Pentru mine vei avea întotdeauna vârsta la care te-am cunoscut!

Așa zice el mereu când vorbim despre cum au trecut anii noștri împreună. Același care mi-a zis cândva că ”în 2, necazurile se împart și bucuriile se dublează”. Râd ușor. Dar îmi place. Viața ne-a arătat că așa e. Și oamenii ei. Și drumurile pe care le-am ales împreună și separat.

Îi mai place să spună că a fost ales. Iar mie îmi place să aud, căci asta îmi dă senzația că am avut opțiuni. 🙂 După care tot pe mine mă ridică, spunând că am făcut numele Badea celebru. Râd de mă prăpădesc și, bineînțeles, îmi place.

Gătește super bine. Din cauza lui am ajuns să mănânc pastramă de oaie. Deși am detestat-o toată copilăria și în anii mei de adult. Ba și brânză de oaie, ocazional. Și ciorbă dreasă și ou în ciorbă și toate combinațiile dubioase și mult iubite de burtica mea pofticioasă. Și, bineînțeles, fructe de mare. Bine, la masă cu el ar mânca de poftă și un mort, părerea mea.

Nu ia în seamă nimicurile care ne înconjoară. Mai mult, face și un mișto teribil de ele. Ceea ce pe alocuri mă enervează, pentru că, nu-i așa, diavolul stă în detalii. Și, uneori, ne ciondănim pe tema asta.

Îmi zice mereu că viața lui nu ar fi fost nimic fără mine, luciditatea mea și raționalul meu care mă domină, fără grija cu care mă gândesc eu la toate. I-o întorc și îi spun că fără el nu aș fi avut curaj să fac multe din cele care azi poartă în ele și părți din mine. Inclusiv copilele, aceste copii geniale, bucăți din chipurile și visurile noastre.

Când ne-am cunoscut, mă făcea să rând ca nimeni altcineva. E drept, azi osul veseliei s-a cam scurtat la mine, mi-am dat și eu seama. Dar a rămas singurul care reușește să îl resusciteze.

Te poți baza pe el, ceea ce în zilele noastre, zilele cârtiței uneori, e deja pasăre rară.

O zi cu el e zi de vacanță. Se întâmplă rar să avem o zi cap coadă împreună, dar când o avem dăm drumul la câini și rămânem în micul nostru univers. Nu ciocăniți, vă căutăm noi!

Nu știu dacă are culori preferate, pentru că nu se leagă sentimental de lucruri. Dar îmi face cadou flori albe și galbene. Și cele mai frumoase și valoroase ceasuri. Prietenii știu de ce. 🙂

Banii nu au valoare pentru el, decât atât câtă valoare le dăm noi. Ceea ce ne face pe noi puternici.

Aș zice că îl iubesc mai mult decât în prima zi, dacă nu m-aș teme de siropoșenii pe hârtie și de comă diabetică. Zic simplu că el e the one. Și că mă bucur că am reușit să îl întâlnesc. Nu regret decât că nu l-am întâlnit mai devreme.

Iubitule, ieri a fost ziua ta, o zi cu multe peripeții. La final, chiar ok. Am reușit chiar să avem o masă decentă împreună. A se citi liniștită, cu 2 copii care chiar să și stea la aceeași masă cu noi, de ziua ta.

Ah, iar ziua ta o mai sărbătorim și în weekend, nu-i așa? N-am zis noi că facem cât putem lucrurile ca să fie ca-n povești?

La mulți ani, iubitule! Să fii sănătos și toate celelalte ni se vor adăuga nouă!

Pentru cine mai vrea să citească siropoșenii, am mai scris despre noi AICI și AICI. Și cred că am mai scris, mai căutați și voi, dacă vreți. 🙂