ne mințim singuri. Nu pentru că ne este foame mâncăm la birou, pe scaun, ci ca să ne calmăm, de stres, să ne alinăm diferite frustrări. Și adevărul 2 este că mintea noastră ne joacă feste în asfel de situații, e o mare egoistă. Are capacitatea să ne facă să uităm că mai avem și un corp de hrănit. Când ronțăim o alimentăm pe ea, de fapt.

Luați atitudine: beți apă/ceai/limonadă, ceva cât mai inofensiv. Cana să vă însoțească ziua la birou! În rest, fructe și legume crude.

Mâncăm dacă avem în casă sertarul cu dulciuri/alimente interzise

Deci nu există om pe lume, care să aibă în casă sertarul cu dulciuri/porcării (pe care, by the way, nu știu de ce îl ține) și să nu îl atace, din când în când. Faptul că știți de existența ciocolatei sau a biscuiților în acel sertar nu vă dă pace. Vă obsedează. Pentru că v-ați interzis la un moment dat să mai serviți astfel de alimente și le păstrați acolo doar pentru musafiri. Dar ele devin elefantul roz, doar la el vă gândiți, fără încetare. Și, la final, oameni suntem, supuși greșelii, ajungeți tot în fața lui, înfrânți și vinovați.

Soluția: eliminați tentațiile! Distrugeți sertarul de pe suprafața casei voastre! 🙂 Și nu o să mai aveți la ce să vă gândiți.

Mâncăm de tristețe, furie, anxietate, frică, furie sau alte emoții puternice

Fie că e o emoție pozitivă sau negativă, ne oferim mâncare. Petrecere sau alinare. Este o cale pe care o cunoaștem, e mult mai ușor decât să ne trăim pur și simplu emoțiile. E vorba deci de mâncat emoțional. Mâncăm compulsiv. Alegem mâncarea, în loc să ne confruntăm emoțiile.

Soluția: e nevoie să înțelegeți de unde vin toate aceste emoții, nu să apelați la mâncare. Încercați să țineți evidența la ceea ce consumați zilnic. Dacă seara nu vă mai amintiți ce ați mâncat, e momentul să vă opriți! Cei mai mulți oameni ajung supraponderali sau obezi din cauza lipsei de echilbru interior.

Mâncăm de frică să nu leșinăm pe stradă

Cei mai mulți dintre noi vâră în gură o ciocolată deodată și se justifică: ”Trebuie să iau ceva, mi-a scăzut glicemia, nu vreau să leșin pe stradă!”. Ha, ha. Un sendviș simplu ar rezolva panica legată de glicemie, bomboana nu ajută cu nimic, e o falsă energie, de moment. Dacă nu mâncăm câteva ore, chiar nu vom ajunge la urgență. Deci mâncatul la un interval de timp este recomandat și ține sub control greutatea, cu o condiție: să mâncăm sănătos. Dar nu e condițe vitală. Dacă nu mâncăm pe loc, atunci, o să murim. Să nu exagerăm. Și dacă mâncăm bomboane sau orice dulce, e clar că nu e foame, e doar poftă și nu cere stomacul, cere capul.

Soluția: dacă aveți această frică, țineți în geantă mereu câte un pumn de semințe sau un măr. E mai sigur, mai sănătos și mai….corect. 🙂

Mâncăm din cauza stimei de sine scăzută

Of, aici e așa un subiect dureros. Mereu am zis că, dincolo de partea de afecțiuni, oamenii supraponderali ajung acolo pentru că sunt nefericiți și cu o stimă de sine scăzută. Sentimentul de gol, de inutilitate, de nemulțumire continuă, senzația că nu suntem suficient de buni pentru un rol sau mai multe din viața noastră. Ne desființăm continuu pe sine, ne comparăm sau ni se pare că nu ne ridicăm la înălțimea așteptărilor celorlalți. Ne biciuim continuu. Și mâncăm, ca să ne alinăm, să ne umplem golurile pe care le simțim sau lipsa de perfecțiune pe care ne-o închipuim.

Ce e de făcut? Să căutăm ajutor de specialitate – fie că e vorba de un coach sau de un psiholog. O astfel de persoană ne poate ajuta să vedem lucrurile bune din viața noastră și să ne calibrăm așteptările și exigențele, să renunțăm să mai căutăm aprobare și acceptare la ceilalți. Să facem pace cu noi înșine!

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!

Sursa foto: aici