Doi copii, o singura mama. Asta e una din cele mai dificile ecuatii din viata de parinte, la care eu inca nu sunt sigura ca am gasit solutia cea mai buna. Cum fac eu cand amandoi copiii vor cate ceva si numai de la mine, chiar daca sotul meu e doar la cativa centimetri distanta?
Sunt mama lui Alex (aproape 6 ani) si a Sarei (1 an) si sunt inca in cautarea celei mai potrivite modalitati de a-mi imparti timpul in asa fel incat sa pot sa raspund nevoilor fiecaruia dintre ei. Despre dificultatile pe care le-am intampinat pana acum am vorbit si aici.
Dintotdeauna ne-am dorit sa avem doi copii, un baietel si o fetita. Nu ne-am stresat prea tare cu diferenta de varsta dintre ei, in sensul ca din punctul meu de vedere nu exista o diferenta ideala si oricare varianta are avantaje si dezavantaje.
Pe de o parte, faptul ca sunt aproape 5 ani distanta intre ei inseamna ca Alex e intelegator, ca stie ca Sara are nevoie de multa atentie, ca se stie juca si singur, ca ne poate ajuta daca isi doreste. Pe de alta parte insa, diferenta mare de varsta inseamna ca probabil niciodata nu vor avea aceleasi preferinte de joc si Alex se frustreaza deseori ca Sara nu tine pasul cu el sau ca nu intelege regulile unor jocuri.
Atunci cand suntem in formula completa acasa ne impartim cumva intre ei, serviciu si toate treburile casnice. Anul asta insa s-a intamplat des ca eu sa raman singura cu ei acasa, sotul avand mai multe deplasari.
Norocul meu este ca Alex e la gradinita o parte din zi si ca, atunci cand vine acasa, timp de cateva ore o avem si pe bona lui cu noi. In orele respective ma straduiesc sa termin tot ce tine de bucatarie, rufe de intins, strans prin casa etc., in asa fel incat dupa plecarea ei sa ma ocup doar de copii.
Seara raman singura pe baricade la joaca, cina, spalat si culcat. De multe ori ma simt ca un acrobat care merge pe sarma. Ba ma joc cu masini, fantome si cavaleri impreuna cu Alex, ba sortez forme, construiesc turnuri din cuburi moi pe care Sara sa le darame, ba ne fugarim prin casa razand in hohote. Ba il ajut pe el la dus, ba pregatesc baita ei, ba ii incalzesc lui laptele, ba o alaptez pe ea, ba stam putin cu Alex in camera lui inainte de somn, ba ma mut cu Sara in dormitor si astept sa adoarma pentru ca apoi sa ma bag si eu in pat. Sunt perioade in care ma ajuta mult ca sunt un om calculat si organizat, provocarea fiind sa reusesc sa raman calma in momentele tensionate (inevitabile) cu Alex. Cand ma mai relaxez cate putin? De cum vine tati acasa, daca se poate.
Oricat de greu ne este uneori, n-as schimba nimic din toate experientele astea. Pana la urma toate au rostul lor si ma straduiesc sa le iau asa cum vin.
Chiar ma gandeam zilele trecute… Cu Alex am invatat ce inseamna sa fii mama. Cu Sara invat ca parenting-ul e despre mine ca parinte, nu despre ei. Cu amandoi impreuna invat despre o viata implinita si despre cum sa storc potentialul din fiecare minut ce trece, mai ales atunci cand sunt singura cu ei.
Text: Cristina Otel
Cristina e mama a 2 copii – un baietel si o fetita, blogger la www.cristinaotel.ro si trainer. Haideti la ea pe blog, e plin de idei frumoase si utile!
Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!
Susa foto: arhiva personala Cristina Otel
