Când mâncarea sănătoasă devine cea mai mică problemă a copiilor

Tastez repede și tare, de parcă aș vrea să acopăr zgomotul și agitația locului. Încerc să nu ridic privirea, ca să nu îmi zboare atenția de la textul pe care îl compun. E un loc nou din care scriu, nu pot să spun că îmi place tare, dar e cald și cafeaua e bună. Plus că e unul din locurile destul de aproape de casă, ceea ce mă ajută azi. În 4 ani de soloprenoriat, am lucrat din multe locuri: hub-uri, cafenele, restaurante, birou împărțit cu alte colege. Motivele țin de mine – o persoană motivată mai puțin de monotonie și mai mult de diversitate. În prezent, sunt în căutarea unui birou propriu. Dar nu despre asta vreau să vă povestesc astăzi.

E vacanța de iarnă pentru copii. Anul acesta, durata ei e de 3 săptămâni. Cu tot cu epidemii, unii copii nu au mai frecventat cursuri de peste 1 lună. Iarna, se știe, dacă și părinții au vacanță, e o perioadă mai liniștită. Și companiile mamă au vacanță în țările lor. Nu e ca vara, când dacă îți iei concediu în iulie, te sună toată lumea pe plajă. Cu toate acestea, niciun părinte nu poate sta 1 luna acasă, oricât de mult și-ar dori. Prin urmare, mulți copii stau singuri. Poate nu au bunici alături, poate nu merg în tabere de schi, poate nu merg în vacanță la țară. De fapt, sigur nu merg, pentru că toate cafenelele, de la cele mai clasice până la ultimele fițe sunt pline ochi de copii singuri. Numai mie mi se pare ceva nefiresc să văd copii de la 7 ani în cafenea și singuri?!

Știți ce am văzut înainte de Crăciun și în aceste zile de început? Ei bine, față de ce am văzut și auzit mâncarea sănătoasă e cea mai mică problemă pe care o avem. Deci, faptul că nu m-a oripilat să îi văd ce prostii mănâncă înseamnă ceva. Judecăți voi de ce!

În vacanță, aflați în cafenele:

• Copiii beau cafea (?!). Mă rog, se cheamă în feluri cool și costa aproape 20 lei, dar la bază sunt băuturi pe bază de cafea.
• Copiii cheltuie banii părinților în cafenele la vârstele de care spuneam. Bani mulți: cafea (18 lei), apă (6 lei), fresh (16 lei), prăjitura (15 lei). Deci peste 50 lei per copil/zi sau mă rog, per ieșire. Nu știu dacă de acolo se duc direct acasă.
• Fetițele sunt machiate și îmbrăcate complet nepotrit și fără vreo legătură cu vârsta lor. Se leagănă lasciv pe lângă băieți de aceeași vârstă sau mai mari. Media de vârstă – 10-11 ani.
• Băieții vorbesc foarte urât cu fetele, iar ele râd sau pleacă ochii și își înghit vorbele.
• Copiii, cu puține excepții, au telefoane ce costă cât laptopurile de fițe, la care până și noi, adulții, ne gândim de mai multe ori dacă să dăm comandă sau nu.
• Accesul la internet și la rețelele sociale este, evident, la liber. Au acces la aplicații unde pot încărca conținut propriu – de regulă selfiuri și ce și-or mai arăta pe acolo. La liber, unde și adulții au acces și în epoca în care pedofilia e un pericol real, iar pornografia infantilă la fel. Doar eu știu asta?!
• Conținutul așa ziselor lor discuții e trist și slab  – trebuie să îi ascultați cu atenție! Bârfă. Atât. Vorbe rele și grele despre ai lor, despre colegi, despre profesori. Nimic despre cărți, despre filme sau despre concerte. Despre vacanțe sau călătorii? Nope.
• Veselia lor – o mască. Am văzut acești copii triști și nesiguri, deși zgomotoși. Am vrut să le dau o îmbrățișare…

Așa mi-am dat seama că, în acest desen, mesajele mele despre mâncare sănătoasă sunt penibile, inutile și deloc prioritare. Că, de fapt, educația, în general, e mai importantă, dar și valorile familiilor din care provin. Felul în care părinții reușesc să le transmită. Cantitatea și calitatea timpului petrecut cu ei. Pasiunile părinților, dincolo de tv și bârfitul colegilor și vecinilor. Mediul unde le-au dat voie să intre. Accesul limitat la tehnologie, controlul parental, supervizarea, în general, a tuturor activităților pe care aceștia le fac zilnic. Nu, nu este îngrădirea drepturilor copiilor. Se numește educație, până copilul devine adult…

Nici nu m-ar fi deranjat că acești copii și alții ca ei mâncau prostii (deși este o legătură strânsă între consumul de junk food și consumul exagerat de tehnologie), ci m-a frapat lipsa de interacțiune a acestor copii. Se întâlnesc și nu se joacă, se întâlnesc și nu își vorbesc cu adevărat..

Am dat să zic: ”Bine că ale mele sunt ok deocamdată”. Gândire egoistă, de mamă. Gând spontan. Dar copiii se întâlnesc la școală, acolo ei sunt împreună multe ore pe zi. Se educă unii pe alții, se agresează unii pe alții. În timp ce noi de dăm de ceasul morții în online, vorbind de alimentație sănătoasă și de parenting blând, dar ferm…

Atât.