Am oferit Cartea „De ce ne amintim” scrisă de Charan Ranganath la cina din august, pe care am luat-o împreună cu femeile din comunitate. De fapt, a fost un dar din partea editurii Litera, de care bineînțeles că ne-am bucurat toate foarte mult. În ceea ce mă privește, de când am studiat neuroștiințele la facultate am rămas receptivă la acest domeniu, pe cât de greu și complex, pe atât de fascinant.
Cartea chiar este o explorare fascinantă a mecanismelor memoriei umane, aducând în prim-plan întrebări esențiale despre modul în care creierul nostru reține și evocă amintiri. C. Ranganath, care este un expert în neuroștiințe, are o abordare unică și captivantă, combinând cercetările științifice cu povești personale și exemple din viața de zi cu zi. Ceea ce face, desigur, ca această carte să fie ușor de citit și de către persoanele care nu sunt de specialitate (psihologi, psihoterapeuți, cercetători etc).
În „De ce ne amintim”, autorul ne introduce în complexitatea memoriei, explicând cum această funcție esențială a creierului ne permite să navigăm în lume, să învățăm din experiențe și să menținem o identitate coerentă de-a lungul vieții. Ranganath explică faptul că memoria nu este un proces pasiv, ci unul activ, care implică interpretarea și reinterpretarea continuă a informațiilor.
Cartea abordează în detaliu structurile creierului implicate în procesele de memorare, cum ar fi hipocampul și cortexul prefrontal, și explică modul în care aceste regiuni colaborează pentru a stoca și a rechema amintirile. Autorul evidențiază faptul că memoria nu este un depozit static de informații, ci mai degrabă un proces dinamic, în care amintirile sunt reconstruite și modificate de fiecare dată când sunt accesate.
Unul dintre aspectele cele mai interesante ale cărții este explorarea motivelor pentru care ne amintim anumite evenimente și uităm altele. Ranganath sugerează că emoțiile joacă un rol crucial în consolidarea amintirilor, iar experiențele care ne provoacă emoții puternice sunt mult mai probabil să fie reținute pe termen lung. În plus, el discută despre cum relevanța personală și contextul social pot influența capacitatea noastră de a ne aminti.
Într-o lume în care tehnologia joacă un rol tot mai important, Ranganath examinează impactul acesteia asupra modului în care ne folosim memoria. Deși dispozitivele moderne ne permit să stocăm și să accesăm informații mai ușor ca niciodată, autorul avertizează asupra riscului de a deveni dependenți de aceste instrumente, ceea ce ar putea duce la o scădere a capacității noastre de a ne aminti informații pe cont propriu.
„De ce ne amintim” este o carte care nu doar explică complexitatea memoriei umane, ci și provoacă cititorii să reflecteze asupra modului în care își folosesc propria memorie. Charan Ranganath reușește să prezinte cercetări științifice într-un mod accesibil și captivant, făcând din această carte o lectură esențială pentru oricine este interesat de înțelegerea modului în care funcționează mintea umană.
În prima parte a cărții, Ranganath introduce cititorii în conceptele de bază ale memoriei, explicând structurile cerebrale și mecanismele care stau la baza procesului de memorare. El discută despre rolul hipocampului, o regiune esențială pentru formarea și recuperarea amintirilor, și despre modul în care cortexul prefrontal ajută la organizarea și controlul acestor amintiri.
Un exemplu important oferit de autor este acela al cazului H.M. (Henry Molaison), un pacient celebru în literatura neuroștiințifică. După o intervenție chirurgicală care i-a îndepărtat o mare parte din hipocamp pentru a trata epilepsia, H.M. a pierdut capacitatea de a forma noi amintiri de lungă durată, deși memoria sa pe termen scurt și inteligența generală au rămas intacte. Acest caz evidențiază importanța crucială a hipocampului în procesul de consolidare a amintirilor.
Ranganath subliniază, de asemenea, diferențele între diverse tipuri de memorie, cum ar fi memoria episodică (amintirile legate de evenimente personale) și memoria semantică (cunoștințele generale despre lume). Autorul explică cum aceste tipuri de memorie sunt procesate diferit în creier și cum ele contribuie la modul în care ne percepem propria identitate.
A doua parte a cărții se concentrează pe factorii care influențează capacitatea noastră de a ne aminti sau de a uita informații. Ranganath explorează rolul emoțiilor, relevanței personale și contextului social în procesul de memorare.
Un exemplu elocvent din această secțiune este discutarea efectului „flashbulb memory” (memoria flash). Autorul descrie cum oamenii își amintesc cu detalii foarte clare evenimente marcante, cum ar fi atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Aceste amintiri sunt adesea însoțite de emoții puternice, ceea ce contribuie la consolidarea lor în memorie. Deși aceste amintiri par să fie foarte precise, Ranganath subliniază că, în realitate, ele pot suferi distorsiuni și reconstrucții în timp, la fel ca orice altă amintire.
Autorul analizează și fenomenul uitării, explicând cum creierul filtrează informațiile pentru a evita suprasaturarea cu detalii irelevante. De exemplu, suntem mai predispuși să uităm informații care nu au fost consolidate prin repetiție sau care nu au o semnificație personală importantă. Autorul discută și despre „interferența retroactivă”, un fenomen în care informațiile noi înlocuiesc sau interferează cu amintirile existente, contribuind la uitare.
În ultima parte a cărții, Ranganath abordează influența tot mai mare a tehnologiei asupra memoriei. El examinează modul în care dispozitivele digitale, cum ar fi smartphone-urile și computerele, au modificat felul în care stocăm și accesăm informații.
Un exemplu remarcabil este discuția despre „efectul Google”. Ranganath descrie cum disponibilitatea imediată a informațiilor online ne-a schimbat obiceiurile de memorare. În loc să reținem faptele, suntem mai predispuși să ne amintim unde putem găsi aceste informații. Deși acest lucru poate părea eficient, Ranganath avertizează că poate duce la o dependență excesivă de tehnologie și la o diminuare a capacității noastre de a stoca și de a rechema informațiile pe termen lung.
Autorul explorează și fenomenul „digital amnesia” (amnezia digitală), unde oamenii uită informațiile pe care le-au stocat pe dispozitivele lor, încrezându-se că le pot accesa oricând. Ranganath sugerează că această dependență de tehnologie poate afecta nu doar capacitatea noastră de a memora, ci și procesul de învățare, deoarece reamintirea activă este esențială pentru consolidarea cunoștințelor.
Așadar, de reținut că experiențele cu mai multă emoție și cele în care suntem recompensați sunt mai memorabile decât experiențele obișnuite, dar sunt adesea studiate folosind abordări diferite. Informațiile relevante pentru sine și obiectele cu care putem interacționa sunt reținute mai bine decât informațiile mai puțin relevante.În carte se analizează strategii de învățare bazate pe dovezi și strategii de memorie, explorând în același timp aplicații din lumea reală, cu discuții despre profesii care realizează zilnic performanțe uimitoare ale memoriei. Cartea se încheie cu o reflecție asupra modului în care rolul memoriei se schimbă pe măsură ce lumea noastră face informațiile din ce în ce mai accesibile, în special cu influența tot mai mare a internetului.
Memoria nu funcționează ca un dispozitiv de înregistrare, păstrând tot ce am auzit, văzut, spus și făcut. Faptul că nu ne amintim nume sau date exacte, că nu ne aducem aminte detaliile unei conversații, că nu ne putem aminti unde ne-am lăsat ochelarii sau cheile sau că ne uităm la filme pe care le-am văzut în trecut ca și cum le-am vedea pentru prima dată — acestea NU sunt simptome ale unui creier care se deteriorează.
Dimpotrivă, ele sunt semne că al nostru creier face exact ceea ce a fost proiectat să facă: să prioritizeze și să stocheze informațiile importante și să lase să scape detaliile neesențiale, o funcție care a fost esențială pentru supraviețuirea strămoșilor noștri. Această sarcină a devenit considerabil mai dificilă odată cu bombardamentul constant de e-mailuri, mesaje text, rețele sociale, reclame pop-up și știri disponibile 24 de ore din 24, cu care majoritatea oamenilor se confruntă zilnic, și, ca rezultat, mult mai multe informații neesențiale sunt uitate.
Uh, ce bine ca nu înseamnă că ceva este în neregulă cu noi! „Problema nu este memoria ta, ci faptul că avem așteptări greșite despre ce este memoria de fapt”, scrie Ranganath în introducerea sa, o temă la care revine pe tot parcursul cărții. „Pierderea severă a memoriei este fără îndoială debilitantă, dar cele mai tipice plângeri și îngrijorări legate de uitarea de zi cu zi sunt în mare parte determinate de concepții greșite adânc înrădăcinate.”
Așadar este eronat să credem că memoria este un depozit arhivistic al poveștilor noastre de viață și că amintirile sunt fixe și de neschimbat și, poate cel mai mult, că ne putem baza întotdeauna pe amintirile noastre, când de fapt ele sunt extrem de coruptibile. Eu am răsuflat ușurată să aflu că „cele mai tipice plângeri și îngrijorări legate de uitarea de zi cu zi sunt în mare parte determinate de concepții greșite adânc înrădăcinate.”
Pentru că am amintit de cina ”Meet and Greet Florina”, vă anunț că următoarea este planificată pentru joi, 12 septembrie, începând cu ora 18.30. Cine dorește să ni se alăture din afara comunității, e binevenită cu un email la [email protected], ca să povestim despre detalii și motivația voastră.
Să ne fie cu folos!
