Ce-am făcut de ziua mea și ce revelații am avut

A trecut ziua mea de naștere și n-am povestit nimic despre ea. Timpul și-a făcut prostul obicei de a lovi și a fugi repejor apoi. Îmi place ca de aniversări să fac lucruri speciale. Așa cred eu că voi ține mai bine minte experiența respectivă. Un avion pierdut, o mașină ridicată, o nepetrecere, ceva care să scoată creierul din confortul lui. Uneori le plănuiesc, alteori mi se întâmplă. Vorba aia, dacă tot caut experiențe, universul, care are simțul umorului, începe să mi le trimita. 🙂

Așa și anul acesta. Plănuisem o plecare cu soțul. Un city break, cum s-ar zice. Cum ne place nouă, de vineri până duminică. Nici să ne trezim cu noaptea în cap și nici să ajungem noaptea în țară. Dar universul a zis că soțul are o treabă, așa că m-am trezit cu o lună înainte fără weekend romantic. Well, doar nu era să mă pună pe mine la pământ o asemenea veste. Cine mă cunoaște deja știe că transform orice minus într-o oportunitate. Într-o zi aveam deja alternativă. La ce vă gândiți? Nu, alternativă pentru weekendul romantic, ci pentru city break. L-am transformat din unul romantic în unul de aventură între fete.

Știu, sunt dotată de la Bunuțul cu spirit de supraviețuire. Nu îmi place să pierd, cu atât mai mult vacanțe. Și îmi doream atât de mult să ”gust” un pic din Sicilia, încât chiar n-am vrut să renunț. Am planificat deci să plec cu una dintre prietenele mele cu care am mai tot fost pe coclauri. Urma să urcăm împreună pe Etna. C. nici n-a stat pe gânduri. A zis ”da” în aceeași zi, deși are și ea acasă copil și soț. Asta ca să mai doborâm un pic ideile preconcepute legate de femeile cu cățel și purcel care sunt atât de legate de ei, încât nu fac niciun pas alături.

Ce-am făcut în weekendul respectiv

Atât de multe încât nici nu știu să încep. Pe de altă parte, ce vreau să vă spun e dincolo de un city break în Catania și o excursie de grup pe vulcanul Etna. E despre aniversări, despre libertate ca valoare principală și ca stare de spirit, e despre a împlini vise, chiar dacă nu e momentul perfect. E despre viață, în general, când vrei să o trăiești, nu să te uiți pe sub perdeluța Facebookului la ce fac alții. Știți, azi nu va mai fi niciodată!

Pe scurt despre partea tehnică, am zburat cu Wizz către Catania. Nu am reușit să schimb biletul soțului, era 220 lei pe sens, ceea ce însemna că prietena mea ar fi plătit prea mult pe un bilet schimbat. Așa că am luat unul nou. Adică la jumătate de preț, Ca un learning aici e să fiți atenți când completați datele online. Nu aveți unde să scrieți email la ei, trebuie sunat și costă minutul de ustură. Eu am făcut o greșeală, n-am completat ambele prenume. Ceea ce a costat 2 minute la telefon cu ei, dar a trebuit să facem asta, ca să fim sigure că nu avem probleme la check in și la aeroport.

Cazarea e o provocare în Catania. Cred că am scanat luni de zile hotelurile din oraș. Într-un final, am găsit aici, la Habitat, o cameră dublă. Un hotel pe concept, cu mâncare bio și multe fructe și legume la discreție. Nici mai ieftin, nici mai scump față de alte locuri. Am dat slavă Domnului că l-am găsit, căci părea o cauză fără scăpare. Catania nu are reputația unui oraș prea cosmopolit, să ne înțelegem, nu e Roma.

Dar a fost fain hotelul, pline de solicitudine gazdele. Tot ele ne-au conectat cu agenția care organiza excursia pe Etna și ne-a oferit orice detaliu. Foarte curat, deși minimalist. Mic dejun grozav, fără salamuri și prostii.

În afară de sâmbătă, când am fost toată ziua plecate pe vulcan, vineri seara și duminică dimineața au fost zile de plimbări. Am explorat orașul, un amestec de Salonic cu orașe mai mici din Italia și cu ceva din Barcelona. Am mâncat în restaurante locale, am făcut un pic de shopping de cosmetice și suveniruri și ne-am plimbat pe faleza lor. A fost o dimineață superbă duminică, ne-am făcut pașii, niște aerosoli și exercițiile pentru spate pe malul mării. Am avut la 3 avion, așa că am prins timp din belșug. Între toate acestea, vorbă multă, că eram nevorbite de ale noastre. 🙂

Excursia pe Etna

Sâmbătă dimineața, la 8.30, ne aștepta ghidul agenției, să ne ducă pe vulcan. Excursia ar fi trebui să dureze vreo 6 ore. Norocul nostru că ghidul era și proprietarul agenției. Ne-a pescuit pe toți cu microbuzul, din hotel în hotel, iar la final, la fel, ne-a livrat pe fiecare la destinația lui.

Am fost un grup de 6 oameni: noi, un cuplu de francezi, un american, o englezoaică. Foarte reținuți și simpatici. Doar noi am vorbit, ca la final să aflăm că ambele doamne erau profesoare de engleză. Englezoaica a urcat până la 3.000, timp în care noi am vizitat niște cratere și ne-am uitat la sol, chestionându-l pe ghid. A bătut calumea vântul, așa că investiția mea în softshelul de la Brugi a meritat. Pe drumul de întoarcere ne-am oprit la un lava tube, într-o localitate cu un magazin de produse locale, unde apicultorii erau la ei acasă, plus la o restaurant unde am mâncat o siciliana grozavă (un fel de langoș la noi).

Personal, cred că n-am mai fost în excursii organizate din Egipt, acum 10 ani. Mi-a plăcut mult, a fost o experiență vie și inedită. Iar interacțiunea cu grupul a fost grozavă, ambele profesoare ne-au povestit experiențele cu studenții români care învață foarte bine limba și sunt foarte motivați. M-am bucurat să povestesc despre România și i-am făcut o listă de 3 pagini lui Andreas, ghidul, cu locuri de vizitat în România.

Excursia a costat 50 euro, până la 2.000 metri. Nu am ales și varianta până la 3.000, costa încă 90 euro și acolo bătea vântul, nu era zăpadă, doar gheață, prin urmare transportul nu ar fi fost cu jeepurile.

Cam asta am făcut de ziua mea și, chiar dacă mi-aș fi dorit să fiu și cu soțul, m-am bucurat de toate momentele. Pentru că au fost unice, au fost pentru mine atunci și acolo.

Cu ce revelații m-am întors de pe Etna

Că nu simt deloc cei 43 de ani de care sunt capabilă în prezent. Sigur, dacă nu aș simți oboseala de la lipsa somnului din ultimii ani cu copii mici și nopți fragmentate. Dar în capul meu am în continuare 20 de ani și mă port ca atare. Spre oripilarea unora, care nu înțeleg cum de mă încăpățânez să ființez întru tinerețe și vitalitate. 🙂

Sunt o binecuvântată! Serios, dacă ai părinți care să aibă grijă de nepoți ca de ochii din cap cât tu umbli pe munți și pe vulcani prin lume, un soț care să nu strâmbe niciodată din nas când pleci (ba chiar să se bucure) și prieteni care să zică DA din prima la asemenea aroganțe, chiar poți zice că ești binecuvântată.

M-am întors cu ideea pentru anul acesta – the idea – legată de cât de mult să mă nișez și pe ce, când vine vorba de munca mea.

Nu regret nimic din tot ce sunt și am fost, din tot ce am făcut și fac, nici chiar din ce n-am făcut. Încă. Pentru că abia de acum capăt claritatea de care aș fi avut nevoie la 20 de ani. Ca să învâț să am mai multă grijă de mine, fără să par că sunt leneșă. Nu regret nici măcat siciliana aia de pe Etna, cu brânză sărată și pește, din cauza căreia mi s-a făcut rău seara. Așa ceva de bun..

Nu avem nevoie de aniversări glamoroase, pot fi la fel de speciale dacă locul în care mergi și oamenii cu care te însoțești sunt ce îți trebuie ție atunci.

Mi-am comandat imediat după ce m-am întors ”Instrumentele titanilor”. Trebuie să o citiți!

Mă mai întorc o dată la prieteni. Multe lucruri se duc din viață pe calea lor, dar prietenii, oh, sunt ceva pe care dicționarele nu au cum să le descrie. Sunt idei care vin atunci când ai nevoie, sunt cuvinte care vin să umple goluri sau momente pe care le vei purta în tine toată viața. Sunt comorile care nu se țin la bancă ori în buzunar, se poartă în suflete și se umplu de taine de sus pe drumul ăsta întortocheat al vieții. Fetelor, voi, toate, aș vrea să știți cât de mult însemnați pentru mine! Balsam pentru suflet!

Îmi dau seama că am făcut atât de multe lucruri în anii ăștia, încât abia acum înțeleg expresia ”cât într-o viață”.

La final, spun doar că am considerat acest city break doar o excursie de recunoaștere în Sicilia, de ziua mea. Pun la cale o vacanță de 2 săptămâni împreună cu piticele și tatăl lor, ca să explorăm calumea vara, să ne și scăldăm, bineînțeles.

A mai fost cineva în Sicilia? Pe ce traseu?

Urmăriți rubrica mea TRAVEL, SPORTS AND FUN de pe blog?