Scriu acest articol, pentru că simt nevoia să vă povestesc cum văd eu lucrurile în această perioadă. Și pentru că am discuții pe mai multe planuri cu femeile cu care lucrez. Nu e un secret că toată situația legată de școli și grădinițe, de restricțiile pe care le avem în plină pandemie, ne umple de frustrări. Eu scriu pentru femei și lucrez cu ele, simt nevoia să fac acest disclaimer, pentru cineva care intră pentru prima oară pe aici. Eu însămi am provocări multe, iar una dintre cele mai importante e chiar aceea legată de muncă. Volumul și ritmul de muncă s-au schimbat anul acesta, în ciuda multelor oportunități. Dar tocmai pentru că mi-am făcut birou în casă, acolo unde copiii mei stau toată ziua. Azi vreau să vă povestesc despre puterea pe care o avem noi, femeile, ca să vă ajut să vedeți lucrurile în (altă) perspectivă.
În general, se zice că o femeie are puterea la ea acasă. De ce? Pentru că ea e cea care își proiectează cuibul, cea care are grijă de el mereu, cea care îl decorează și unde își primește oaspeții. E locul unde își crește copiii, pisica sau câinele, își udă florile. Locul unde își pregătește mâncarea și își aduce hainele de la cumpărături. Locul unde își creează tot universul ei, unde crește și ea, odată cu plantele și copiii ei. Indiferent că are sau nu un partener de viață, femeia se pare că petrece acasă cel mai mult timp și ea e cea care face din casă acasă.
La momentul la care scriu acest articol, am un copil care face școală online și un copil de grădiniță, care nu face nimic. Se bucură de stat acasă. Eu sunt dintre cei care consideră că închiderea școlilor, în grup, fără nicio analiză, nu le e benefică copiilor. Prima jumătate de an și-a lăsat deja amprenta asupra copilului meu de aproape 12 ani: probleme de vedere, probleme cu spatele, irascibilitate, oboseală, emoții multe și nu mereu din cele pozitive. Plus că ea e la o școală vocațională, unde pur și simplu la distanță nu e același lucru care acolo, cu profesorul lângă ea, care să îi corecteze tușele.
Personal, mă bucur că la 4 ani ai ei, Măriuca nu trebuie să se conecteze la calculator, așa cum o fac alți copii, care sunt la diferite grădinițe private. Mai bine se joacă singură printre picioarele biroului meu, cât timp eu lucrez, decât să se uite la un ecran câteva ore pe zi.
Da, e haos în țara asta, e haos în București, e haos în lume. Dacă mă uit la știri, îmi dau seama că nicăieri nu prea suntem în siguranță. Nici pe stradă, nici la cumpărături, nici la școală, nici la birou. Și că nimeni și nimic nu ne poate proteja. De drepturi, nu mai vorbesc, bine că mai putem respira. Un singur lucru simt că mai am, un loc unde mă simt în siguranță, acolo unde odată închisă ușa, nu intră decât cine vreau eu, dacă vreau. Acasă.
Da, e haos afară. Dar la mine în casă e cald și bine. Am dat de câteva zile drumul la centrală, în bucătărie miroase a dovleac copt. Tocmai am găsit o cutie de făină fără gluten într-unul din dulapuri, așa că cel mai probabil vom face o tartă de dovleac diseară. Începe epoca banana bread, dar nu mă mai sperie. 🙂 Fetele se bucură că mâncăm împreună dimineața și la prânz. Ce copil nu s-ar bucura de o ciorbă caldă la prânz cu mama lui? Sunt atâția copii singuri, ai căror părinți nu au opțiuni…Mă doare inima numai când mă gândesc la ei.
Acasă, puterea e la mine. Chiar dacă e greu acum, cu copiii din nou acasă. În general, puterea e la mine, deși eu nu o văd mereu. Uit că puterea înseamnă toate alegerile mele. Putere înseamnă să spun stop când nu mai pot sau nu mai vreau să fac ceva. Putere înseamnă și să am încredere în mine. Putere înseamnă și să decid că, în ciuda haosului, aleg să nu mă stresez. Și tot conștiița puterii mă face să nu las loc anxietății în viața mea, chiar dacă nu toate lucrurile sunt așezate la linie și rufele sunt încă în living de câteva zile.
E haos acum peste tot, dar puterea e la mine. Mă bucur că fetele stau cu mine, chiar dacă ne e greu tuturor. Cel puțin dorm mai mult, mănâncă sub supravegherea mea, verific eu cât de mult pot din proiectele pentru școală și, cel mai important, nu mai interacționează în perioada asta cu alți copii. În general, mă bucur că pot controla eu contactele cu care ne conectăm. E o formă de putere asta, să știți.
Dedic aceste cuvinte tuturor femeilor care mă citesc și pe care le prețuiesc enorm. Femei care se luptă, ca și mine, ca să facă loc în viața lor echilibrului. Care simt în aceste zile că pierd controlul, pentru lucruri mai mari decât copiii care fac școală online. Vă rog, dragile mele, să nu uitați că sunt femei bolnave, care trebuie să meargă în spital pentru tratamente, sunt femei însărcinate, îngrozite de ideea nașterii în spitale, care sunt din ce în ce mai nesigure. Sunt femei singure, pe care nu are cine să le ajute cu o plasă de mere la ușă. Sunt femei care și-au pierdut joburile și care ar da orice să poată lucra ca noi, de la laptop, acasă. Sunt femei care nu au bani să își încalțe copiii pentru iarna care vine…
Iubitelor, puterea e la noi! O putem folosi așa cum vrem noi. Dar haideți să fie în folosul nostru, nu împotriva noastră. În condiții de război, lucrurile nu vor fi perfecte niciodată, nu uitați asta. Dimpotrivă, sațietatea s-a resetat, iar noi ne bucurăm pentru mult mai puțin. Dar să ne bucurăm! Acum e momentul să ne concentrăm pe ceea ce merge, nu pe ceea ce nu funcționează. Tot o formă de putere e și aceasta! 🙂
Vă îmbrățișez și vă trimit toate gândurile mele pline de iubire și admirație!
Florina Badea
Wellness Fairy
