A trecut o saptamana de vara deja, imi dau acum seama uitandu-ma in urma si intrebandu-ma de ce ma simt atat de obosita si totusi atat de multumita. 🙂 Stiam ca aceasta prima saptamana va fi dificila, era in calendar cu multe proiecte personale, dar si profesionale. Ma gandeam la ea cu bucurie, dar ma si temeam de ea in acelasi timp. Iata cum se vede acum, la cateva ore diferenta!
In primul rand, bucuria cea mai mare este ca am ajuns in saptamana 30 cu bebelusa si simt ca se apropie cu pasi repezi momentul intalnirii.
Nu ma grabesc, i-am propus sa nu fie nici ea pe graba si sa asteptam macar saptamana 38. E frumos si bine acolo pentru ea, iar eu mai am nevoie de un pic de timp sa ii pregatesc aici, afara, cate ceva din cele ce stiu ca ar avea nevoie – in afara de dragostea noastra, care nu are nevoie de pregatire, caci e toata aici, pentru ea. 🙂
Toata lumea ma intreaba daca mai lucrez si eu ma uit mirata, caci nu inteleg intrebarea. Acum 8 ani, cand o asteptam pe primea mea fata, lucram evident, am lucrat pana in saptamana 34. Si peste 3 saptamani am nascut-o pe ea. Asa e, eram angajata atunci, dar de ce oare se presupune ca daca esti propriul tau stapan profesional, nu mai muncesti? La mine, ideea este tocmai aceea ca acum o fac cu si mai multa placere si bucurie si ma rog sa pot fi cat mai activa pentru un timp cat mai indelungat, ca sa pot duce proiectele la capat, asa cum m-am angajat fata de clientii mei. Asa ca sanatoase sa fim amandoua, caci ne dam energie una alteia si ne bucuram fiecare de progresele fiecareia! Pana cand sorocul va sosi, dar si dupa aceea.
Apoi, o alta bucurie mare personala a fost prima excursie a Teodorei, la o distanta rezonabila de casa, cu clasa.
Cea de anul trecut, nu se pune. A fost la Cocosul Rosu, la ferma, pentru cateva ore. Era in clasa pregatitoare, au fost in cerc restrans copii si parinti, cu un microbuz. De data aceasta, traseul a fost de o zi intreaga, la Pietrosani, in Dambovita, cu drum lung si activitati programate, cu masa de pranz acolo si cu un rucsac intreg cu lucruri de gestionat doar ea, singura – de la gustari programate, pana la apa si alte lucruri personale, de care a trebuit sa se ingrijeasca singura timp de 12 ore. Au fost cateva voci din familie care au zic ca musai ar trebui sa o insotim, ca e prea mica pentru o excursie atat de lunga, ca daca nu mananca, daca nu se descurca la baie, daca plange si se loveste etc. Ei bine, noi am decis sa o lasam pe cont propriu, are 7 ani si jumatate totusi. I-am facut un instructaj complet inainte si am pregatit-o cat se poate de bine. Nu am regretat, a fost foarte fericita si nu a avut loc niciun incident. A mancat, a baut apa, s-a schimbat singura de pantaloni dupa ce s-a udat, a participat la activitati etc. Totul a fost ok. Iar ei ii sclipeau ochii cand ne povestea. Sigur, are cateva vanatai in plus in genunchi, o durea un brat de la tras cu arcul si cred ca a facut si o mica intindere de ligament. Dar azi toate sunt istorie. 🙂 Deci o alta mare bucurie in prima saptamana de vara!
Si nu in ultimul rand, toata saptamana a fost sub semnul evenimentelor din zona profesionalului.
Cei conectati la Facebook in reteaua mea de prieteni au vazut probabil toate proiectele in jurul carora am topait in seara zilei de 31 mai si toata ziua de 1 iunie. Pe scurt, pe 31 mai am incununat un proiect la care lucrez impreuna cu Povestasii din martie – un proiect dedicat micilor prematuri de ale caror drepturi (ale lor si ale parintilor lor) se ocupa Asociatia Unu si Unu. Bucuria mare a fost ca la evenimentul de licitatie a expozitiei cu VIP-uri implicate in proiect s-a strans o suma de aproximativ 17.000 euro. Frumos, generos si am putea zice neasteptat!
Va multumim voua, oameni mari, cu adevarat mari, ca sprijiniti copilaria si ati fost aproape de proiectul Cuiburi pentru viata! Am plecat de acolo obosita seara, la 23, dar fericita ca exista astfel de oameni!
Dimineata zilei de 1 iunie m-a prins cu ochii carpiti si cu emotie. In urma cu 1 an dadusem drumul la blog. Ma gandeam cu uimire, inca in varf de pat, ca nu stiu cand a trecut acest an…
Urma sa fug repede la evenimentul la care radio Itsy Bitsy lucra de luni bune si in cadrul caruia urma sa particip si eu la bucatica conceputa de un grup de 9 mame blogger pentru parinti, la prima ora a diminetii. Eu aveam o bucatica mica, in care trebuia sa le vorbesc mamelor despre ce a insemnat pentru mine Points of You in procesul de autocunoastere accelerata inceput in urma cu 1 an si jumatate, de cand am inceput sa lucrez pe cont propriu. A fost o adevarata dimineata cu emotii, bebita se zbatea, era cald, eram obosita deja, dupa seara precedenta de la evenimentul caritabil…si am ajuns in IOR, unde am vazut la locul evenimentului nostru un amfiteatru plin de mame, iar eu ma pregatisem cu ceva idei de interactiune, in ideea in care voi avea un grup de mame in foisor. A fost cam panica pe mine, recunosc. 🙂 Dar m-am repliat si am ramas doar la speech, cu parere de rau.
Timpul s-a scurs cu repeziciune printre emotiile care ma luasera, noroc cu Oltea Tudose si Cristina Trepcea Suhan, care m-au luat la selfie si am aflat si ce reguli trebuie respectate pentru un selfie de succes. 🙂 Asa parca m-am mai destins nitel.
In orice caz, bine ca Raluca Loteanu – care a facut parte din echipa de organizare si s-a implicat in tot desfasuratorul evenimentului – a scris pe blog cu detalii despre tot. Multumim, Raluca! Dar a fost frumos si foarte animat, pentru ca in foisor au fost jocuri pentru copii, multe multe cadouri din partea sponsorilor Carrefour Romania, Lego Romania, Organix ro, Danonino Romania, Varta Romania, Touch , Mame de poveste, Zaza Boutique, Pam Pam, Little Bandit, Pampers. Fotograful Baby Steps si standul mamelor de la Mama Pan, Pareting Ads – toti acesti parteneri au respirat emotia acolo si au sarit in ajutor, pentru tot ce a fost nevoie.
M-am simtit micuta acolo, cu emotiile mele de 1 an de blog si cu speechul meu motivational (sper!), printre echipa cu adevarat inimoasa de mame bloggerite – Ana (Mamica urbana), Ioana (Printesa urbana), Raluca (Raluca Loteanu – Suflet de mamica), Lucia (Mamica Autentica), Gabriela (Familie Implinita), Ioana (Pisica pe sarma), Oltea (Oltea Tudose) si Iuliana (Scrieri felurite). Oameni care inspira, care muncesc si pun suflet! Sunt contagioase de-a dreptul si ma bucur!
Am plecat emotionata, pentru a ma intoarce dupa amiaza in acelasi loc, cu echipa Povestasii din nou. Sa facem un mini muzeu, ateliere copii – parinti pe conceptul ”Adu-ti copilul in copilaria ta” si atelierul de gatit cu Printesa Polonic. Sa va zic cum mirosea la un moment dat si ce zarva mare era de la copiii curiosi si fericiti ca le gateste tanti de la televizor si ca un domn simpatic, cu sotia povesteau despre istoria dulciurilor? Da, cam asa a fost, pe scurt. Cu sotron in fata foisorului, cu panouri foto cu Mihaela si Rahan la care se pozau si cei mici si cei mari.
A doua zi am aflat ca Itsy Bitsy a reusit ca de acest 1 Iunie sa aduca bucurie la peste 30.000 de copii si parinti, care au fost prezenti in parcul Al Ioan Cuza, de dimineata pana seara! Pentru a arata tuturor parintilor ca cel mai frumos dar pe care il poti face copilului tau de 1 Iunie este sa petreci ziua alaturi de el! Aici este filmuletul care exprima mai bine decat 1000 de cuvinte ce zi magica am avut toti:
https://www.facebook.com/radioitsybitsy/videos/1171308086253512/, precum si stirea despre evenimentul mare organizat de forta extraordinara care se numeste Itsy Bitsy: http://www.itsybitsy.ro/stiri/peste-30-000-de-copii-si-parinti-la-cea-mai-mare-sarbatoare-in-familie/
Weekendul m-a gasit la un eveniment de familie, unde am petrecut 2 zile de poveste, alaturi de 2 tineri frumosi carora le-am devenit parinti spirituali. Despre locul evenimentului voi reveni intr-o postare viitoare, insa o vizita pe Facebook cred ca ar prinde bine, daca sunteti in cautare de un loc aproape de Bucuresti si de Ploiesti, in mijlocul naturii, dar cu iz occidental si o aplecare catre detalii cum nu ati mai vazut: https://www.facebook.com/ForTastes/?fref=ts
Anul asta parca am sarbatorit inceputul verii ca in povesti, 7 zile si 7 nopti! 🙂 Cu mare si mic, dar si foarte mic! Asa sa ne ramana obiceiul!
Sursa foto: arhivele de proiect
