Calitatea vieții – realitatea în care trăiești, nu doar un termen în statistici

”Mă simt mizerabil” – îți spune un prieten. Te uiți la el, arată ca un cățel bătut, lăsat în ploaie. Are umerii lăsații, e gârbovit, cu ochii triști și colțurile buzelor lăsate. Apoi îl întrebi ce se petrece și afli că nimic nu merge: nu îi place locul în care muncește, salariul stagnează de câțiva ani, are rate peste rate, soția posibil să îl înșele, s-a îngrășat, îl dor șalele, copiii nu îl ascultă, se duc o grămadă de bani pe meditații, nici nu mai știe de când nu a avut o vacanță, are insomnii. Și mai zice câteva. Dar tu te-ai blocat, gândindu-te că pe bună dreptate se simte mizerabil și că e vai de calitatea vieții lui.

După care, nu mai știi decât să îl întrebi de când durează toate astea. Și îți zice că nu mai știe de când nu mai sunt altfel.

Despre unele lucruri mi-ar fi plăcut să îmi vorbească cineva dinvreme. Nu să le aflu eu după 30 de ani. Printre ele, despre antreprenoriat și despre calitatea vieții. Mi-aș fi dorit să le înțeleg mai bine. Aș fi vrut să am îndrumare despre cum pot construi un business propriu, fie el cât de mic. În loc de asta, am învățat despre job și despre salariul bun. Dar nimeni nu mi-a povestit despre prețul pe care îl voi plăti pentru fiecare.

Mai mult, unii au insistat pe oportunitățile grozave pe care le ai când ești tânăr și poți să muncești. Mult, bine, cel mai bine, să îți dai suflarea. Despre work life balance, doar în cărți. Numai de bine. Teoria ca teoria, dar practica ne omoară, prieteni. Niciun om abuzat profesional nu va reuși să fie în echilibru în viața lui de zi cu zi. Niciun om abuzat în plan personal nu va performa în munca lui, indiferent care e aia. Și orice dezechilibru pe o parte va duce, în timp, la uzarea calității vieții sale.

În ultmii ani, a crescut speranța de viață cu câțiva ani. În medie, femeile trăiesc mai mult decât bărbații. Așa că preocuparea a trecut de la cantitativ, la calitativ. Oamenii trăiesc mai mult, dar oare trăiesc și mai bine?

Dacă termenul ”calitatea vieții” era folosit la început în legătură cu pacienții bolnavi de boli terminale și se punea problema unei vieți demne până la ultima suflare, ulterior termenul a fost extrapolat către viață, în general. Câți dintre voi v-ați pus problema dacă duceți o viață ok din punct de vedere calitativ?

E ok, sunteți tinere, aveți un job, un soț, un copil, o casă și o mașină, o vacanță pe an. Unele dintre voi, altele sunteți prea tinere pentru celelalte, în afară de job, poate. Nu prea vă ajung banii, uneori se termină până la leafa următoare. Noroc că aveți cardul Avantaj, nu-i așa? 🙂  Nu sunteți bolnave, dar nici atât de bine încât să debordați de energie și vitalitate nu sunteți. Cea mai mare plângere de la voi vine legată de oboseală. Orice ați face, tot obosite sunteți, mereu. Apoi, mai aud că nu vă hrăniți și că mâncați resturi de la mesele copiilor. 🙁

Nu există o definiție clară ori unanim acceptată în ceea ce privește calitatea vieții. OMS zice că înseamnă percepția indivizilor asupra situaților lor sociale, în contextul sistemelor de valori culturale în care trăiesc și în dependență de propriile necesități, standarde și aspirații. În medicină, prin calitatea vieții se înțelege bunăstarea fizică, pshihică și socială, precum și capacitatea pacienților de a-și îndeplini sarcinile obișnuite, în existența lor cotidiană.

De-a lungul timpului, s-au trasat de către oamenii de știință care studiază fenomenul, niște indicatori din care se compune termenul „calitatea vieții„. Așadar, atunci când ne gândim dacă putem răspunde la întrebarea ”am o viață de calitate”, iată la ce să ne raportăm:

• Satisfacția generală – e drept, e subiectivă și ea poate fluctua de la perioadă la perioadă;
• Factori multipli: sănătatea fizică, echilibrul emoțional, nivelul de independență, familia, nivelul de educație, bunăstarea din punct de vedere financiar, credința, acces la servicii locale și de transport, jobul, relațiile sociale, situația locativă și mediul în care trăiți;
• Perspective culturale, valori, așteptări personale și țeluri legate de ceea ce ne dorim de la viață;
• Nu doar absența bolilor din viața noastră, dar să ne și aflăm într-o stare de bine, de echilibru fizic, mental și social;
• Capacitatea noastră de acceptare a situațiilor prezentare și de adaptare la ele;
• Modul nostru de a decodifica faptele și evenimentele, care ne ajută să explicăm de ce unii oameni sunt mulțumiți cu nivelul de calitate a vieții, în timp ce alții nu.

Din experiența proprie și din cea de health coach, avem o viață de calitate îndoielnică atunci când:

• Munca ne acaparează toată viața, practic nu avem timp personal;
• Muncim mult, dar nici bani nu avem, suntem acoperiți de datorii;
• Nu putem să ne bucurăm de mese tihnite în timpul unei zile și nu mâncăm mâncare de calitate;
• Nu ne odihnim suficient, din varii motive – lipsa timpului, insomnii etc;
• Nu ne putem lua pauze dese pentru deconectare, mici vacanțe și repaosuri periodice;
• Trăim în izolare, nu avem relații sociale – familie, prieteni, colegi, cu care să ne petrecem timpul liber;
• Experimentăm mai multe emoții negative (tristețe, furie, frică, anxietate), decât pozitive;
• Relațiile noastre afective sunt deficitare (partener, copii);
• Trăim înr-un spațiu redus ca dimensiune, în care nu ne simțim satisfăcuți;
• Acceptăm greu realitatea, a celorlalţi şi a lumii înconjurătoare;
• Nu suntem independenți – mereu avem nevoie de ceva de la alții, de la protecție, bani, confort afectiv, validare;
• Nu avem acces la educație, în funcție de nivelul la care ne aflăm;
• Ne concentrăm prea mult asupra propriei persoane și prea puțin pe soluționarea problemelor;
• Nu avem un hobby, lucruri care să ne facă plăcere;
• Nu avem un țel, un sens, un drum;
• Nu ne bucurăm de ceea ce suntem și avem.

Chiar aș insista pe ultimul punct. Vă bucurați? Aveți timp și răbdare să vă bucurați de fiecare reușită, de fiecare obstacol trecut, de fiecare nimic?

Poate pentru a vorbi despre calitatea vieții, ar fi bine să vă uitați pe piramida lui Abraham Maslow, care e pe diferite niveluri, unde nivelul de cel mai de sus e de autoîmplinire/autorealizare. Așa vedeți dacă bifați fiecare dintre trepte și în ce măsură.

Ori poate ar trebui să citiți studiul făcut în 2018 de către cei de la Institutul de Calitate a Vieții, care chiar fix asta au analizat, calitatea vieții în România, în raport cu situația din Europa. AICI, pentru aprofundat. Ca să vedeți, mai pe larg, ce indicatori să analizați. Nu e simplu de citit, pentru știm cât de rău o ducem în România, raportat la europeni. Dar e interesant de citit, pentru așa veți înțelege la ce se uită sociologii și statisticienii când analizează calitatea vieții. Și poate nu e rău să vă faceți și voi propriul standard.

Iar AICI puteți intra la Eurostat, ca să vedeți cum sunt indicatorii pentru calitatea vieții.

În ceea ce mă privește știu că am avut cândva o calitate a vieții foarte scăzută, fără să îmi dau seama: nu mă bucuram de casa mea, plătind o chirie într-o casă prea mică și care nu îmi plăcea, munceam toată ziua și nu aveam timp de altceva, nu eram mulțumită de mine și de ceea ce făceam și nici timp pentru mine nu aveam. Dacă vă închipuiți, nu aveam timp nici să mă gândesc cum să fac să îmbunătățesc toate astea.

Am început să conștientizez și să iau măsuri, ca să schimb raportul acesta. Azi îmi dau seama că mi-a crescut mult în ultimii 10 ani calitatea vieții, alegând și respingând lucruri care mă copleșeau, plătind prețuri corecte pentru unele lucruri, ca să obțin timp și calitate în altă parte. Încă mai am de lucrat, a fost un drum lung, dar mă bucur că am văzut lucrurile într-o lumină nouă. Și că am putut să fac ceva.

Pentru mine, 2019 a fost sub mantra răbdării, 2020 va fi sub ”nu mă mai grăbesc niciunde, am timp„. Cumva, tot pe acolo, dar cam next level. 🙂 Provocarea mea actuală legată de calitatea vieții…

Dar voi, cum simțiți? Pe o scară de la 1 la 10 unde vă situați când vine vorba de calitatea vieții? Hai că la calitatea hainelor și a mașinilor sigur reflectați, dar la viață, overall, o faceți? 🙂

Citiți și aici, apropo de acțiune în viața ta.