Am trecut prin 7 ani de școală cu primul meu copil. Cei de grădiniță nu au fost o experiență plăcută. Nici noi nu am avut priceperea să ne dăm seama la timp că nu era ce trebuia. Și nici nu prea aveam cu cine comunica. În schimb, la școală, situația a fost total diferită. Niciodată în cei 5 ani petrecuți în școală copilul meu nu a spus că nu mai vrea să meargă. Știți de ce? Pentru că omul sfințește locul. Educatoarea o scotea afară pe hol, în pijamale, iarna, pentru că nu dormea la prânz. Învățătoarea îi spunea mereu cât e de creativă și îi scotea în evidență cele mai frumoase abilități ale ei. Educatoarea o obliga să doarmă, vorbindu-i urât, învățătoarea o striga cu drag și îi asculta mereu părerea. Dragi părinți, căutați oameni buni pentru copiii voștri!
Câteodată, prea puțin e despre cât de buni suntem profesionali și mult mai mult despre umanitate. Nu îți trebuie multă formare profesională ca să te gândești că îi faci rău unui copil dacă îl scoți în pijamale pe hol. Și nici că vorbele urâte dor și că puii de om sunt vulnerabili departe de mamele lor. Îți trebuie nițică minte de adult, care să își controleze pornirile și să exerseze bunătatea. Că doar de aia ești acolo zilnic, pe statul de plată al grădiniței ori al școlii. Dacă nu ne sunt dragi copiii, de ce mai lucrăm cu ei? Sunt atâtea meserii/profesii mai simple și fără bătaie de cap.
Profesorii perfecți nu există. Nu în țara asta și nu în sistemul nostru de educație. De fapt, cred că nu există undeva. Doar că prin alte țări sunt mai respectați, mai bine plătiți, mai relaxați și poate mai educați, ca rezultat al prețuirii educației din țara respectivă.
Dar există oameni buni și oameni mai puțini buni. Aici e diferența și între profesori. Bunătatea face diferența. Inima omului. Gândurile bune. Respectul pentru copii. Aprecierea. Capacitatea de a comunica pe frecvența lor. Dragul de ei. Dorința de a-i îndruma blând.
Simțiți asta la educatoarea/învățătoarea/profesorul copilului vostru? Dacă da, nimic altceva nu mai contează. În felul ăsta va reuși să le transmită copiilor exact ce trebuie. Și chiar dacă nu e vreun profesor premiat de școală și cu dosar gros de performanță (sunt unii pe care nu îi interesează acest lucru), îl va face pe copilul vostru să se simtă în siguranță și valoros. Pansament pentru inimă și pentru stima de sine, aflată în formare.
Oamenii buni nu îi coboară pe alții ca să se ridice pe ei. De altfel, ce adult se compară cu un copil? Se știe că noi, ăștia mari, avem mai multă experiență de viață decât copiii. Chiar dacă nu știu, simt și ei, copiii. De aia se uită la noi ca la soare. Că suntem ”mari”. De ce să le demolăm universul?
Oamenii buni zâmbesc mult, sunt prietenoși, ignoră greșelile și slăvesc lucrurile bune. Caută lucrurile bune. Le văd din prima. Au ochiul format. 🙂
Căutați oameni buni care să îi îndrume pe copiii voștri!
Aseară Măriuca fredona ceva cu ”eu sunt un gândăcel”. M-am uitat la ea, era foarte fericită, deși dimineața încă nu e convinsă că trebuie să se îmbarce către grădiniță. Nici nu are cum să fie, după abia o săptămână. Dar a ținut să îmi spună că doamna îi spune ”gândăcel”. Aceeași doamnă care a preluat-o mereu în brațele ei și care mi-a transmis încredere de la primele vorbe și primele poze trimise cu gândăcelul la somn. De la primul zâmbet și prin toate cuvintele cu care îmi scrie zilnic pe whatsapp, ca să mă liniștească.
Oamenii buni se recunosc. Nu îți trebuie multă interacțiune cu ei. E ceva în privirea lor. Mereu am zis că fețele ne trădează. Fața îi dă în vileag pe cei duplicitari, dar și pe cei buni. În ochii și în obrajii lor e imprimată toată iubirea de oameni.
Atâta vă doresc la început de an școlar: copiii voștri să aibă parte de oameni buni acolo unde merg, la școală ori la grădiniță! Nu degeaba se spune că oamenii aceștia lui ”pâinea lui Dumnezeu”. Pentru că pâinea lui Dumnezeu e bună, dulce, gustoasă. Și te saturi repede. Îți aduce liniștea și pace de care toți avem nevoie ca să trăim.
Să mai lăsăm performanța, să alegem pasiunile. Căci fiecare copil are un talent și drumul lui e numai al lui. Un profesor bun îl va îndemna să își urmeze calea proprie, nu pe a profesorului. Dacă nu ne place sau nu înțelegem ceva, nu înseamnă că nu există. Oamenii buni știu asta! Căutați oameni buni, nu profesori dornici de performanță!
O toamnă minunată să aveți! Cu soare din plin și oameni buni!
Haideți pe rubrica PARENTING, ca să mai citiți despre aventurile noastre în 4!
