După luna care a trecut de când am plecat de acolo, totul e calm și cald, deși prăfuit și cu un aer (real) de părăsit. Am fost atât de concentrați pe acomodarea în noua casă și lucrurile au mers atât de lin, încât nu ne-am amintit deloc de ea. Nici măcar dor nu ne-a fost. Arată ciudat așa goală și parcă îmi reproșează ceva. Alerg, din instinct, să deschid geamurile, pentru aer proaspăt. După care mă așez pe canapeaua din living, ușor derutată. Nu am mai fost musafir în propria casă și nu știu cum să mă port. Mă uit în jur și încep să mă simt vinovată. Parcă aș vrea să așez una, alta, dar nu prea am ce. De afară se aud glasuri de copii. Mă ridic și privesc pe geam părculețul din față, în care am petrecut ore întregi în cei aproape 8 ani de trai aici. Așezată pe coate, privesc parcarea goală și aud sunetul autobuzului, care tocmai a parcat în stație. Un plânset de bebeluș mă sperie și alerg din instinct către dormitor, pardon fostul nostru dormitor, unde dormea bebe. Mă strânge inima și mă așez din nou.

Iartă-ne, dulce căsuță!

Ai fost căminul nostru, acolo unde ne protejam în coconul nostru și când am fost 3 și când am devenit 4. Iarna ne bucuram de căldura centralei pe care blocurile de la RADET nu au avut-o niciodată, iar vara ne adăposteam după pereții tăi care ne ofereau răcoarea atât de dorită de toți bucureștenii.

Ai fost locul unde prima noastră fetiță a pașit bucuroasă în camera ei, unde a dormit singură din prima clipă. Niciodată nu a fost pedepsită cu timp petrecut în camera ei. Mereu i-a fost drag de ea și a îngrijit-o, așa cum un copil mic poate să o facă.

Ai fost leagănul celei de-a doua bebelușe care ne-a fermecat viața, la câțiva ani distanță. Locul unde ele două s-au împrietenit, încă din burtică și au umplut spațiul de veselia lor molipsitoare.

În livingul nostru mic am urmărit serialele preferate și am primit oaspeții apropiați. În serile de iarnă am desfăcut jocuri, alături de Blondă, ne-am supărat, am râs, am reclamat blaturi sau ne-am îmbrățisat.

La masa noastră mică din bucătărie am servit cele mai bune feluri de mâncare, după gustul și preferințele noastre. Chair dacă abia aveam loc și aproape ne țineam în brațe la masă.

Casă, dulce casă, unde am trăit povestea noastră

Aici ne-am făcut prieteni, noi și fetele noastre.

Aici am crescut ca oameni, noi toți.

Am am învățat. Aici am trăit, aici am râs și am plâns.

Aici am planificat călătorii în locuri îndepărtate, de aici am plecat la aeroport și ne-am întors mereu.

Aici ne-am iubit.

Aici am făcut petreceri mici pentru fete.

Aici am făcut petreceri în cinstea casei, atunci când ne-am întors din vacanță, cu limondă sau ceai, în funcție de anotimp.

Am am gătit, încât ne sunau vecinii să ne întrebe ce am pus la cale. 🙂

Aici am desenat singuri o bibliotecă, pe care apoi am umplut-o cu albume și cărți, până nu au mai încăput.

Aici am visat și am renunțat.

Aici am învățat să fim o familie, în 4.

Aici am fost bolnavi și ne-am făcut bine, cu medicamente, căldură și multă iubire!

La revedere, rămâi cu bine!

Povestea ta e și povestea noastră. Am țesut-o împreună și am dus-o mai departe. Oricât ne-ar fi fost de greu, siguranța pe care ne-ai oferit-o tu ne-a dat avât pentru mai departe. Rămâi cu ”la revedere”, pentru că nu renunțăm la tine! Suntem aici, aproape și ne întoarcem din când în când să îți mai oferim o îmbrățișare sau un salut.

Rămâi cu bine, draga noastră. Relația noastră va supraviețui timpului, pentru că e în inima noastră!

P.s.: nu mi-a trecut prin cap să fac fotografii în casă până să strâng. Mi-am dat seama acum, când am vrut să postez o fotografie de la noi…:( Asta e, au rămas imaginile din inimă. Doar că nu pot să le pun în articol. Am pus ceva asemănător…să mă iertați!

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!

Sursa foto: aici